Nerespectarea dispozitiilor art. 268 alin. 2 lit. a, c, d din Codul muncii conduce la nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare care nu poate fi acoperita prin confirmare.

Nerespectarea dispozitiilor art. 268 alin. 2 lit. a, c, d din Codul muncii
conduce la nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare care nu poate fi
acoperita prin confirmare.
            Art. 268 alin. 2 lit. a, c, d din Codul muncii
            
             Potrivit art.268 alin.2 lit. a, c, d din Codul muncii, sub
sanctiunea nulitatii absolute, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa
contina: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, motivele
pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul
cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata
cercetarea, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica.
            Rezulta astfel ca, pentru a fi legala o decizie de sanctionare
trebuie sa cuprinda toate elementele enumerate in textul citat. Lipsa uneia
dintre ele atrage nulitatea absoluta a masurii dispuse de angajator.
            Referitor la mentiunea de la lit.a, in decizie trebuie descrisa in
concret fapta pentru care a fost sanctionat cel in cauza.
            Simpla mentiune ca datorita modului defectuos de lucru se
creeaza posibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii, cat si
nerespectarea obligatia de a organiza activitatea de asigurari si daune, de a
organiza si raspunde de indeplinirea sarcinilor trasate de aplicarea normelor
si regulamentelor societatii, nu este de natura a preciza in ce a constat
atitudinea contestatorului si prin ce a contravenit deontologiei profesionale.
            De asemenea, art.268 alin.2 din Codul muncii face distinctie
intre descrierea faptei, adica indicarea situatiei de fapt in materialitatea ei,
prevazuta la lit.a si motivarea in fapt si in drept prevazuta la lit.d, adica
indicarea dispozitiilor in baza carora se aplica sanctiunea, adica precizarea
articolului, alineatului, literei. dispozitiilor legale regulamentare din
contractul colectiv de munca nesocotit de acesta.
            Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine
interioara, contractului colectiv de munca incalcate, are relevanta pentru ca
instanta sa poata stabili si verifica daca, intr-adevar, fapta salariatului
constituie abatere disciplinara si daca se incadreaza printre obligatiile
impuse acestuia.
            Numai prin indicarea in decizia de sanctionare a motivelor
pentru care s-au inlaturat apararile formulate de salariatul invinuit se asigura
in mod real si efectiv dreptul lui la aparare.
            Fata de prevederile art.268 alin.2 s-a retinut in mod clar ca acest
text, prin fiecare componenta a sa, deci si in ceea ce priveste prevederile de
la lit.a, c si d, statorniceste o nulitate absoluta pentru nerespectarea unei
cerinte de forma ad validitatem, nulitate care, in lipsa unui text in sens
contrar, nu se poate acoperi prin confirmare.
            
               (Decizia civila nr.1500/R-CM din 27 octombrie 2009)
             
           La data de 13.02.2009, contestatorul S.G., in contradictoriu cu
intimata Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF, a formulat contestatie
impotriva deciziei nr. 1328/24.12.2008 emisa de intimata, solicitand anularea
acesteia, cu cheltuieli de judecata.
           In motivare, contestatorul a aratat ca prin decizia de mai sus a fost
sanctionat  cu reducerea salariului de baza pe o perioada de 3 luni cu 5%,
retinandu-se ca nu si-a respectat obligatia de a organiza activitatea serviciilor si
compartimentelor componente ale Sucursalei Ardaf Muntenia Pitesti. Decizia este
nelegala pentru ca a fost emisa la 24.12.2008, dar comunicata pe adresa de email la
data de 16.01.2009, incalcandu-se astfel disp.art.268 alin.3 Codul Muncii, in
cuprinsul ei nu au fost mentionate motivele pentru care i-au fost inlaturate apararile
formulate in scris in timpul cercetarii prealabile disciplinare , contravenind astfel
disp.art. 268 alin.2 Codul Muncii si sanctiunea a fost stabilita cu incalcarea vadita a
disp.art.266 Codul Muncii.
