Obligare Comisie Nationala pentru Compensarea Imobilelor la emitere Titlu Despagubire. Dosar neaprobat in sensul art. 41 alin1,3 din legea nr. 165/2013. Inadmisibilitatea obligatiei .

Prin sentinta nr. 115 din data de 15 februarie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, in dosarul nr. 16/54/2012 a fost admisa, in parte, actiunea formulata de reclamanta   S.E in contradictoriu cu paratele AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR si COMISIA CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR.
A fost obligata parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita reclamantei decizia reprezentand titlul de despagubire pentru bunurile imposibil de restituit, conform Dispozitiei Primarului comunei M..
A fost respinsa actiunea fata de ANRP.
Impotriva sentintei nr. 115 din data de 15 februarie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Craiova - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 16/54/2012, a declarat recurs Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, considerand sentinta nelegala si netemeinica.
I. In motivarea recursului, recurenta parata a sustinut ca instanta de fond in mod gresit a retinut faptul ca autoritatea parata a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Procedura administrativa reglementata in Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulata indata ce procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 se finalizeaza prin emiterea dispozitiei ori deciziei motivate, insa nu inainte de transmiterea acestora, insotite fiind de intreaga documentatie ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozitiilor art. 16 alin. 21 din Titlul VII.
Prin urmare, nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul ca, in marea majoritate a dosarelor de despagubire acestea treneaza la entitatile investite cu solutionarea notificarilor.
A mentionat faptul ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie de termen rezonabil stabileste anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului si cea a autoritatilor competente si importanta litigiului pentru reclamant, criterii ce sustin aprecierile sale conform carora considerentele retinute de instanta de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de catre Comisia Centrala referitor la emiterea deciziei continand titlul de despagubire in favoarea reclamantului sunt neintemeiate.
II. Instanta de fond a obligat in mod netemeinic direct la emiterea deciziei.
A precizat ca a admite ca poate fi primita actiunea in obligare direct de emitere a deciziei cuprinzand cuantumul despagubirilor, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasa, dar poate conduce si la conjuncturi juridice anormale, si anume, se poate stabili o obligatie intr-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu in sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligatie ce ar trebui sa poata fi adusa la indeplinire de catre autoritatea contractanta in mod voluntar, in caz contrar devenind aplicabile dispozitiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Nu in ultimul rand a invederat faptul ca potrivit articolului unic din O.U.G. nr. 4/13.03.2012 s-a suspendat pe o perioada de 6 luni emiterea titlurilor de despagubire.
Considerand ca hotararea pronuntata de prima instanta este lipsita de temei legal, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea hotararii recurata in sensul respingerii ca neintemeiate a actiunii promovate de reclamanta.
Recursul a fost inregistrat pe rolul I.C.C.J. - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal la data de 09.04.2012 sub nr. 16/54/2012.
Prin incheierea din Camera de Consiliu nr. 1501 din data de 25 februarie 2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 16/54/2012, in temeiul dispozitiilor art. XXIII alin. 2 si 4 din Legea nr. 2/2013 s-a scos cauza de pe rol si s-a trimis dosarul, pe cale administrativa, la Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, instanta devenita competenta sa il solutioneze.
I.C.C.J. a retinut ca, in raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competentei de solutionare, cauza intra sub incidenta dispozitiilor art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin art. X din Legea nr. 2/2013, coroborate cu dispozitiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 si ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedura civila din 1865, conform carora prezentul recurs se judeca de sectia de contencios administrativ si fiscal a curtii de apel.
Dosarul a fost reinregistrat pe rolul Curtii de Apel Craiova - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, la data de 14.03. 2013 sub nr. 16/64/2012*.
La data de 16.05.2013 intimatul  S.A  a formulat ,,Intampinare,, solicitand  respingerea recursului  si mentinerea  sentintei ca  fiind legala  si  temeinica.
In aparare a invederat ca dreptul prevazut de art.6 din CEDO, acela privind procesul echitabil, presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atat din faza administrativa, cat si din cea jurisdictionala propriu-zisa, intr-un termen rezonabil. Ori acest termen rezonabil mentioneaza partea ca a fost de mult depasit in conditiile in care de la data formularii cererii de restituire au trecut mai mult de 10 ani iar de la data emiterii Dispozitiei 7 ani iar reclamanta inca nu a fost despagubita.
Considera ca obligatia de a emite decizia reprezentand titlul de despagubire, in termen rezonabil a subzistat in sarcina paratei inca de la data luarii in evidenta a dosarului nr.28833/CC, astfel incat intocmirea unei adrese de catre parata prin care solicita anumite completari nu este de natura sa justifice depasirea termenului rezonabil.
In plus, considera ca,  autoritatile unui stat nu pot sa invoce chestiuni de organizare a aplicarii legii impotriva dreptului la un proces echitabil, pentru ca aceasta inseamna sa invoce propria  culpa in incalcarea CEDO.
