Prin actiunea inregistrata sub nr.1943/280/2008, cu modificarile ulterioare, reclamanta D.L. in contradictoriu cu Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Pitesti, A.C.I., Municipiul Pitesti, Primaria Municipiului Pitesti, S.N...

Prin actiunea inregistrata sub nr.1943/280/2008, cu modificarile ulterioare, 
reclamanta D.L. in contradictoriu cu Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului
Pitesti, A.C.I., Municipiul Pitesti, Primaria Municipiului Pitesti, S.N. si S.C. a solicitat instantei sa
pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare cu privire la terenul in
suprafata de 138,45 m.p. aferent constructiei situate in Pitesti, str. Mihail Kogalniceanu, nr.16,
conform contactului de vanzare-cumparare nr.77/21.04.1997, cu cheltuieli de judecata.
                  In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca in baza contractului de
vanzare-cumparare cu plata in rate nr.77/21.04.1997 incheiat cu fosta RA R. a dobandit dreptul
de proprietate asupra unui imobil situat in Pitesti, str. Mihail Kogalniceanu, nr.16, respectiv o
constructie compusa din doua camere, in suprafata utila de 27,60 m.p. in baza Legii
nr.112/1995, iar prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Pitesti in dosarul nr.13851/2001
parata A.D.P. a fost obligata sa incheie contract de vanzare-cumparare pentru suprafata de
138,45 m.p. teren aferent constructiei dar ca parata a refuzat incheierea actului de vanzare-
cumparare la care a fost obligata prin sentinta civila.
                  Prin concluziile scrise, paratul Municipiul Pitesti a invocat exceptia lipsei
calitatii procesuale pasive, iar paratii S.C. si S.N. au depus intampinare, prin care au invocat
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, precum si cerere reconventionala, prin care au solicitat
obligarea reclamantei-parate D.L. sa-si ridice autoturismul si gunoiul abandonate pe proprietatea
lor, iar in caz de refuz sa fie autorizati ei sa elibereze acest teren, pe cheltuiala acesteia.
                  Judecatoria Pitesti, prin sentinta civila nr.1096 din 6 februarie 2009, a admis
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a respins actiunea ca fiind formulata impotriva unor
persoane fara calitate procesuala, precum si cererea reconventionala,  retinand ca  terenul in
privinta caruia reclamanta solicita pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-
cumparare a fost restituit lui A.C.I., care, la randul sau, l-a instrainat paratilor S.N. si S.C., deci
nu se mai afla in patrimoniul paratilor Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului
Pitesti, Municipiul Pitesti si Primaria Municipiului Pitesti, instanta de fond a apreciat ca nu exista
identitate intre acesti parati si cei care ar putea fi obligati in cadrul raportului juridic dedus
judecatii.
                  Avand in vedere ca parata A.C.I. a instrainat paratilor S.N. si S.C. terenul
potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4208/21.12.2007 (f.55-57), instanta
a apreciat ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata Atanasiu Cristina
Iolanda este intemeiata.
                  In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor S.N. si S.C.,
instanta a apreciat ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive este intemeiata si fata de acesti
parati, acestia neputand fi obligati in cadrul raportului juridic dedus judecatii.
                  Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, pe care a criticat-o
pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand urmatoarele motive:
                  Instanta de fond nu motiveaza si nu tine cont de hotararile judecatoresti
pronuntate anterior, intrate in puterea lucrului judecat, prin care instantele au stabilit dreptul de a
cumpara terenul aferent constructiei cumparate.
                  Obligativitatea incheierii contractului de vanzare-cumparare cu privire la
teren este nascuta cu mult inainte ca acelasi teren sa fie retrocedat fostului proprietar.
                  Este nelegala respingerea actiunii pe cale de exceptie, atata timp cat intre
reclamanta si Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului exista raport juridic.
