Stabilirea relatiilor personale ale parintelui cu copilul minor incredintat celuilalt parinte. Subsidiaritatea vietii de familie a parintelui in raport cu necesitatea protejarii interesului superior al minorului.

Stabilirea relatiilor personale ale parintelui cu copilul minor incredintat celuilalt parinte. Subsidiaritatea vietii de familie a parintelui in raport cu necesitatea protejarii interesului superior al minorului.

Art.49 si 43 din Codul familiei
Art.14 din Legea nr.272/2004
Art.8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului
Art.20 din Constitutia Romaniei

Critica vizand afectarea vietii de familie, prin care se pretinde ca au fost incalcate dispozitiile art.8 al CEDO si art.20 din Constitutie, este si ea nefondata.
Aceasta viata de familie este una subsidiara protejarii interesului superior al minorului, or, in mod evident, instantele au incercat sa echilibreze, pe cat posibil, raporturile copilului minor cu parintii sai divortati, important fiind, in cazul de fata, castigul pe care copilul il poate avea din asemenea relatii, iar nu cel pe care l-ar putea avea reclamanta sau paratul, care sunt obligati, ca parte componenta a datoriei lor de a asigura o crestere armonioasa si echilibrata atat material, dar mai ales psihologic, emotional si educational, copilului, inclusiv de a se abtine de a se manifesta in mod negativ la adresa parintelui ce nu este prezent si astfel dezechilibrarea lui in favoarea unuia sau altuia.
(Decizia civila nr. 882/03.04.2012)

Prin sentinta civila nr.5223/25 mai 2011, Judecatoria P., admitand in parte cererea formulata de reclamanta I.D.-M., in contradictoriu cu paratul C.V., a dispus modificarea programului de legaturi personale cu minorul C.D.-V., nascut la data de 10.12.2007, incuviintat paratului prin sentinta civila nr.2424/27.03.2009 pronuntata de aceiasi instanta, stabilind urmatoarea modalitate: in prima si a treia saptamana din luna, de vineri, ora 18, pana duminica, ora 18, in domiciliul tatalui parat; in a doua si a patra saptamana din luna, in ziua de miercuri, intre ora 18-20, in domiciliul tatalui parat; a doua zi de Paste, in fiecare an, respectiv luni, de la ora 10 pana la ora 18, la domiciliul paratului; in vacanta de vara, in perioada 1 iulie, ora 10 pana in 8 iulie, ora 20, la tata, respectiv in perioada 15 august, ora 10 pana in 22 august, ora 20, la tata; pe data de 10 decembrie a fiecarui an, de la ora 17 la ora 20, la tata; de pe data de 24 decembrie, ora 12 pana pe data de 26 decembrie, ora 20, in anul par, la domiciliul reclamantei, iar in anul impar, la domiciliul paratului; de pe data de 31decembrie, ora 12 pana pe data de 2 ianuarie, ora 20, in anul par, la domiciliul paratului, iar in anul impar la domiciliul reclamantei.
Au fost compensate in limita sumei de 600 lei, cheltuielile de judecata.
In motivare s-a retinut in fapt ca, initial, in cadrul procedurii de desfacere a casatoriei partilor a fost incuviintata invoiala intervenita intre acestea cu privire la modalitatea de vizitare a minorului D.-V. de catre tatal sau, insa in prezent, intre parti au intervenit neintelegeri sub acest aspect.
Cu probatoriul administrat s-a constatat dovedit faptul ca intre parinti subzista o relatie tensionata, tatal parat, pe acest fond, afectand stabilitatea emotionala a copilului, pe care o influenteaza negativ prin comportamentul sau. Aceasta afectare insa, are loc in conditiile in care vizitele se desfasoara in domiciliul mamei, fara posibilitatea realizarii unei apropieri efective intre tata si fiu, masura luata initial tinzand la atingerea unei finalitati contrarii celei urmarite si sanctionate prin art.14 din Legea nr.272/2004.
A fost inlaturata cererea reclamantei in sensul modificarii masurii, prin impiedicarea in totalitate a tatalui de a lua copilul in domiciliul sau, nefiind facuta dovada faptului ca legaturile personale dintre acestia ar primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
Legat de afectiunile medicale ale copilului, invederate de probatoriul pricinii, s-a constatat ca sunt unele obisnuite si frecvente in cazul copiilor de varsta frageda, tatal, ajutat de bunicii paterni, putand administra tratamentul medical corespunzator, in perioada in care se afla in vizita.
