Beneficiarului i se acorda finantarea nerambursabila in termenii si conditiile stabilite in contractul de finantare. Incheierea de contracte individuale de munca conform art. 35 alin. 1 C.muncii.

Prin sentinta nr. 9027 din 18 decembrie 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 8943/63/2013, s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata.
S-a respins actiunea formulata de reclamanta X, in contradictoriu cu paratii Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud - Vest Oltenia si Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane si cererea de interventie accesorie formulata de Y.
S-a respins cererea de chemare in garantie a Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice - Directia Generala Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.
Impotriva sentintei nr. 9027 din 18 decembrie 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 8943/63/2013, au declarat recurs reclamanta X si intervenienta in numele altei persoane Y, recursuri care au fost respinse ca nefondate.
Una dintre criticile invocate de reclamanta s-a referit la solutia pronuntata de instanta cu privire la legalitatea declararii neeligibile a cheltuielilor cu resurse umane pentru persoanele angajate in proiect pe baza de acte aditionale la contractele individuale de munca.
Cu privire la aceasta critica, cu relevanta in cauza, ce se refera si la modul de aplicare a dispozitiilor art. 35 alin. 1 din Codul muncii, Curtea a retinut urmatoarele: 
Conform prevederilor art. 1 din contractul de finantare POSDRU/83/5.2/S/54563, AMPOSDRU/OIRPOSDRU delegat va acorda finantarea nerambursabila maxima, estimata la art. 3 alin. 2, pentru implementare a proiectului "Creeaza-ti propriul loc de munca", doar in conditiile, respectarii de catre Beneficiarul X a prevederilor contractului de finantare, a Instructiunilor AMPOSDRU si a legislatiei comunitare si nationale.
Conform art. 4 din contractul de finantare POSDRU/83/5.2/S/54563, cheltuielile angajate pe perioada de implementarea Proiectului sunt eligibile (pot fi rambursate de catre AMPOSDRU) in conditiile stabilite de: HG nr. 759/2007, de Ordinul comun MFP si MMFPS nr. 1117/2170/2010, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de Instructiunile AMPOSDRU, precum si de alte dispozitii legale aplicabile.
Conform cap. Eligibilitatea Cheltuielilor din Ghidul Solicitantului - Conditii Generale (unde sunt reunite toate conditiile generale de eligibilitate prevazute de legislatia nationala si comunitara) Pentru a fi eligibila, o cheltuiala trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ urmatoarele conditii: 1. sa fie efectiv platita de la data prevazuta in contractul de finantare nerambursabila; 2. sa fie necesara pentru realizarea activitatilor din cadrul proiectului; 3. sa fie prevazuta in bugetul estimativ al proiectului; 4. sa fie in conformitate cu principiile unui management financiar riguros, avand in vedere utilizarea eficienta a fondurilor si un raport optim cost-rezultate; 5. sa fie inregistrata in contabilitatea Beneficiarului, sa fie identificabila, verificabila si sa fie dovedita prin facturi, in conformitate cu prevederile legislatiei nationale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalenta facturilor; 6. sa nu fi facut obiectul altor finantari publice; 7. sa fie in conformitate cu prevederile contractului de finantare; 8. sa fie conforma cu prevederile legislatiei nationale si comunitare; 9. sa fie mentionata in lista cheltuielilor eligibile prezentata in Conditiile Specifice pentru fiecare cerere de propuneri de proiecte".
Cheltuielile solicitate la rambursare prin cererile nr. 4 si 5 de catre recurenta reclamanta au fost excluse de la plata, intrucat nu au fost dovedite cu documente justificative care sa respecte prevederile legislatiei nationale.
Din cuprinsul scrisorilor de informare pentru functiile din cadrul proiectului, functii cu corespondent C.O.R. fiecare, rezulta au fost prezentate acte aditionale care nu modifica elementele contractului individual de munca, incheiat pentru alta functie detinuta la recurenta reclamanta, ci adauga doua sau mai multe functii, doua sau mai multe salarii, doua sau mai multe norme de timp, incheindu-se astfel, mai multe fise de post in baza unui singur contract individual de munca.
Instanta de fond a retinut in mod corect ca sunt neintemeiate sustinerile reclamantei potrivit carora prin actele aditionale au fost adaugate numai atributii specifice unor functii din cadrul proiectului, intrucat prin aceste acte aditionale au fost adaugate functii si salarii distincte de functia si salariul stabilite prin contractul individual de munca.
Instanta de fond a apreciat ca interpretarea data de reclamanta dispozitiilor art. 41 din Codul muncii ar lipsi de substanta dispozitiile art. 35 din Codul muncii care prevad ca un salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea.
Recurenta reclamanta a sustinut ca instanta nu a explicat modul de interpretare a dispozitiilor art. 35 alin. 1 din Codul muncii, de unde rezulta presupusa interdictie ca o persoana sa cumuleze mai multe functii la acelasi angajator in baza unui contract individual de munca si a unor acte aditionale la acestea, aceasta fiind, de fapt, si problema principala de drept asupra careia a chemat instanta de recurs sa pronunte o solutie.
Considerand ca prima instanta a pronuntat o solutie cu interpretarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, recurenta reclamanta a adus argumente privind legislatia aplicabila si interpretarea acesteia, opinia eronata a Inspectiei Muncii si efectele actelor aditionale, aspecte care vor fi analizate de instanta de recurs prin considerente comune.