           Decizia este si netemeinica pentru ca sanctiunea s-a aplicat apreciindu-
se  ca a adus prejudicii unitatii parate prin modul sau defectuos de lucru, ceea ce
contravine rezultatelor obtinute de sucursala pe perioada activitatii sale, aceasta
situandu-se in permanenta in topul primelor 5 sucursale din cadrul societatii, atat
sub aspectul volumului primelor incasate, cat si al indicatorilor de performanta.
           La data de 29.04.2009, contestatorul si-a  completat contestatia,
solicitand obligarea intimatei la plata de daune morale in cuantum de 25000 lei,
reprezentand prejudiciul de imagine creat prin aplicarea sanctiunii. Prin aceeasi
cerere, contestatorul si-a precizat si obiectul cererii de chemare in judecata,
sustinand ca isi mentine motivele indicate in cuprinsul celei initiale si ca invoca
exceptia nulitatii absolute a deciziei nr.1328/2008.
           S-a aratat ca intimata a incalcat dispozitiile art.267 alin.1 Codul muncii
intrucat procedura cercetarii disciplinare prealabile s-a desfasurat cu nerespectarea    
prevederilor legale in materie.
           In cuprinsul deciziei de sanctionare nu este descrisa complet fapta
socotita drept abatere disciplinara, nu sunt mentionate  textele de lege ori
dispozitiile  din contractul colectiv sau individual de munca, regulamentul intern,
dispozitia sau ordinul  unui conducator ierarhic  ce au fost incalcate de contestator
,precum si motivele pentru care au fost inlaturate apararile sale  formulate in timpul
cercetarii disciplinare prealabile. S-a mai sustinut ca trimiterea din cuprinsul deciziei
la referatul nr.770/19.12.2008 al Comisiei de Cercetare Disciplinara nu poate
acoperi cerinta prev.de  art.268 alin.2 Codul muncii .
           A concluzionat contestatorul ca lipsa oricareia din  mentiunile de mai
sus atrage nulitatea absoluta a deciziei .
           A mai aratat contestatorul ca nu a savarsit nicio abatere disciplinara
intrucat rezultatele activitatii sale au fost de exceptie, aducand castiguri substantiale
pentru societatea intimata  si pozitia  a doua  la nivel national pentru sucursala pe
care o conduce  in calitate  de director.
           Prin intampinare intimata a solicitat respingerea contestatiei ca
neintemeiata aratand ca a fost aplicata corect contestatorului sanctiunea  intrucat in
activitatea acestuia au fost constatate o serie de  deficiente, cauzand in mod implicit
desfasurarea in mod deficitar a atributiilor de serviciu si de catre ceilalti angajati din
subordinea acestuia si producerea unui prejudiciu unitatii .
             S-a mai sustinut ca intimata a  respectat procedura cercetarii
disciplinare prealabile, aceasta  s-a efectuat  in prezenta salariatului, obiectul
cercetarii, data si locul intrevederii  au fost stabilite, au fost indicate si motivele
pentru care au fost inlaturate apararile formulate de contestator in timpul cercetarii
disciplinare prealabile. De asemenea, intimata a precizat ca a raspuns obiectiunilor
contestatorului formulate cu ocazia cercetarii disciplinare, acestea  fiind 
consemnate in cuprinsul referatului din data de 19.12.2008 si ca sanctiunea nu a
fost aplicata in fapt.
           La data de 20.05.2009 intimata a invocat exceptia lipsei de interes
avand in vedere ca sanctiunea nu a fost aplicata, exceptie pe care instanta a respins-
o la data de 03.06.2009 pentru motivele indicate in cuprinsul incheierii din acea
data.
           In urma probelor administrate in cauza, Tribunalul Arges prin sentinta
civila nr.1103/CM/17.07.2009 a admis in parte contestatia formulata, a constatat
nulitatea absoluta a deciziei nr.1328 din 24 decembrie 2008 emisa de intimata si a
obligat-o pe aceasta la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecata.
