Prin sentinta penala nr.90 din 3 iunie 2011, pronuntata de Judecatoria Brezoi, in baza art.347 si art.3201 C.pr.pen., s-a disjuns latura civila a cauzei. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea a trei infractiuni prevazu...

Prin sentinta penala nr.90 din 3 iunie 2011, pronuntata de Judecatoria Brezoi, in baza art.347 si art.3201 C.pr.pen., s-a disjuns latura civila a cauzei. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea a trei infractiuni prevazute de art.
208 alin.1, 209 alin.1 lit.a si g C.pen., cu aplicarea art.3201 C.pr.pen..
In baza art.33 si 34 C.pen., s-a dispus ca inculpatii sa execute pedeapsa cea mai grea.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, in data de 04.02.2011, cei doi inculpati impreuna cu numitul P. C.A., au sustras 5 tevi metalice, trei monede de aur cu efigia imparatului Franz Josef, mostenire de familie.
In perioada 06.03 - 19.3.2011, inculpatul I.Ghe.L. a intrat in casa de vacanta prin efractia usii principale si din interior a sustras un TV LCD Samsung, un TV LCD Galactic, un laptop Dell si un rastel metalic pe care a trebuit sa-l smulga din petele unde era incastrat.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Brezoi si inculpatii I. Ghe.L.si N.Ghe.C..
Prin decizia penala nr.1061/R/12.10.2011, Curtea, a admis recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA BREZOI si de  inculpatii N.Gh.C. si I.Ghe.L.
A casat in totalitate sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Brezoi.
Hotararea instantei de recurs  se intemeiaza pe urmatoarele argumente:
Din actul de sesizare a instantei, rezulta ca inculpatii au fost trimisi in judecata pentru comiterea in concurs a cate doua infractiuni de furt calificat cu consecinte deosebit de grave.
Infractiunile de furt  se inscriu in categoria celor de rezultat, datorita modificarilor pe care le produc in lumea obiectiva, ceea ce presupune ca urmarile caracteristice acestui gen de fapte, se inscriu in continutul lor constitutiv.
Cu alte cuvinte,  nu se poate vorbi despre o infractiune consumata de furt, daca nu s-a produs o paguba in patrimoniul detinatorului bunului sustras.
Dispozitiile art.320/1 Cod pr.penala, pe care le-a aplicat instanta in cauza, se subordoneaza unor conditii imperative prevazute chiar de textul de lege precizat, care in alin.2 arata explicit ca judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala "doar atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare".
Atat in fata primei instante, cat si in cursul urmaririi penale, desi inculpatii au mentionat ca recunosc faptele, sunt de acord sa achite contravaloarea doar a sumelor de bani in lei.
Continutul acuzatiilor ce le-au fost aduse inculpatilor se refera la fapte de sustragere care au vizat si o suma de bani in valuta, respectiv aceea de 140.000 Euro, pe care inculpatii au precizat ca nu au sustras-o.
In acest context, este evident ca recunoasterea faptelor nu a fost integrala, asa cum solicita imperativ textul art.320/1 alin.2 Cod pr.penala, prima instanta aplicand eronat aceste dispozitii.
In al doilea rand, incadrarea juridica in furt cu consecinte deosebit de grave, se raporteaza la criteriul valorii prejudiciului, fiind, prin urmare, indisolubil legata de acesta, ceea ce presupune, ca actiunea civila nu poate fi, in aceasta ipoteza, disjunsa.
Textul art.320/1 Cod pr.penala a fost conceput de legiuitor sa serveasca imperativului general ce priveste buna desfasurare a justitiei, care nu poate fi atins in cauza, in conditiile disjungerii actiunii civile de cea penala, tocmai datorita indivizibilitatii acestora.
S-ar ajunge, in caz contrar, la consecinte inacceptabile, cand, de exemplu, instanta, solutionand actiunea civila disjunsa, ar constata ca prejudiciul este cu mult inferior decat cel solicitat de partea civila, ceea ce ar presupune ca si incadrarea juridica ar fi cu totul alta si, implicit, sanctiunile aplicate inculpatilor ar fi trebuit sa fie mai mici, insa aceste neajunsuri nu mai pot fi corijate, pentru ca hotararea de condamnare a ramas intre timp definitiva, cu toate urmarile ce decurg din  aceasta.
Prima instanta a neglijat, in opinia curtii, aspecte esentiale pe care inculpatii le-au relevat in declaratiile lor, in legatura cu suma de bani in euro, imprejurari de natura sa influenteze solutia procesului si care dau continut cazului de casare prevazut de art.385/9 pct.10 Cod pr.penala, impunand trimiterea cauzei pentru rejudecare.
In acelasi timp, prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii, in raport cu incidenta dispozitiilor art.320/1 Cod pr.penala, asa cum  s-a aratat anterior, ceea ce determina incidenta unui al doilea motiv de casare, si anume cel prevazut de art.385/9 pct.17/1 Cod pr.penala.

10. Omisiunea pronuntarii instantei de judecata asupra unei infractiuni cu care a fost investita. Judecarea recursului. Casare. Consecinte.

Art. 385/6 alineatul 3 din Codul de procedura penala

In cazul in care prima instanta nu s-a pronuntat asupra unei infractiuni retinute in rechizitoriu ori a condamnat pe inculpat pentru o alta infractiune pentru care a fost investita, trimiterea spre rejudecare a cauzei de catre prima instanta ar contraveni flagrant prevederilor art. 385/6 alineatul 3 din Codul de procedura penala. (Opinia majoritara)
Instanta de  recurs nu poate sa analizeze, pentru prima data in aceasta faza a procesului penal, temeinicia acuzatiei pentru o infractiune, atata timp cat prima instanta nu s-a pronuntat asupra acesteia. Condamnarea inculpatului in recurs, reprezinta o incalcare a dreptului sau la aparare, dar si la un proces echitabil, in sensul Conventiei. (Opinie separata)

(Decizia penala nr.1133/R din 1 noiembrie 2011)