Esentiala s-a constatat, insa, cererea de modificare a programului, incuviintat tatalui in timpul saptamanii, incepand de miercuri ora 12 si joi, ora 12, din doua in doua saptamani, intrucat, in acest rastimp copilul nu mai este dus la gradinita, fiind prejudiciat in dreptul sau de a beneficia de programul educativ al acestei institutii de invatamant prescolar.
Pentru a nu fi impiedicata insa legatura dintre parinte si fiul sau, ea a fost incuviintata in sensul ca, la acelasi interval saptamanal copilul sa poata fi luat in domiciliul tatalui, intre ora 18 si 20.
Pentru acelasi motiv a fost inlaturat si programul incuviintat in perioada  7-17 ianuarie.
Cat priveste petrecerea sarbatorilor Pastelui, si, respectiv, a celor de iarna, instanta a constatat ca inechitabila incuviintarea vizitarii tatalui de catre minor in forma initiala, o buna impartire a timpului permitandu-i petrecerea cate unei zile intregi, respectiv a unui interval in timpul acestor sarbatori, cu fiecare dintre parinti.
Legat de programul in timpul vacantei de vara, instanta a apreciat ca se impune ca ambii parinti sa beneficieze de oportunitatea de a duce in aceasta perioada copilul in vacanta, eventual la munte sau la mare, sau sa-i asigure alte activitati recreative.
Pentru ziua de 11 decembrie, a doua zi dupa aniversarea nasterii copilului, in care programul stabilit initial de catre parinti permitea tatalui sa ia pe minor in domiciliul sau intre ora 8-20, s-a constatat ca aceasta nu se mai impune a fi mentinuta, dat fiind refuzul tatalui de a duce copilul la gradinita, cu atat mai mult, cu cat exista situatii in care aceasta zi coincide chiar cu cea in care exista, deja, un program potrivit criteriilor de mai sus.
Restrictionarea perioadei petrecute in restul timpului la sfarsitul saptamanii, s-a considerat a nu fi utila protejarii interesului superior al minorului, intrucat s-a constatat, din probele cauzei, ca in acest interval copilul este ingrijit si i se asigura activitati specifice varstei.
Ambele parti au declarat apel, criticand solutia pentru netemeinicie si nelegalitate, sub aspectul modalitatii cenzurarii programului de vizitare.
Reclamanta si-a manifestat nemultumirea fata de modalitatea de evaluare a probatoriului, in opinia sa, din continutul hotararii rezultand faptul ca paratul nu are posibilitatea de a ingriji singur de copil, fiind necesar aportul bunicilor paterni, de altfel instanta ignorand probele din care rezulta ca dupa vizitele la tatal sau, starea sanatatii si mai ales comportamentul minorului sunt grav afectate in sens negativ, ca o reflexie a relatiei conflictuale dintre parinti.
Or, permisiunea acordata paratului de a continua legaturile de durata cu minorul nu face altceva decat sa-l influenteze in continuare in sens negativ, fiindu-i perturbat programul zilnic obisnuit necesar varstei la care se afla.
Instanta a neglijat a lua in considerare nevoia ca fiul sau sa participe la comemorarea zilei religioase din data de 15 august a Adormirii Maicii Domnului, desi ea poarta numele de M..
O alta critica a vizat incuviintarea catre parat a legaturilor in domiciliul minorului, odata la doi ani, in perioada Craciunului, ceea ce, in opinia sa, ar obliga-o sa suporte prezenta acestuia in domiciliu, la fel cum, odata la doi ani, ar fi obligata sa petreaca sarbatoarea Anului Nou in domiciliul paratului.
O alta greseala se invedereaza a fi formula aleasa de instanta cu privire la compensarea cheltuielilor de judecata, desi paratul nu a avut, la randul sau, o cerere reconventionala.
Prin apelul sau paratul a criticat solutia, considerand gresite aprecierile potrivit carora, la un interval de numai 3 luni de la ramanerii irevocabile a sentintei prin care a fost incuviintat programul initial potrivit invoielii partilor, ar fi intervenit conditii noi. In realitate, cererea reclamantei este una care nu tinde sa protejeze pe nimeni si de altfel sa-l sicaneze pe apelant.