Prin incheierea de sedinta din data de 26 iunie 2013, Curtea, in conformitate cu dispozitiile prevazute de art. 4 si art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, a dispus introducerea in cauza a Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor in calitate de recurenta parata, intrucat aceasta a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor conform Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist din Romania.
La data de 22.05.2013 recurenta parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a depus la dosar note de sedinta prin care a solicitat introducerea in cauza a Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor si a invocat exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata, aratand ca dosarul de despagubiri urmeaza a fi analizat in conformitate cu procedura prevazuta de Legea nr. 165/2013.
A  fost conceptat  si  citat  legal  noul  organism  ce  a preluat  atributiile  fostei  Comisii.
La data de 18.09. 2013, recurenta parata a depus note de sedinta prin care a solicitat a se constata ca cererea introductiva formulata de reclamanta este prematur introdusa, iar in subsidiar neintemeiata.
Examinand  recursul  prin prisma motivelor   invocate, a dispozitiilor   legale  incidente   si  sub toate aspectele conform art.  304 ind 1 C pr.  civila,   cu  observarea  noului cadru  legislativ  in  vigoare   Curtea  constata  urmatoarele:
La data de  17 05 2013  a fost publicata in Monitorul Oficial  legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania.
Potrivit  art. 4 din acest act  normativ- Dispozitiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
In consecinta, acest  act  normativ  reglementeaza noul  cadru legislativ prin prisma caruia  vor  fi analizate  motivele  de recurs  si  legalitatea  obligatiei  Comisiei Nationale  la  emiterea  Titlului de despagubire  astfel  cum a fost solicitat  de reclamant  prin actiunea  introductiva  .
Potrivit Art. 41 alin. (1)  din lege ,,Plata sumelor de bani reprezentand despagubiri in dosarele aprobate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, precum si a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face in termen de 5 ani, in transe anuale egale, incepand cu 1 ianuarie 2014.   (2) Cuantumul unei transe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.(3) Pentru indeplinirea obligatiilor stabilite la alin. (1), Comisia Nationala emite titluri de despagubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor,,.
Din interpretarea  dispozitiilor legale  sus  expuse rezulta  ca si  Comisia  Nationala poate emite Titluri de despagubire in procedura  veche  specifica  Comisiei Centrale  constituita  potrivit legii  nr.  247/2005 , insa doar  in ipotezele  art. 41 alin.1 ,  adica  doar  pentru  dosarele  aprobate  de CNSC .
In speta  dosarul de despagubire intocmit pe   numele  reclamantei   a fost  inregistrat  pe   rolul  fostei Comisii  sub nr. X/CC/2006 , iar cu adresa  nrX/CC/09 02 2012  Comisia  s-a  desesizat   si a restituit  dosarul  Primariei  Com . M . jud. Dolj  in vederea completarii , astfel  incat nu intra  sub incidenta  disp  art. 41 alin.1 din legea  nr.  165/2013 nereprezentand  un  ,, dosar  aprobat,, ,in sensul  legii.  Practic dosarul nu a intrat in etapa  evaluarii  , fiind  parcurse doar etapele  initiale prev. de legea  nr.  247/2005,  referitoare la  transmitere  catre  Secretariat si  la analiza  legalitatii sub aspectul  posibilitatii de a fi restituit in natura.
In  concluzie   dosarul de despagubiri  intocmit pentru  reclamanta nu  se incadreaza  in ipoteza reglementata  art.  41 alin1 si 3  din legea  nr.  165/2013.
Prin urmare, procedura  de acordare a  masurilor  compensatorii  pentru imobilul imposibil de restituit  in natura  este  cea reglementata art. 21  din legea  in vigoare  nr.  165/2013. De altfel, procedura  prev. de art 21  din lege   este aplicabila  chiar  si  in ipotezele  in care  exista  o hotarare  judecatoreasca  irevocabila  de obligare  la emiterea  Titlului  de  despagubire .
  Art. 21 din legea nr. 165/2013  statueaza  ca   ,,  (1) In vederea acordarii de masuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura, entitatile investite de lege transmit Secretariatului Comisiei Nationale deciziile care contin propunerea de acordare de masuri compensatorii, intreaga documentatie care a stat la baza emiterii acestora si documentele care atesta situatia juridica a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice inscrisuri cu privire la constructii demolate. (2) Deciziile entitatilor investite de lege vor fi insotite de inscrisuri care atesta imposibilitatea atribuirii in compensare totala sau partiala a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile detinute de entitatea investita de lege.(3) Dispozitiile autoritatilor administratiei publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Nationale dupa exercitarea controlului de legalitate de catre prefect. Dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, raman aplicabile. (4) Comisiile judetene de fond funciar si Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucuresti pot propune Comisiei Nationale solutionarea cererilor de retrocedare prin acordare de masuri compensatorii potrivit prezentei legi numai dupa epuizarea suprafetelor de teren agricol afectate restituirii in natura, identificate la nivel local.  (5) Secretariatul Comisiei Nationale, in baza documentelor transmise, procedeaza la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se considera indreptatita la masuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Nationale poate solicita documente in completare entitatilor investite de lege, titularilor dosarelor si oricaror altor institutii care ar putea detine documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi de catre Secretariatul Comisiei Nationale si se exprima in puncte. Un punct are valoarea de un leu.   (7) Numarul de puncte se stabileste dupa scaderea valorii actualizate a despagubirilor incasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificarii si evaluarii, la propunerea Secretariatului Comisiei Nationale, Comisia Nationala valideaza sau invalideaza decizia entitatii investite de lege si, dupa caz, aproba punctajul stabilit potrivit alin. (7).  (9) In cazul validarii deciziei entitatii investite de lege, Comisia Nationala emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat in mod abuziv.