           S-a retinut de instanta de fond la pronuntarea acestei sentinte ca in
decizia de sanctionare emisa de intimata fapta pretins a fi abatere disciplinara nu a
fost descrisa concret, nu au fost mentionate aspectele ce o individualizeaza (data
savarsirii, modalitatea in care s-a comis). Intimata a mentionat in cuprinsul deciziei
ca salariatul a incalcat  anumite  atributii de serviciu pe care le enumera insa,
abstract, neindicand,  de exemplu, care au  fost sarcinile trasate de conducerea
unitatii neglijate de contestator  si in ce mod au fost incalcate; numarul dosarelor de
dauna si datele care nu au fost inregistrate sau nu corect, etc., pentru ca instanta sa
poata exercita controlul asupra temeiniciei deciziei. Lipsa acestor mentiuni nu poate
fi suplinita de existenta lor in cuprinsul referatului de cercetare prealabila, mai ales
ca nu exista dovada ca acesta a fost comunicat salariatului odata cu decizia de
sanctionare. Lipsa motivarii in fapt a deciziei de sanctionare,  potrivit art. 268 alin.2
lit.a  Codul Muncii atrage  nulitatea absoluta a acesteia .
            Din cuprinsul deciziei lipsesc, de asemenea si motivele pentru care au
fost inlaturate apararile salariatului formulate cu ocazia cercetarii disciplinare
instanta neputand verifica daca a avut loc o cercetare disciplinara efectiva in cadrul
careia contestatorul si-a putut exercita dreptul la aparare. Acest  viciu de forma al
deciziei, potrivit art. 268 alin.2 lit.c Codul Muncii se sanctioneaza tot cu nulitatea
absoluta a deciziei. De asemenea,  lipsa cercetarii prealabile disciplinare constituie,
la randul ei o alta cauza de nulitate a deciziei potrivit disp.  art.267 alin.1 Codul
muncii .
            Intimata nu a motivat in drept decizia, neindicand prevederile din 
dispozitiile din contractul colectiv sau individual de munca, regulamentul intern,
dispozitia sau ordinul  conducatorului ierarhic  ce au fost incalcate de contestator, 
ceea ce constituie potrivit art. 268 alin.2 lit.b Codul muncii un alt  motiv de nulitate
absoluta a deciziei .
           In privinta  daunelor morale instanta a apreciat ca acestea nu pot fi
acordate contestatorului atata timp cat  nu au fost prevazute in contractul colectiv
de munca, contractul individual de munca  sau de lege.
           Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termen legal, atat
contestatorul si intimata.
           S-a aratat in recursul declarat de contestator, ca sentinta instantei de
fond este nelegala si netemeinica, urmand a fi reanalizata cauza sub aspectul
prevederilor art.3041 Codul muncii, intrucat in mod gresit s-a respins capatul de
cerere privind plata daunelor morale.
           Instanta nu a avut in vedere ca prevederile art.295 alin.1 din Codul
muncii se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii, iar art.269
alin.1 din Codul muncii prevede ca angajatorul este obligat in temeiul normelor si
principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat in situatia
in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, in
timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
           Interpretarea corecta a acestui text de lege este aceea ca, daca nu exista
o clauza expresa in Contractul individual de munca sau in Contractul colectiv cu
privire la acordarea acestor daune se poate apela la calea dreptului comun, adica la
raspunderea civila delictuala instituita prin art.998-999 Cod civil.
           Nu s-a avut in vedere prejudiciul grav de imagine ce i-a fost adus
contestatorului in cadrul firmei prin aplicarea sanctiunii, imaginea sa fiind grav
deteriorata. Aceasta sanctiune ii afecteaza imaginea si reputatia nestirbita in cadrul
societatii si in acest fel se aduc prejudicii majore sanselor sale de promovare in
cadrul firmei.
           Fata de motivul aratat s-a solicitat admiterea recursului si modificarea
in parte a sentintei civile atacate, in sensul admiterii in totalitate a contestatiei
formulate.
           In recursul declarat de intimata s-a criticat sentinta instantei de fond ca
nelegala si netemeinica fata de motivul de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod
pr.civila, solicitandu-se reanalizarea cauzei si sub aspectul prev.de art.3041 Cod
pr.civila.