In realitate, cu probele cauzei s-a dovedit ca, in perioadele petrecute de copil cu tatal sau, acesta beneficiaza de conditii adecvate din punct de vedere material si spiritual, are o stare buna, este un copil vesel, comunicativ, fiind perfect sanatos si bine ingrijit.
Argumentul potrivit caruia programul incuviintat tatalui in timpul saptamanii se cuvine a fi modificat, arata ca este unul pueril, intrucat nimic nu l-ar impiedica, de acum incolo, sa duca pe minor la gradinita.
Se formuleaza aprecieri cu privire la petrecerea sarbatorii Pastelui cu tatal si bunicii paterni, asa cum anterior, aratand ca aceasta nu cuprinde integralitatea sarbatorii, dupa cum nu s-ar justifica reducerea perioadei petrecuta cu tatal in timpul vacantei de vara, care are 3 luni, gresit instanta apreciind ca in acest fel acorda mai mult timp tatalui pentru a duce pe fiul sau la munte sau la mare.
La fel, se fac aprecieri cu privire la starea de fericire a copilului in timpul celei de a doua zi de dupa aniversarea nasterii sale, dar si asupra gresitei evaluari in privinta programului din timpul vacantei de iarna, care impartea, in mod egal, timpul sarbatorilor intre cele doua familii.
Dupa suplimentarea probatoriului cu inscrisuri si cate un martor, Tribunalul A., prin decizia civila nr.281 din 5 decembrie 2011, a admis apelurile formulate de parti si a schimbat, in parte, sentinta atacata, in sensul eliminarii vizitei de la mijlocul saptamanii din ziua de miercuri, al extinderii perioadei din timpul vacantei de vara, la perioada 01 iulie ora 10 pana la 15 iulie ora 18 si schimband cea de a doua perioada la cea dintre datele de 16 august ora 10 pana la 23 august ora 18 la domiciliul tatalui parat; a eliminat dreptul de vizitare in ziua de 11.12. ulterioara aniversarii zilei de nastere si a redus la intervalul 17-20 timpul initial incuviintat intre ora 16-20 in data de 10 decembrie; a extins intervalul petrecut, in fiecare an impar, in perioada Craciunului, pana la ora 20 ale zilei de 26 decembrie, ca si pe cel petrecut in fiecare an par in perioada sarbatorilor de Anul Nou, pana la ora 20, in acest fel modificand programul stabilit de prima instanta de fond.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 610 lei, cheltuieli de judecata la fond, si au fost compensate, in tot, cheltuielile facute de parti in apel.
Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut in fapt ca interesul minorului este bine protejat prin incuviintarea pastrarii acestuia de legaturi cu tatal sau, neexistand dovezi in sensul ca dezvoltarea lui ar fi afectata de aceste relatii, dimpotriva, probele pricinii conducand la concluzia ca intre cei doi exista o stransa legatura afectiva.
Faptul ca tatal este ajutat sa acorde ingrijire si supraveghere copilului de catre parintii sai, bunicii paterni, nu s-a apreciat a reprezenta un motiv de restrangere a legaturilor personale, de altfel chiar reclamanta beneficiind de acelasi ajutor din partea parintilor sai.
Dimpotriva, tensiunile existente intre parinti sunt cele care afecteaza relatiile minorului cu ei.
Gresita s-a constatat stabilirea unui interval scurt in zilele de miercuri, intre orele 18-20, in care minorul sa fie luat din domiciliul mamei si totodata adus, asa incat, se creeaza o confuzie, lipsind masura de eficienta in sensul crearii unor bune raporturi cu tatal.
Pe de alta parte, s-a constatat ca este normal ca minorul sa fie alaturi de mama sa cu prilejul sarbatorii onomastice a acesteia, motiv pentru care posibilitatea tatalui de a lua copilul in cea de a doua perioada de vacanta a fost stabilita incepand cu data de 16 august, dupa sarbatoarea sfintei al carei nume reclamanta il poarta.
S-a avut in vedere si faptul ca, pentru o buna legare a relatiilor dintre copil si tatal sau, se impune ca acesta sa-l poata lua in domiciliul sau, in perioadele de Craciun si Revelion, relatiile de animozitate dintre parinti nereprezentand un beneficiu in sensul ca tatal sa viziteze pe copil in domiciliul mamei.
In acelasi timp, s-a constatat ca este gresita si masura compensarii cheltuielilor de judecata, aplicata prin hotararea primei instante de fond, in cauza fiind necesara aplicarea dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, iar nu a celor ale art.276 Cod procedura civila.