In consecinta, observand cu  precadere dispozitiile  art. 21 alin.8 si 9  din lege ,obligarea  noii   Comisii  Nationale   direct  la  emiterea  Titlului  de despagubire  ar echivala  cu  o omisiune  a etapelor  procedurale  obligatorii prevazute expres de  lege  si o imposibilitate de executare  .Cu  alte  cuvinte, in actualul  context legislativ  aplicabil  in  cauzele  pendinte, cererea  reclamantului -intimat  apare  lipsita de  temei  juridic.
Apararile  intimatei  reclamante referitoare la nelegala  desesizare  si  restituire a dosarului  nu  pot  fi cenzurate  in actualul  context  legislativ  in care,  Secretariatului Comisiei Nationale  ii  revin astfel de atributii  expres prevazute   in  art.21 din lege  si  art. 6 din Regulamentul  privind  organizarea  si functionarea  Comisiei  Nationale  
Apararile formulate  de  intimata-reclamanta prin ,,Intampinare,, referitoare la  nerespectarea  termenului rezonabil - garantie  a  dreptului  la  un proces echitabil  consacrat  de art.6  din CEDO, trebuie  apreciate si produc consecinte juridice ,doar  in masura  in care  sunt  analizate  coroborat  cu  circumstantele  concrete  ale  spetei  dar si  cu  interventiile  legislative  care  au  operat  pe parcursul  procedurii  .
Astfel,  Curtea  are  in vedere  OUG  nr.  4/2012  aprobata  cu modificari  prin legea  nr.  117/2012 care  a  dispus  suspendarea  procedurii de evaluare  si emitere  Titluri  in perioada  15 03 2012 -15 05 2013, dar  si  Hotararea pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, prin care  au  fost suspendate  procesele  declansate  impotriva  Romaniei  la  Curtea  Europeana a  Drepturilor  Omului  .
In aceasta hotarare , Curtea Europeana ia nota de sarcina foarte importanta pe care legislatia in materie de bunuri imobile nationalizate o impune bugetului de stat si referitor la care Guvernul recunoaste ca este dificil de suportat. Statul parat trebuie, asadar, sa garanteze prin masuri legale si administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate intr-o situatie similara celei a reclamantelor, tinand cont de principiile enuntate in jurisprudenta Curtii cu privire la aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 (paragrafele 162—177 de mai sus). Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, si prin implementarea urgenta a unor proceduri simplificate si eficiente, intemeiate pe masuri legislative si pe o practica judiciara si administrativa coerenta, care sa poata mentine un just echilibru intre diferitele interese in cauza .
Punerea in balanta a drepturilor in cauza si a castigurilor si pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei si a sistemului juridic al statului constituie un exercitiu de o dificultate deosebita, presupunand interventia diverselor autoritati interne. Prin urmare, Curtea apreciaza ca statului parat trebuie sa i se lase o marja larga de apreciere pentru a alege masurile destinate sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau sa reglementeze raporturile de proprietate din tara si pentru punerea lor in aplicare .
In acelasi timp, Curtea apreciaza ca alte exemple de bune practici si de masuri de modificare legislativa, ce respecta principiile impuse de Conventie si de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Conventiei, ar putea constitui o sursa de inspiratie pentru guvernul parat (a se vedea in special cauzele Broniowski si Wolkenberg, mentionate mai sus). Astfel, refacerea totala a legislatiei, care sa conduca la reguli de procedura clare si simplificate, ar face sistemul de despagubire mai previzibil in aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale carui prevederi sunt dispersate in mai multe legi, ordonante si hotarari. Plafonarea despagubirilor si esalonarea lor pe o perioada mai lunga ar putea sa reprezinte, de asemenea, masuri capabile sa pastreze un just echilibru intre interesele fostilor proprietari si interesul general.
In concluzie, criticile  recurentei  sub aspectul  lipsei  de temei de drept, ca urmare  a modificarii cadrului legislativ  incident,  critici  de ordine publica , sunt fondate ,  astfel  incat,  in temeiul disp. art. 312 alin.3 C pr. Civila, va  admite recursul,  va  modifica in parte    sentinta  in sensul  ca  va  respinge  actiunea in contradictoriu  cu  paratul   Comisia  Nationala, mentinand celelalte  dispozitii ale sentintei  recurate.