Criterii de aplicare a masurii plasamentului prin prisma dispozitiilor art. 30 din Legea nr.272/2004

Criterii de aplicare a masurii plasamentului prin prisma dispozitiilor art. 30
din Legea nr.272/2004
            Art. 30 din Legea nr.272/2004
            
             Potrivit art.30 din Legea nr.272/2004,  minorul are dreptul sa
creasca alaturi de parintii sai, acestia fiind cei care potrivit legii trebuie sa se
ingrijeasca de cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite
drepturile si obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului
este una complementara si trebuie in primul rand sa sprijine parintii pentru
a aduce la indeplinire aceste obligatii si doar in mod subsidiar si alternativ ar
trebui sa aiba in vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.
            Insa, in considerarea acelorasi dispozitii legale, din probele
administrate in cauza a rezultat ca este in interesul celor doi minori sa fie
mentinuti in cadrul serviciului rezidential al Organizatiei SOS Satele
Copiilor Cisnadie, fata de situatia familiala si recunoasterea expresa a 
mamei, ca in  prezent nu se poate ingriji de cresterea si educarea acestora.
         
            (Decizia civila nr.1293/R-MF din 01 octombrie 2009)
           Prin cererea inregistrata la data de 16 iunie 2009, reclamanta Directia
Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Valcea a chemat in judecata pe
paratii Organizatia ,,SOS Satul Copiilor Cisnadie", B.C. si B.F., solicitand ca prin
hotararea ce se va pronunta sa se dispuna pentru minorii B.C.A. si B.I., inlocuirea
masurii de plasament de la Centrul pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat
Ramnicu Valcea din cadrul D.G.A.S.P.C. Valcea cu masura de plasament la
Organizatia SOS Satul Copiilor Cisnadie din cadrul Organizatiei SOS Satele
Copiilor Romania, incepand cu data de 15 iunie 2009, precum si delegarea
exercitiului drepturilor parintesti in favoarea organizatiei, pe toata durata
plasamentului.
           In motivarea  cererii s-a sustinut in esenta de catre reclamanta, ca fata
de situatia de abuz si neglijenta in care se aflau cei doi minori, s-a instituit de catre
directie plasamentul in regim de urgenta la Centrul pentru copilul abuzat, neglijat,
exploatat Ramnicu Valcea, masura de protectie fiind mentinuta, intrucat, parintii
desi  monitorizati de catre reprezentantii autoritatilor locale si reprezentantii
directiei,  au manifestat in continuare dezinteres fata de minori, iar situatia lor
materiala nu le permite asigurarea unor conditii minime de crestere si educare
pentru minori.
           Din raportul intocmit de catre reprezentantii serviciului protectie de
tip rezidential, pentru cei doi minori a fost identificata alternativa unui serviciu
rezidential de tip familial - module familiale din cadrul Organizatiei SOS Satele
Copiilor Cisnadie, iar cu ocazia vizitarii de catre copii a centrului, acestia au fost
incantati de conditiile oferite si de posibilitatea de a merge la aceasta organizatie. S-a
aratat ca in cadrul acestei organizatii copiii vor beneficia de un climat adecvat unei
cresteri si ingrijiri armonioase in raport cu nevoile lor, de o educatie si supraveghere
permanenta si de asistenta de tip familial.
           Fiind audiat in Camera de Consiliu, minorul B.C.A. a mentionat ca
este bine ingrijit in centrul de plasament pentru minori, insa si-ar dori un climat mai
familial, respectiv intoarcerea la casa parinteasca si in localitatea sa, unde are rude
care s-ar putea ocupa si de ingrijirea sa si a fratelui sau.
