Caracterul fictiv al tranzactiilor economice. Erori materiale in actele contabile emise de furnizor . Argument insuficient pentru a demonstra carcaterul fictiv al unei tranzactii cu consecinta anularii dreptului de deducere a TVA aferent.

Prin sentinta nr. 4326 din data de 29 octombrie 2012 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr. 4797/101/2011 a fost admisa actiunea precizata formulata de reclamanta SC  X SRL, in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice
A fost anulata partial decizia nr.35/02.09.2011 si decizia de impunere nr.3/25.05.2011 emise de DGFP Mehedinti in sensul ca s-au mentinut obligatiile de plata pentru suma de 1797 lei impozit pe profit, 2822 lei majorari si 275 lei penalitati aferente impozitului pe profit, 849 lei TVA, 539 lei majorari si 127 lei penalitati aferente TVA, precum  si celelalte obligatii de plata stabilite prin decizia de impunere.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie  prima  instanata  si  expertul a avut in vedere ca factura nr.403/26.01.2009  indeplineste conditiile de forma si fond prevazute de legislatia in vigoare, a fost inregistrata corect in evidentele contabile ale furnizorului si cumparatorului, iar operatiunea de achizitionare a bunurilor inscrisa in aceasta factura, dat fiind obiectul de activitate al reclamantei (constructii) a fost necesara, utila si oportuna. Scopul economic al operatiunii de achizitie a obiectelor de inventar inscrise in aceasta factura (schela metalica, panouri metalice,popi metalici) este realizarea obiectelor de activitate inscrise in actul constitutiv. Faptul ca furnizorul nu declara livrarea prin declaratia informativa privind livrarile nu constituie un motiv pentru ca reclamanta, ca beneficiar, sa nu poata inregistra achizitia. Aceeasi este motivarea si pentru calculul TVA aferent facturii anterior mentionate.
Impotriva sentintei a formulat recurs parata DGFP
Criticile recurentei vizand  faptul ca tranzactia economica incheiata cu furnizorul  SC X SRL nu este reala, fiind astfel inlaturat   dreptul de deducere TVA aferent, nu sunt  fondate.
Din considerentele expertizei  contabile  rezulta ca marfurile ce fac obiectul  tranzactiei in discutie la acest punct, s-au regasit in listele de inventar  intocmite  in anul 2009. Obiectele de inventar  au  fost  corect inregistrate in contabilitate, prin debitarea  contului 303 si creditarea  contului  401. Iesirea obiectelor din inventar s-a  contabilizat  in concordanta  cu  dispozitiile OMF  nr. 1752/2005  prin debitarea  contului 603 .
Chiar in Raportul de Inspectie  fiscala   se retine ca  s-a  dispus un control  incrucisat  la  furnizor, finalizat  prin Procesul verbal nr. 2536/22042010 unde s-a  constatat ca  furnizorul  a inregistrat  in propria contabilitate  factura  in  discutie,  ca a declarat-o prin Declaratia  cod 394 cu  unele  erori  materiale  insa. Erorile  din facturile  fiscale  se pot corecta  in conditiile  art. 159 C fiscal  si in cursul  controlului  fiscal.
In consecinta, dat fiind toate aceste  imprejurari de fapt, Curtea  constata  ca   prin actele de control fiscale ce fac obiectul contestatiei,  nu  s-a  demonstrat  caracterul  fictiv  al operatiunii prin precizarea unor indicii din care  sa rezulte ca marfurile nu au existat  in fapt si nu au  fost  tranzactionate in realitate, ci  doar  consemnate fictiv in contabilitate. Nu s-a invocat de catre organele fiscale, lipsa din inventar a bunurilor, lipsa mentiunilor privind  iesirea  din  inventarul  societatii  intimate, lipsa documentelor de transport  intre  comercianti  ori lipsa in materialitatea lor a tuturor  acestor marfuri .
Singurul argument ce sta la baza inlaturarii dreptului de deducere TVA a fost  cel  referitor la  neregulile  privind inregistrarile contabile si  fiscale  efectuate de  furnizor.