           1. In mod gresit instanta de fond a retinut ca fapta pretins a fi abatere
disciplinara nu a fost descrisa concret si nu au fost mentionate aspectele care o
individualizeaza, desi, din analiza deciziei de sanctionare se observa ca in cuprinsul
acesteia se face trimitere la referatul nr.570/19.12.2008 intocmit de Comisia de
cercetare si disciplina si la rezolutia conducerii societatii, acte care au stat la baza
emiterii deciziei de concediere nr.1328 din 24 decembrie 2008.
           Prin acest referat s-a stabilit in mod concret si detaliat care au fost
deficientele constatate, care au fost obiectiunile si motivatiile contestatorului,
precum si propunerile facute de conducerea societatii.
           In mod gresit instanta de fond a apreciat ca din cuprinsul sentintei
lipsesc motivele pentru care au fost inlaturate apararile contestatorului formulate cu
ocazia cercetarii disciplinare.
           Din actele dosarului rezulta in mod cert ca a fost numita o comisie de
cercetare disciplinare care a efectuat cercetarea prealabila, ocazie cu care
contestatorul si-a formulat apararile, iar motivele pentru care au fost inlaturate fiind
cele prevazute in referatul nr.770/19.12.2009.
           De asemenea, in mod gresit instanta a retinut ca intimata nu a motivat
in drept decizia, desi se arata in decizie ca a fost sanctionat in baza art.264 alin.1
lit.d si art.266 si 267 alin.1 din Codul muncii pentru faptele prevazute de referatul
nr.670/19.12.2008.
           Ca urmare, in mod eronat instanta de fond a apreciat ca nu au fost
indeplinite conditiile prevazute de art.268 alin.2 din Codul muncii la emiterea
deciziei de sanctionare.
           2. In mod gresit instanta de fond a respins exceptia lipsei de interes
ridicata de intimata in promovarea contestatiei. Aceasta, intrucat, desi a fost
comunicata decizia de sanctionare contestatorului aceasta nu a fost niciodata pusa
in aplicare, pana in prezent acestuia neretinandu-i-se vreo suma de bani din salariu.
           Cum indeplinirea conditiei interesului este necesara nu numai la
momentul formularii cererii de chemare in judecata, ci si la data pronuntarii
sentintei, instanta trebuia sa respinga contestatia ca ramasa fara obiect.
           Fata de motivele aratate s-a solicitat admiterea recursului si
modificarea sentintei instantei de fond, in sensul respingerii contestatiei formulate.
           Recursul declarat de contestator a fost admis, cu consecinta casarii in
parte a sentintei si trimiterii spre rejudecare la aceeasi instanta a capatului de cerere
privind plata daunelor morale. A fost mentinuta in rest sentinta atacata si a fost
respins recursul formulat de intimata.
           In considerentele acestei decizii, instanta de recurs a retinut
urmatoarele:
           Obiectul contestatiei de fata il formeaza obligarea intimatei la anularea
deciziei de sanctionare.
           Ulterior, contestatorul si-a completat contestatia solicitand obligarea
intimatei la plata de daune morale in cuantum de 25.000 lei, reprezentand
prejudiciul de imagine creat prin aplicarea sanctiunii.
           Instanta de fond a admis in parte contestatia formulata si a constatat
nulitatea absoluta a deciziei nr.1328 din 24 decembrie 2008.
           S-a mentionat in considerentele sentintei ca in privinta daunelor
morale se apreciaza ca nu pot fi acordate contestatorului, nefiind prevazute in
contractul de munca.
           Instanta de fond nu s-a pronuntat in nici un fel in dispozitivul
sentintei asupra acestui capat de cerere, nu a analizat in fond cererea privind plata
daunelor morale, in ce constau acestea, temeiul legal al solicitarii daunelor morale si
daca se acorda sau nu.
           Procedand in acest mod, instanta de fond nu a clarificat obiectul
actiunii si, mai mult, nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, motiv de casare
prevazut de art.304 pct.6 Cod procedura civila.