Legat de nemultumirile paratului fata de solutia primei instante, s-a constatat justificata in masura de a inlatura posibilitatea acestuia de a lua peste noapte, in mijlocul saptamanii, pe minor in domiciliul sau, precum si in perioada 7-17 ianuarie, intrucat, in timpul in care acest program a fost incuviintat, tatal a neglijat necesitatea ca minorul sa urmeze cursurile invatamantului prescolar.
La fel s-a respins si critica privitoare la programul stabilit in perioada sarbatorilor de Paste, in asa fel incat acesta sa fie unul echilibrat in favoarea ambilor parinti.
Fondata, insa, a fost gasita critica vizand durata perioadei incuviintate minorului a o petrece cu tatal sau in timpul vacantelor de vara, asa incat, din cele trei luni ale acesteia, s-a stabilit ca trei saptamani sa fie petrecute cu tatal.
Pentru aniversarea nasterii, s-a apreciat ca se impune ca acest moment sa fie petrecut de catre copil cu ambii parinti, pe rand, deopotriva, motiv pentru care, s-a incuviintat luarea, de catre tata, intre orele 17-20, la fel ca si cu prilejul sarbatorilor de Craciun si de Revelion.
Au fost compensate cheltuielilor de judecata in apel.
Impotriva deciziei, in termen, au formulat recursuri ambii parinti, acestia pretinzand incalcari incadrabile in cele prevazute de art.304 pct.9 Cod procedura civila, paratul adaugand incadrarii in drept a criticilor sale si dispozitiile art.3041 Cod procedura civila.
Astfel, reclamanta considera ca prin hotararea pronuntata instanta a incalcat fostele dispozitii ale art.49 si 43 din Codul familiei, pe cele ale art.8 din C.E.D.O. si, generic, pe cele ale Legii nr.272/2004, intrucat a dovedit in fata instantelor fondului ca educatia minorului este afectata prin folosirea de catre parat de cuvinte indecente, expresii nepermise, prin inducerea de catre acesta a unui comportament lipsit fata de sine, de bunica materna si fata de orice alta persoana, dar si faptul ca un astfel de program partajat intre parinti este de natura a antrena sentimente si emotii insecurizante, cu efecte negative in evolutia psihica echilibrata. Starea de fapt a pricinii trebuia sa conduca instanta la concluzia ca este excesiv ca minorul sa fie luat in domiciliul tatalui de vineri pana duminica, fiind suficient, dupa aprecierea sa, ca acest lucru sa se intample numai de sambata.
La fel, extinderea perioadei in timpul vacantei de vara de la  doua la trei saptamani, op durata prea mare fiind de natura a-l plictisi pe copil care se simte rupt de mediul sau obisnuit, o atare masura putand fi luata dupa trecerea unei perioade mai indelungate, in care copilul se va fi obisnuit cu aceste schimbari.
La randul sau, paratul critica solutia, aratand ca, in principal, se impunea respingerea in tot a actiunii, intrucat de la data stabilirii, potrivit intelegerii lor, a programului, nu au intervenit modificari semnificative de natura a atrage interventia judecatoreasca.
In subsidiar, arata ca starea de fapt dovedita in dosar, ar fi atras necesitatea incuviintarii programului solicitat prin cererea sa reconventionala, modalitatea aleasa de catre instanta tinzand la afectarea posibilitatii crearii unor raporturi normale intre parat, familia sa si minor, timpul petrecut impreuna fiind mult prea scurt.
Se mai invoca, in acelasi timp, incalcarea dreptului oricarei persoane la respectarea dreptului vietii de familie, asa cum este prevazut de art.8 al C.E.D.O. si 20 din Constitutia Romaniei.
La termenul de astazi, 3 aprilie 2012, paratul a formulat o cerere completatoare a motivelor de recurs, solicitand instituirea masurii exercitarii in comun a autoritatii parintesti asupra copilului, data fiind intrarea in vigoare a dispozitiilor Noului Cod civil.
In dezvoltarea cererii se arata ca in mod gresit instanta, la data pronuntarii solutiei sale, si-a motivat hotararea pe dispozitiile fostului Cod al familiei, desi raporturile deduse judecatii erau guvernate de cele ale Noului Cod civil, de imediata aplicabilitate.