Este adevarat ca potrivit  principiului neutralitatii TVA,  deducerea TVA de catre  beneficiar  este conditionata  si posibila  prin   colectarea corelativ  de catre  furnizor.
Cu toate acestea,  in conditiile in care beneficiarul  detine toate  documentele si indeplineste  toate conditiile  enumerate de dispozitiile  legale  pentru exercitarea dreptului de deducere TVA, in care nu se invoca argumente privind lipsa in materialitate lor a  marfurilor, nu se justifica printr-un scop  rezonabil si echitabil, inlaturarea  dreptului de deducere.
In plus  nu se invoca nici  macar  lipsa  marfurilor la furnizor, ci doar  o prezumtia ca intre acesta  din urma si proprii sai furnizori nu  ar fi avut loc tranzactii reale, ceea ce  nu face obiectului  controlului judecatoresc in cauza de fata.
Nerespectarea  de catre furnizor  a obligatiilor  legale  privind  declaratiile   contabile si fiscale  sunt sanctionabile   potrivit  legii  si presupun  obligarea  la  colectare si la  stabilirea unor  obligatii  fiscale  suplimentare, dar nu pot conduce in mod automat  la  inlaturarea  dreptului de deducere  al beneficiarului.
Aceste nereguli trebuie coroborate  cu  prezentarea unor indicii  privind caracterul fictiv al  tranzactiei  legate  de inexistenta  marfurilor in materialitatea  lor.
Intr-o interpretare  contrara  s-ar  crea premisa, pe de o parte a impunerii  suplimentare  a beneficiarului prin anularea retroactiva a dreptului de deducere  si  corelativ cu o  obligare  la colectare  a furnizorului  care  nu  a intocmit potrivit legii  declaratiile fiscale si contabile . 
Premisa ar conduce la o incalcare a principiului   neutralitatii ce  guverneaza  materia TVA .
In concluzie  nu  sunt incidente   dispozitiile art.11 Cod fiscal .
In ce priveste  a  doua  critica  prezentata de recurent Curtea  retine ca Tribunalul a stabilit  corect  starea de fapt, in sensul  ca centrala de gaze  a fost achizitionata  conform facturii nr. 267380 din 28 10 2008  si vanduta ulterior la  data de 29 10 2008.
Motivatia  inlaturarii dreptului de deducere  TVA  aferent  acestei facturi de achizitie astfel cum a fost retinuta  prin actul de control fiscal , consta  in faptul ca scopul economic al   tranzactiei nu   a putut  fi demonstrat   fiind  incidente  disp.   art. 11 alin.1 din legea  nr.  571/2003 . In concret  s-a  precizat ca nu  s-a  putut  realiza  un control  incrucisat si  furnizorul  nu a depus  declaratiile fiscale  si  situatiile  financiare  aferente  anilor fiscali  2007, 2008, 2009.
Faptul ca  furnizorul  a devenit inactiv  ulterior emiterii  facturii  fiscale  in discutie  nu poate influenta  dreptul de deducere  exercitat in raport cu data  emiterii  facturii.
De asemenea,  faptul ca organele  fiscale  nu  au  fost in masura sa realizeze  un control  incrucisat  la furnizor  nu poate  constitui  argument pentru  inlaturarea dreptului de deducere TVA  la  beneficiar, in lipsa altor argumente  care sa demonstreze  ca  tranzactia  fie   este  fictiva,  fie  documentele  fiscale  si  contabile  depus  de beneficiar nu cuprind elementele  prevazute  expres de lege pentru exercitarea  dreptului de deducere.
Pentru  nerespectarea  dispozitiilor  financiar valutare legea prevede sanctiuni  contraventionale, iar actul de control fiscal nu indica  temeiul de drept  potrivit caruia  fapta  ar atrage  inlaturarea  dreptului de deducere.
Motivul  vizand  plata partiala  este invocat  si sustinut   ca temei  al inlaturarii   dreptului de deducere  tva   doar in recurs. Se  vor  avea in vedere  si  in acest caz  considerentele  sus  expuse pentru  factura  fiscala  nr.  403  din  26.01.2009 .
Recursul a fost  respins .