                  Tribunalul Arges, prin decizia civila nr. 1852/R din 23 noiembrie 2009, a
respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta, retinand urmatoarele:
                  Instanta de fond a pronuntat o sentinta legala si temeinica, admitand corect
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor, intrucat terenul pentru care se solicita
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare a fost restituit paratei
A.C.I., iar aceasta, la randul sau, l-a instrainat prin contract de vanzare-cumparare autentic
paratilor S.N. si C., deci nu se mai afla in patrimoniul paratilor Serviciul Public de Exploatare a
Patrimoniului Municipiului Pitesti si Primaria Municipiului Pitesti.
                  S-a constatat ca, pentru a putea fi valabil incheiata vanzarea-cumpararea,
este necesar ca obiectul ce se instraineaza sa fie proprietatea vanzatorului, ori, asa cum   s-a
aratat mai sus, imobilul in litigiu se afla in proprietatea paratilor persoane fizice.
                  Faptul ca paratii persoane juridice au fost obligate printr-o sentinta
anterioara sa incheie un contract de vanzare-cumparare nu este de natura sa conduca la
admiterea prezentei actiuni, iar instanta sa treaca peste faptul ca terenul nu se mai afla in 
patrimoniul paratilor persoane juridice.
                  Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.L., criticand-o
pentru nelegalitate, in temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila, pentru urmatoarele motive:
                  Se sustine ca in mod nelegal instanta a apreciat ca in cauza de fata calea
de atac este recursul, si nu apelul, fara a avea niciun fel de evaluare ipotetica a terenului, teren
care, daca ar fi evaluat la pretul de circulatie, ar avea valoarea de peste 100.000 lei.
                  In dezvoltarea criticii se arata ca in baza contractului de vanzare-cumparare
cu plata in rate nr.77/21.04.1997 incheiat cu fosta RA R., a cumparat imobilul iar prin sentinta
civila pronuntata de Judecatoria Pitesti in dosarul nr. 13851/2001, parata A.D.P. a fost obligata
sa incheie contract de vanzare-cumparare pentru suprafata de 138,45 m.p. teren aferent
constructie, situata in Pitesti, str. M. Kogalniceanu, nr.16, conform contractului nr.77/21.04.1997.
Aceasta sentinta este definitiva si irevocabila, dar parata a refuzat sa incheie contractul de
vanzare-cumparare la care a fost obligata prin aceasta sentinta.
                  Prin urmare, reclamanta a solicitat chemarea in judecata a A.D.P. Pitesti
(ulterior a fost precizata actiunea si a fost dispusa introducerea in cauza a S.P.E.P. al
Municipiului Pitesti) intrucat raportul juridic privitor la vanzarea suprafetei de teren aferenta
constructiei era direct raportat la acest parat.
                  Se arata ca S.P.E.P. si Municipiul Pitesti au fost chemati in judecata in
calitatea acestora de proprietar si administrator al terenului in litigiu, iar chemarea in judecata a
persoanelor fizice A.C.I., S.C. si S.N. a fost motivata prin faptul ca hotararea pronuntata trebuie
sa le fie si acestora opozabila.
                  Se mai sustine ca instanta de fond nu a motivat si nu a tinut cont de
hotararile judecatoresti pronuntate anterior, intrate in puterea lucrului judecat, prin care
instantele au stabilit dreptul recurentei de a cumpara terenul aferent constructiei cumparate.
                  La momentul la care au fost pronuntate aceste hotarari in contradictoriu cu
A.D.P., terenul nu era retrocedat lui A.C.I. si cu atat mai mult nu era instrainat catre paratii S.
                  Recurenta sustine ca este nelegala respingerea actiunii pe cale de exceptie,
atata vreme cat intre aceasta si S.P.E.P. (succesoarea in drepturi a A.D.P. - fata de care erau
pronuntate hotararile anterioare) exista un raport juridic.
                  Potrivit prevederilor art.137 Cod procedura civila, Curtea s-a pronuntat cu
prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii recursului in raport de dispozitiile art.2821 (1) din
acelasi cod, exceptie care face de prisos cercetarea in fond a pricinii si care a fost privita ca
fondata.