In acest sens, solicita aplicarea art.46 din Legea de punere in aplicare a Noului Cod civil, potrivit carora, hotararile privitoare la relatiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii lor divortati inainte de intrarea in vigoare a Codului civil, pot fi modificate potrivit art.403. In acest sens, arata ca pricinilor aflate pe rolul instantei la aceasta data li se aplica dispozitiile Codului civil, instanta de tutela avand obligatia de a se pronunta asupra exercitiului autoritatii parintesti, chiar si din oficiu, daca nu au fost formulate cereri in acest sens. Or, noua reglementare slujeste interesului copilului de a fi crescut de ambii parinti, numai motive temeinice rezidand din acest interes permitand transferul exercitiului autoritatii parintesti catre unul dintre parinti. In cursul apelului  s-a formulat o asemenea cerere, in aplicarea principiului coparentalitatii, potrivit caruia ambii parinti exercita in mod egal si impreuna autoritatea parinteasca, purtand deopotriva raspunderea pentru cresterea copilului, indiferent ca acesta este crescut in interiorul sau in afara casatoriei.
Cata vreme nu exista motive temeinice care sa afecteze relatia dintre copil si tatal sau, se impune instantei sa se pronunte asupra exercitiului in comun autoritatii de catre mama, martorii propusi de reclamanta nerelevand nevoia unei limitari.
Se citeaza, in continuare, concluzii ale instantei europene a drepturilor omului in scopul mentinerii legaturilor personale cu minorul in forma incuviintata prin hotararea de divort.
Curtea, examinand decizia prin prisma criticilor aduse, constata nefondate ambele recursuri.
Cu prioritate se examineaza cererea de suplimentare a motivelor de recurs formulata la data de 3 aprilie 2012.
Asa cum rezulta din istoricul expus, hotararea data de catre instanta de apel priveste exclusiv evaluarea raporturilor intre copil si parintii sai, precum si intre parinti, asa cum s-a facut sesizarea primei instante de fond, in sensul modificarii programului incuviintat cu prilejul divortului sotilor.
Niciodata pe parcursul judecatii apelului nu a fost formulata de catre parat vreo cerere cu privire la exercitiul autoritatii parintesti, in sensul aplicarii dispozitiilor art.403 al Noului Cod civil, asa cum au intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011, desi pricina a fost solutionata la 5 decembrie 2011.
Ca atare,  in cauza nu se poate vorbi despre o suplimentare a motivelor de recurs, cata vreme nu sunt aduse critici solutiei pronuntate de instanta de apel.
De altfel, se va observa ca o atare pretinsa suplimentare este formulata peste termenul de 15 zile in care asemenea critici puteau fi formulate, termen ce incepea sa curga la data comunicarii deciziei atacate, respectiv la data de 5 ianuarie 2012, potrivit limitarilor aduse de art.303 Cod procedura civila.
Ca atare, aceasta cerere se constata una nou facuta direct in recurs, a carei solutionare nu poate fi facuta in calea de atac, cu lipsirea partilor de gradele de jurisdictie prevazute de lege.
Posibilitatea aplicarii art.46 din Legea nr.71/2011, legat de instituirea masurii prevazuta de art.403 Cod civil, vizeaza intr-adevar luarea unei noi masuri de drept material, cu respectarea insa a dispozitiilor de drept procesual, in sensul respectarii modalitatii de sesizare a instantei si, respectiv, a numarului cailor de atac prevazute de legea romana.
In aceste conditii, cererea privind luarea masurii instituirii tutelei comune, urmeaza a nu fi examinata direct in calea de atac formulata impotriva unei hotarari ce a avut un alt obiect de judecata.
Cat priveste, insa, recursurile.
Reclamanta pretinde ca hotararea pe care tribunalul a pronuntat-o ar fi una nelegala, singurele critici ale sale insa, marginindu-se sa reia aparari formulate cu privire la starea de fapt, in sensul ca influenta tatalui parat ar fi una nociva pentru fiul sau.
Instantele fondului au statuat insa in fapt, ca acest comportament nu este el insusi nociv, ci doar in masura in care intra in conflict direct cu atitudinea mamei, asa incat, ambii parinti, intrati in conflict direct, creeaza o atmosfera tensionata, vatamatoare pentru copilul lor.
De aceea, s-a dispus, pe de o parte, echilibrarea timpului petrecut de minor in ocazii speciale cu fiecare dintre parinti, dar si crearea mediului favorabil extragerii copilului din aceasta atmosfera tensionata prin inlaturarea masurii vizitarii de catre tata in domiciliul sau pe care il are la mama si ingaduirea luarii in domiciliul tatalui.