           Fata de acest motiv a fost admis recursul declarat de contestator, cu
consecinta casarii in parte a sentintei atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare la
aceeasi instanta privind cererea de plata a daunelor morale, fiind mentinute in rest
prevederile sentintei atacate.
           Recursul declarat de intimata a fost respins ca nefondat, pentru
urmatoarele considerente:
           Prin decizia nr.1328 din 24 decembrie 2008, intimata-recurenta a
dispus sanctionarea contestatorului S.G. cu reducerea salariului de baza pe o durata
de 3 luni cu 5%.
           S-a precizat in motivarea contestatiei ca masura sanctiunii disciplinare
s-a luat avand in vedere faptul ca, datorita modului defectuos de lucru se creeaza
posibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii si ca este sanctionat pentru
nerespectarea obligatiilor ce-i revin din contractul de munca.
           Potrivit art.268 alin.2 lit.a, c, d din Codul muncii, sub sanctiunea
nulitatii absolute, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa contina: descrierea
faptei care constituie abatere disciplinara, motivele pentru care au fost inlaturate
apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau
motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea, temeiul de drept in baza caruia
sanctiunea disciplinara se aplica.
           Rezulta astfel ca, pentru a fi legala o decizie de sanctionare trebuie sa
cuprinda toate elementele enumerate in textul citat. Lipsa uneia dintre ele atrage
nulitatea absoluta a masurii dispuse de angajator.
           Referitor la mentiunea de la lit.a, in decizie trebuie descrisa in concret
fapta pentru care a fost sanctionat cel in cauza.
           Simpla mentiune ca, datorita modului defectuos de lucru se creeaza
posibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii, cat si nerespectarea obligatia de a
organiza activitatea de asigurari si daune, de a organiza si raspunde de indeplinirea
sarcinilor trasate de aplicarea normelor si regulamentelor societatii, nu este de
natura a preciza in ce a constat atitudinea contestatorului si prin ce a contravenit
deontologiei profesionale.
           De asemenea, art.268 alin.2 din Codul muncii face distinctie intre
descrierea faptei, adica indicarea situatiei de fapt in materialitatea ei, prevazuta la
lit.a si motivarea in fapt si in drept prevazuta la lit.d, adica indicarea dispozitiilor in
baza carora se aplica sanctiunea, adica precizarea articolului, alineatului, literei.
dispozitiilor legale regulamentare din contractul colectiv de munca nesocotit de
acesta.
           Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine interioara,
contractului colectiv de munca incalcate, are relevanta pentru ca instanta sa poata
stabili si verifica daca, intr-adevar, fapta salariatului constituie abatere disciplinara si
daca se incadreaza printre obligatiile impuse acestuia.
           Numai prin indicarea in decizia de sanctionare a motivelor pentru care            
s-au inlaturat apararile formulate de salariatul invinuit se asigura in mod real si
efectiv dreptul lui la aparare.
           Fata de prevederile art.268 alin.2 se retine in mod clar ca acest text,
prin fiecare componenta a sa, deci si in ceea ce priveste prevederile de la lit.a, c si d,
statorniceste o nulitate absoluta pentru nerespectarea unei cerinte de forma ad
validitatem, nulitate care, in lipsa unui text in sens contrar, nu se poate acoperi prin
confirmare.
           Intrucat, asa cum s-a retinut in mod corect de instanta de fond, in
decizie nu s-a mentionat descrierea faptei, motivele pentru care au fost inlaturate
apararile contestatorului si temeiul de drept al aplicarii sanctiunii, asa cum prevad
disp.art.268 alin.2 Codul muncii, in mod corect  s-a constatat nulitatea deciziei
emise.
           Si cel de-al doilea motiv de recurs s-a retinut a fi neintemeiat, intrucat,
atata vreme cat s-a formulat o contestatie impotriva deciziei de sanctionare, instanta
a solutionat-o in fond si a constatat ca este nula, neputand aprecia lipsa de interes.
Intimata avea posibilitatea sa anuleze decizia in masura in care nu trecea la
executarea acesteia.
Fata de cele aratate, recursul declarat de intimata a fost respins ca nefondat in baza
art.312 alin.1 Cod procedura civila.