                  Recursul declarat s-a apreciat a fi inadmisibil.
                  Prin art.129 din Constitutia Romaniei, revizuita, cu referire la art.126 din
legea fundamentala, a fost statuat principiul potrivit caruia partile interesate pot apela la protectia
juridica a drepturilor subiective incalcate, oferita impartial de catre instantele competente, in
cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat si dreptul exercitarii cailor de atac.
                  Potrivit dispozitiilor cuprinse in art.129 (1) din Codul de procedura civila,
legiuitorul a impus in sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale in
conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau judecator.
                  Prin urmare, revin persoanei interesate obligatia de a sesiza jurisdictia
competenta, in conditiile legii procesuale civile, aceleasi pentru subiectii de drept aflati in situatii
identice.
                  Aceleasi exigente, exclud examinarea in fond a unei cereri sau cai de atac
exercitate in alte conditii decat cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuala.
                  Caile de atac sunt prevazute prin lege, legiuitorul consacrand astfel
principiul legalitatii, potrivit caruia, o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata  pe alte cai
decat cele expres prevazute de lege. Altfel spus, caile de atac ale hotararilor judecatoresti nu
pot exista in afara legii. Este o regula cu valoare de principiu, prevazuta de art.129 din
Constitutie, care instituie dreptul partilor interesate de a ataca hotararile judecatoresti numai in
conditiile legii. Textul constitutional evoca nu numai faptul ca mijloacele procesuale de atac ale
hotararilor judecatoresti sunt cele prevazute de lege, dar si ca exercitarea acestora trebuie sa se
realizeze in conditiile legii.
                  Conform dispozitiilor art.2821 alin.(1) Cod procedura civila, modificat prin
Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in
cererile introduse pe cale principala privind (...) litigii al caror obiect are o valoare de pana la
100.000 lei inclusiv.
                  Termenul de litigiu folosit de legiuitor in art.2821 Cod procedura civila
desemneaza toate actiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina si
jurisprudenta in materie prin raportare la obiectul acestora, care priveste in mod direct o valoare
patrimoniala ori un act juridic al carui obiect este un drept evaluabil in bani.
                  Inalta Curte de Casatie si Justitie, a statuat prin decizia nr. 32/2008,
pronuntata de Sectiile Unite ca, cererea este actul de investire a instantei, ... obiectul cererii de
chemare in judecata constituindu-l pretentia concreta a reclamantului. Intrucat dreptul subiectiv
material constituie fundamentul actiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune si toate
consecintele ce decurg de aici: calificarea actiunii, determinarea competentei, alcatuirea
completului, determinarea caii de atac.
                   Fata de dispozitiile art. 2821 Cod procedura civila si statuarile Inaltei Curti
de Casatie si Justitie, s-a constatat ca, valoarea terenului pentru care se solicita pronuntarea
unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare este conform contractului de la fila 55
de 35.000 Ron, iar conform evaluarii reclamantei in sedinta din 19 octombrie 2009, este de
25.000 Ron, actiunea avand caracter patrimonial, cu un obiect de sub 100.000 lei, in raport de
care calea de atac este potrivit art. 2821 Cod procedura civila, recursul.
                  Actiunea dedusa judecatii, avand caracter patrimonial, cu continut
economic, se incadreaza astfel in actiunile reglementate de art.2821 Cod procedura civila,
valoarea obiectului dedus judecatii este mai mica de 100.000 lei si s-a constatat ca in cauza
solutia adoptata de catre tribunal este una de recurs, in conformitate cu dispozitiile legale mai
sus invocate.
                  Conform dispozitiilor art.299 Cod procedura civila, sunt supuse recursului
hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si hotararile altor organe cu
activitate jurisdictionala, in conditiile prevazute de lege. In consecinta, recursul declarat
impotriva unei decizii irevocabile a unei instante de recurs, este inadmisibil.