Aprecierile facute de catre reclamanta in sensul ca petrecerea unei nopti sau a doua nopti in domiciliul tatalui ar putea fi mai mult sau mai putin vatamatoare, sunt afirmatii factuale care nu isi au suportul in starea de fapt castigata instantei de recurs, pentru a putea conduce la concluzia ca interesul minorului ar fi afectat prin lasarea lui singur cu tatal sau cu parintii acestuia.
Instanta de recurs nu poate face o noua apreciere a probelor, in fond stabilindu-se ca interesul minorului este bine servit tocmai prin inlaturarea posibilitatii ca parintii sa intre in conflict in fata acestuia cu prilejul vizitarii de catre tata in domiciliul mamei.
Cat priveste criticile formulate de catre parat, acesta in principal invoca lipsa oricaror modificari ale conditiilor avute in vedere de catre instanta divortului, cu prilejul incuviintarii invoielii parintilor asupra modalitatii in care acestia s-au obligat a proteja interesul minorului.
Critica este nefondata.
Asa cum instantele fondului au aratat, acea invoiala nu mai subzista, reclamanta pretinzand si dovedind ca intre sine si fostul sau sot exista in continuare o stare accentuata de animozitate, pe fondul careia parintii se sicaneaza, fie impiedicand bunele legaturi intre minor si tatal sau, fie formulandu-se diverse sesizari si plangeri privitoare la un pretins comportament antisocial.
In acest sens, modificarea conditiilor avute initial in vedere de catre instanta divortului, a fost constatata in fapt de catre prima instanta de fond si confirmata de cea a apelului.
Din acest punct de vedere, starea de fapt este castigata instantei de recurs, care nu are caderea decat a verifica motivele de nelegalitate a hotararii cu al carei control este investita, asa cum prevad dispozitiile art.304 alin 1 Cod procedura civila.
Nevoia inlaturarii unor anumite perioade din cursul timpului pe care minorul ar trebui sa-l afecteze educatiei prescolare, de la posibilitatea petrecerii cu tatal sau a fost a avut in vedere situatia constatata in fapt de catre instantele fondului, din probele din care rezulta ca tatal isi neglijeaza obligatia de a veghea la educarea copilului, inclusiv prin asigurarea posibilitatii de a participa la cursurile gradinitei, cu atat mai mult cu cat in prezent este cunoscut rolul afectat educatiei prescolare in aceste institutii.
Critica formulata sub acest aspect, in sensul ca, in acea perioada, respectiv  7-17 ianuarie, s-ar derula vacantele scolare si prescolare, este nefondata.
La data pronuntarii solutiei de catre prima instanta de fond, vacanta de iarna era limitata la prima saptamana a lunii ianuarie, or o astfel de critica nu a fost formulata prin motivele de apel, ci doar tatal s-a aratat disponibil a-si modifica purtarea, in sensul asigurarii participarii copilului la cursuri si in aceasta perioada.
In masura in care vacanta de iarna se va mentine la durata la care a fost modificata dupa pronuntarea instantei, nimic nu-l va impiedica sa solicite instantei, daca mama se opune si nu-si manifesta disponibilitatea de buna-voie, incuviintarea de a purta legaturi personale si pe parcursul acestei vacante, asa cum, prin invoiala initiala, parintii stabilisera.
Critica vizand afectarea vietii de familie, prin care se pretinde ca au fost incalcate dispozitiile art.8 al CEDO si art.20 din Constitutie, este si ea nefondata.
Aceasta viata de familie este una subsidiara protejarii interesului superior al minorului, or, in mod evident, instantele au incercat sa echilibreze, pe cat posibil, raporturile copilului minor cu parintii sai divortati, important fiind, in cazul de fata, castigul pe care copilul il poate avea din asemenea relatii, iar nu cel pe care l-ar putea avea reclamanta sau paratul, care sunt obligati, ca parte componenta a datoriei lor de a asigura o crestere armonioasa si echilibrata atat material, dar mai ales psihologic, emotional si educational, copilului, inclusiv de a se abtine de a se manifesta in mod negativ la adresa parintelui ce nu este prezent si astfel dezechilibrarea lui in favoarea unuia sau altuia.
Fata de toate acestea, in temeiul art.312 Cod procedura civila, au fost respinse ca nefondate ambele recursuri.