           Prin sentinta civila nr.703/MIF din 13 iulie 2009, Tribunalul Valcea   a
admis cererea, a inlocuit masura plasamentului minorilor B.C.A., nascut la data de
08 iulie 1999, in Ramnicu Valcea, CNP 1990708385642 si B.I., nascut la data de 11
mai 2004 in Ramnicu Valcea, CNP 5040511385595, din parintii B.C., CNP
1670918384023 si B.F., CNP 2760528381272, de la Centrul pentru copilul abuzat,
neglijat, exploatat Ramnicu Valcea din cadrul D.G.A.S.P.C. Valcea, cu masura
plasamentului celor doi minori la Organizatia SOS Satul Copiilor Cisnadie, judetul
Sibiu, din cadrul Organizatiei SOS Satele Copiilor Romania, incepand cu data de 20
iulie 2009,  exercitiul drepturilor parintesti privind pe cei doi minori fiind  delegat
catre Organizatia SOS Satul Copiilor Cisnadie, judetul Sibiu, incepand cu data de 20
iulie 2009, pe toata durata plasamentului.
           In adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut, in esenta, ca minorul
care si-a putut exprima vointa potrivit legii, are nevoie de un cadru familial mai
dezvoltat pentru crestere, educare si integrarea sa in societate, iar din raportul
intocmit de catre reprezentantii serviciului protectie de tip rezidential s-a retinut ca,
acestia au fost incantati de conditiile oferite si de posibilitatea de a merge la aceasta
organizatie, iar cu ocazia vizitarii  centrului.  In cadrul acestei organizatii copiii pot
beneficia de un climat adecvat unei cresteri si ingrijiri armonioase in raport cu
nevoile lor, de o educatie si supraveghere permanenta si de asistenta de tip familial.
           Asupra dispozitiilor legale relevante, tribunalul a constatat ca potrivit
dispozitiilor din  Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, privind protectia si promovarea
drepturilor copilului, este  in interesul celor doi minori sa beneficieze de conditiile
mai bune oferite de organizatia de tip privat.
           Art. 113 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 statueaza ca "organismele
private care pot desfasura activitati in domeniul protectiei drepturilor copilului si al
protectiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fara scop
patrimonial, constituite si acreditate in conditiile legii", iar Organizatia SOS Satul
Copiilor Cisnadie, judetul Sibiu, din cadrul Organizatiei SOS Satele Copiilor
Romania a obtinut licenta de functionare pentru serviciul respectiv, eliberata de
Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, conform art. 115 din
aceasta lege.
           In conformitate cu prevederile art.299 Cod procedura civila si
respectarea termenului legal, impotriva deciziei a formulat recurs parata B.F., pe
care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand urmatoarele:
           Masura temporara a plasamentului fata de cei doi minori nu se mai
impune, situatia prevazuta de art. 56 lit. c) neregasindu-se in cauza, conditia nefiind
indeplinita nici la momentul luarii masurii si cu atat mai mult la acest moment.
           Art. 89 din Sectiunea III a Legii nr. 272/2004 defineste situatia de
abuz asupra copilului, dar si pe aceea de neglijare,  conditii prevazute de legiuitor ce
nu sunt indeplinite in cauza, iar ancheta sociala nu a dovedit o stare de pericol
pentru cei doi copii care sa determine luarea acestei masuri,  conflictele mentionate
in acest inscris  vizandu-i  pe cei doi parinti, care sunt divortati.
           Nicaieri nu s-a mentionat faptul ca vreunul dintre ei se comporta
violent cu minorii sau ca astfel de incidente se produc in prezenta copiilor,
producand astfel traume emotionale puternice, iar consumul de alcool al tatalui,
desi nu poate fi negat, nu a dus niciodata la punerea in pericol a vietii celor doi
minori, reclamanta neafirmand niciodata ca pe fondul consumului atitudinea si
comportamentul tatalui este unul violent fata de copii.
           S-a mai sustinut ca situatia materiala precara ori cea locativa modesta -
cei doi copii locuiau in mediul rural impreuna cu parintii si bunicii paterni - nu este
de natura a determina o astfel de masura, iar organele abilitate din cadrul
comunitatilor locale au obligatia de a sprijini parintii aflati in astfel de situatii, de a le
oferi posibilitatea de a beneficia de ajutoare materiale ori de a fi inclusi in programe
speciale de sprijinire a parintilor confruntati cu astfel de probleme, ori aflati in
situatii grele in care nu par sa faca fata.