                  Hotararea pronuntata de tribunal, fiind una pronuntata in recurs, fata de
dispozitiile art.299 alin.1 Cod procedura civila, nu este supusa recursului, prin urmare prezenta
cale de atac s-a apreciat a fi inadmisibila.
                  Or, recunoasterea unei cai de atac in alte situatii decat cele prevazute de
legea procesuala constituie o incalcare a principiului legalitatii acestora, precum si al principiului
constitutional al egalitatii in fata legii si autoritatilor si din acest motiv, apare ca o situatie
inadmisibila in ordinea de drept.
                  Normele procesuale privind sesizarea instantelor judecatoresti si
solutionarea cererilor in limitele competentei atribuite prin lege sunt de ordine publica,
corespunzator principiului stabilit prin art.126 din Constitutia Romaniei
                  In raport de considerentele mai sus expuse, in temeiul art.2821 raportat la
art.299 si art.312 Cod procedura civila, a fost respins recursul ca inadmisibil.
                  Fata de solutia pronuntata, instanta a considerat ca nu se mai impune
analizarea celorlalte critici.

11. Stabilirea dreptului de proprietate comuna exercitat in cadrul formelor asociative
prevazut de art.26 din Legea nr.1/2000, nu poate urma decat regimul juridic special,
determinat de legiuitor.
                  Legea nr.18/1991
                  Legea nr.1/2000
                  
                  In calitate de unic mostenitor al autorului sau S.A. (decedat la data de
31.07.1994), la randul sau, mostenitor cu titlu universal al autoarei C.S., sotie
supravietuitoare si legatara cu titlu particular al lui C.L., reclamantul, pentru a beneficia in
indiviziune cu paratii, de dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 1052 ha. teren,
inscris in O.M.S., ar fi trebuit sa-si valorifice drepturile sale prin parcurgerea procedurii
speciale impusa de Legea nr.1/2000, iar nu pe calea unei actiuni in constatare de drept
comun.
                  Aceasta, pentru ca dreptul de proprietate in cazul suprafetelor
forestiere solicitate, avand configurarea unui drept de proprietate comuna exercitat in
cadrul formelor asociative prevazut de art.26 din Legea nr.1/2000, nu poate urma decat
regimul juridic determinat de legiuitor, asa cum in mod corect a retinut tribunalul.
                  Astfel, reclamantul avea la indemana procedura speciala de
reconstituire a dreptului de proprietate potrivit art.9 din Legea nr.18/1991, republicata, iar,
in caz de refuz al solutionarii cererii, putea recurge la procedura plangerii prevazuta de
art.53 din acelasi act normativ, care  reprezinta procedura de urmat in materie.
                  In recurs, reclamantul a incercat sa faca dovada faptului ca ar fi
solicitat terenul inca din 1998, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate
inregistrata sub nr.674/25 martie 1998(fila 64 dosar recurs), in calitate de acceptant al
succesiunii ramasa de pe urma defunctilor C.S.si C.L..
                  In acest sens, Curtea va observa insa, ca recurentul a redactat cererea
in nume propriu(sustinand, in fata instantei, ca ar fi formulat-o si in numele mamei sale, in
temeiul unei procuri generale autentificate la data de 7 august 1990 la Notariatul de Stat al
judetului Dolj filele 75, 77-80), desi, dupa aparitia Legii nr. 18/1991, parintii recurentului,
legatari universali ai autoarei C.S.( a se vedea fila 108 dosar fond), nu au solicitat ei insisi
reconstituirea dreptului de proprietate, iar ulterior decesului tatalui reclamantului,
cererea/cererile formulate de reclamant, care apare drept unic mostenitor acceptant al
succesiunii acestuia( a se vedea certificatul de mostenitor nr.766 din data de 05.05.1995-
fila 112 dosar fond), au facut deja obiectul analizei in procedura speciala, pe care acesta
nu a contestat-o.
                  
(Decizia civila nr. 325/R/01 Martie 2010)