           Parata a aratat ca trebuie avuta in vedere si manifestarea minorului
audiat, care doreste sa se intoarca la parinti, relatiile dintre acestia fiind bune, este
apropiat atat de mama cat si de tata si nu exista indicii ca ar fi supus unor abuzuri
care sa-i puna in pericol sanatatea fizica sau psihica, existand doar unele dificultati
materiale.
           Cu toata situatia familiara existenta si divortul intervenit, niciodata
mama nu a neglijat sau s-a dezinteresat de soarta celor doi minori, neexistand probe
ale unor eventuale parasiri de domiciliu, abandon ori astfel de acte care sa puna in
pericol sanatatea minorilor, iar potrivit  art.30 din Legea nr.272/2004, copilul are
dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, acestia fiind cei care potrivit legii trebuie sa
se ingrijeasca de cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite
drepturile si obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului este una
complementara si trebuie in primul rand sa sprijine parintii pentru a aduce la
indeplinire aceste obligatii si doar in mod subsidiar si alternativ ar trebui sa aiba in
vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.
           Potrivit art.107 din aceeasi lege, pentru a preveni separarea copilului
de parinti si pentru asigurarea protectiei speciale organele abilitate trebuie sa apeleze
si la servicii de zi pentru a asigura mentinerea ori refacerea capacitatii parintilor si
copililor de a depasi eventuale situatii particulare.
           A mai sustinut recurenta-parata ca masura plasamentului este una
alternativa si provizorie, care in acest moment nu se mai impune, si cu toate ca nu
s-a facut o astfel de cerere potrivit legii instanta era obligata a lua in discutie si
eventual chiar a dispune reintegrarea minorilor in domiciliul parintilor si de a
renunta astfel la masura plasamentului de urgenta ori in regim rezidential.
           Concluzionand, recurenta a sustinut ca instanta de fond trebuia sa aiba
in vedere dispozitiile art.60 alin.3 din Legea nr.272/2004, in sensul in care plasarea
intr-un centru din alt judet  impiedica parintii de a avea legaturi cu minorii si astfel
s-ar produce alte prejudicii avand in vedere situatia particulara, faptul ca intre
acestia sunt relatii bune, se viziteaza regulat, mentinand legaturile firesti, parintii
nefiind decazuti din drepturi asa incat aceasta masura poate sa ii priveze in concret
de aceste drepturi.
           Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului si
modificarea sentintei atacate in sensul respingerii cererii formulate de D.G.A.S.P.C.
Valcea.
           Intimata-reclamanta, prin intimpinare, a solicitat respingerea recursului
si a  aratat ca motivele pentru care s-a luat masura plasamentului subzista  in
continuare, din ancheta sociala efectuata rezultand aceeasi situatie conflictuala
generata de consumul excesiv de alcool al tatalui, precum si  lipsa unor minime
conditii locative pentru minori. In aceste conditii, nu este posibila reintegrarea
minorilor in familia naturala, cu atat mai mult cu cat nici unul dintre parinti nu si-a
manifestat dorinta de a-si asuma  responsabilitatea cresterii si ingrijirii copiilor lor.
           Recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
           O prima critica formulata de recurenta a vizat aplicarea gresita a
dispozitiilor art.56 lit.c)  din Legea nr.272/2004, situatia prevazuta neregasindu-se
in cauza, iar masura temporara a plasamentului fata de cei doi minori nu se mai
impune. Ca argumente in sustinerea acestui motiv de recurs, s-a aratat ca minorii nu
au fost abuzati si nici neglijati, iar ancheta sociala nu a dovedit o stare de pericol
pentru cei doi copii care sa determine luarea acestei masuri, conflictele mentionate
in acest inscris vizandu-i pe cei doi parinti, care sunt divortati. Consumul de alcool
al tatalui si situatia materiala precara ori cea locativa modesta nu este de natura a
determina o astfel de masura, iar organele abilitate din cadrul comunitatilor locale
au obligatia de a sprijini parintii aflati in astfel de situatii, de a le oferi posibilitatea
de a beneficia de ajutoare materiale ori de a fi inclusi in programe speciale de
sprijinire a parintilor confruntati cu astfel de probleme, ori aflati in situatii grele in
care nu par sa faca fata.
           Trebuie avuta in vedere si manifestarea minorului audiat care doreste
sa se intoarca la parinti, si potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, are dreptul sa
creasca alaturi de parintii sai, acestia fiind cei care, potrivit legii, trebuie sa se
ingrijeasca de cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite drepturile
si obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului este una
complementara si trebuie in primul rand sa sprijine parintii pentru a aduce la
indeplinire aceste obligatii si doar in mod subsidiar si alternativ ar trebui sa aiba in
vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.
           Aceasta critica, asa cum a fost argumentata, este neintemeiata prin
raportare la materialul probator administrat la instanta de fond, din care rezulta ca
nu   s-au schimbat conditiile care au dus la luarea masurii plasamentului, atat sub
aspect material cat si al comportamentului celor doi parinti, care nu si-au manifestat
intentia de a reintegra copiii in familia naturala, singura nemultumire fiind aceea ca
nu doresc ca minorii sa fie integrati in cadrul serviciului rezidential al Organizatiei
SOS Satele Copiilor Cisnadie, ci mentinerea in Centrul pentru copilul abuzat,
neglijat, exploatat Ramnicu Valcea din cadrul D.G.A.S.P.C. Valcea, deoarece nu au
conditii  de crestere si educare a minorilor (declaratie recurenta fila 24  fond).
           In calea de atac, recurenta nu a produs probe noi care sa schimbe
situatia de fapt retinuta de prima instanta, iar inscrisurile depuse in recurs de
intimata contureaza o alta atitudine a recurentei fata de masura dispusa de tribunal.
           Astfel, ulterior criticarii sentintei pronuntate de prima instanta, au fost
intocmite mai multe inscrisuri, respectiv raportul privind situatia copiilor, din
14.09.2009, minuta intalnirii din 16.09.2009, in prezenta asistentului social,
declaratia si chestionarul recurentei din 16.09.2009, ancheta sociala din 24.09.2009,
din care rezulta acordul acesteia pentru mentinerea masurii plasamentului la
Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de cei doi minori, pana la
imbunatatirea situatiei materiale si familiale, precum si dorinta copilului audiat de a
ramane in aceasta locatie.
           Este adevarat ca, potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, are dreptul sa
creasca alaturi de parintii sai, insa in cauza de fata, asa cum a retinut si instanta de
fond,  este in interesul celor doi minori sa fie mentinuti in cadrul serviciului
rezidential al  Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de situatia familiala si
recunoasterea expresa a mamei ca in prezent nu se poate ingriji de cresterea si
educatia lor.
           O alta critica a vizat aplicarea gresita a dispozitiilor art.60 alin.3 din
Legea nr.272/2004, in sensul in care plasarea  intr-un centru din alt judet impiedica
parintii de a avea legaturi cu minorii si astfel s-ar produce alte prejudicii avand in
vedere situatia particulara, faptul ca intre acestia sunt relatii bune, se viziteaza
regulat, mentinand legaturile firesti, parintii nefiind decazuti din drepturi asa incat
aceasta masura poate sa ii priveze in concret de aceste drepturi.
           Critica s-a constatat a fi nefondata, deoarece aceasta masura de
plasament a fost agreata ulterior declararii recursului de catre mama si minor,
achiesand practic la solutia pronuntata, iar problema eventualelor cheltuieli generate
de deplasarea la noul centru de plasament aflat in alt judet, este rezolvata prin
decontare de catre serviciul de asistenta sociala a cheltuielilor de transport, asa cum
rezulta din minuta intocmita la data de  16.09.2009.
           Fata de considerentele mai sus expuse, potrivit dispozitiilor art.3041 si
312 Cod procedura civila recursul a fost respins ca nefondat, fiind in interesul
minorilor, asa cum corect a retinut prima instanta, sa se mentina masura
plasamentului si sa fie integrati in cadrul serviciului rezidential al Organizatiei SOS
Satele Copiilor Cisnadie.