Argumentele expuse pe larg de recurenta reclamanta in cererea de recurs nu pot fi retinute de catre instanta de control judiciar pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 17 alin. 4 din Codul Muncii, contractul individual de munca trebuie sa cuprinda elementele de la alin. 3 al art. 17 Codul muncii, respectiv. "a) identitatea partilor; b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri; c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului; d) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului; e) criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului; f) riscurile specifice postului; g) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele; h) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca temporara, durata acestora; i) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul; j) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia; k) salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul; l) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana; m) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului; n) durata perioadei de proba".
Conform prevederilor art. 17 alin. 5 potrivit caruia "Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, (_)", coroborat cu art. 41 din Codul Muncii, prin act aditional nu se poate conveni modificarea elementului functie/ocupatie din una in doua functii/ocupatii, ci numai modificarea unei functii/ocupatii cu alta sau modificarea elementului salariu din unul in doua, ci doar marirea sau micsorarea acestuia. De asemenea, prin acelasi contract de munca nu pot figura doua norme de lucru diferite, adaugate prin act aditional.
Prevederile art. 35 alin. 1 din Codul muncii sunt clare, in sensul ca un angajat are dreptul de a cumula mai multe functii, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea. Cu toate acestea, recurenta reclamanta sustine fara temei ca pentru functii distincte un salariat poate fi angajat prin acte aditionale la un contract individual de munca, incheiat pentru o alta functie la acelasi angajator.
Argumentele de interpretare expuse de recurenta reclamanta in cererea de recurs, vor fi inlaturate de catre instanta, intrucat prevederile legale sunt clare, iar interpretarea dispozitiilor art. 35 alin. 1 din Codul muncii a fost facuta corect de catre instanta de fond prin coroborare cu celelalte dispozitii din Codul muncii.
Intrucat actele aditionale depuse ca documente justificative pentru cheltuielile cu salariile expertilor pe termen lung au fost incheiate fara respectarea dispozitiilor art. 17 alin. 5 si alin. 3, art. 41 din Codul Muncii si ca pentru functiile din cadrul proiectului, functii cu corespondent in C.O.R., altele decat cele detinute la recurenta reclamanta, trebuiau incheiate contracte individuale de munca conform art. 35 alin. 1 din Codul muncii, cheltuielile cu salariile persoanelor care fac parte din echipa de implementare sunt neeligibile, deoarece prin incalcarea conditiei potrivit careia documentele justificative trebuie sa respecte legislatia nationala, conditiile generale de eligibilitate nu sunt indeplinite cumulativ.
In ceea ce priveste aprecierea facuta de Inspectia Muncii in adresa invocata de recurenta, Curtea constata ca aceasta nu a constituit un argument decisiv in solutia pronuntata de instanta de fond, intrucat instanta de fond a apreciat admisibilitatea si temeinicia actiunii prin raportare la dispozitiile legale aplicabile si nu in functie de cum s-a inteles interpretarea acestora de catre autoritatea administrativa, instanta de fond facand propria interpretare a dispozitiilor legale.
De altfel, inscrisul reprezentand raspunsul Inspectiei Muncii, institutie cu rol in verificarea legalitatii raporturilor de munca, confirma faptul ca actele aditionale in cauza nu respecta prevederile art. 17 alin. 5 din Codul muncii si ca pentru functiile din proiect detinute de salariatii recurentei trebuiau incheiate contracte individuale de munca conform art. 35 alin. 1 C.muncii.
Pe de o parte, recurenta reclamanta sustine ca nu trebuiau incheiate contracte individuale de munca pentru mai multe functii detinute de un salariat la acelasi angajator si ca, in conformitate cu prevederile Codului muncii poti fi angajat prin act aditional, iar pe de alta parte sustine ca actele aditionale reprezinta de fapt contracte individuale de munca, intrucat acestea, prin raportare la contractul individual de munca, cuprind elementele obligatorii instituite de art. 17 alin. 3 din Codul muncii.
Din cuprinsul actelor aditionale se observa ca acestea nu reprezinta nici contracte individuale de munca in sensul prevederilor Codului muncii si nu reprezinta nici modificari ale elementelor contractului individual de munca, in sensul art. 17 alin. 5 din Codul muncii, intrucat modificarea presupune schimbarea si nu adaugarea uneia sau a mai multor functii, salarii si norme de lucru.
Cu privire la sustinerile recurentei reclamante referitoare la interpretarea legalitatii actelor aditionale din perspectiva efectelor lor, instanta retine ca, in speta, nu s-a negat prestarea muncii, insa obligatia suportarii drepturilor salariale platite nu poate face obiect de analiza in cadrul prezentului dosar in raport de obiectul acestuia.
Principiul de baza al finantarii nerambursabile este acela al rambursarii cheltuielilor eligibile efectuate in prealabil de catre beneficiar. Beneficiarului i se va acorda finantarea nerambursabila in termenii si conditiile stabilite in contractul de finantare, cheltuielile fiind eligibile numai in conditiile in care se respecta termenii si conditiile stabilite.
Documentele justificative trebuie sa fie conforme cu legislatia nationala si comunitara, ori, in speta, documentele justificative nu respecta prevederile legale invocate, astfel incat cheltuielile au fost excluse de la rambursare.
Critica recurentei reclamante referitoare la solutia instantei asupra legalitatii declararii ca neeligibile a cheltuielilor cu resurse umane efectuate de reclamanta pentru persoanele angajate in proiect pe baza de contract de prestari servicii este neintemeiata.
Potrivit prevederilor Codului muncii coroborate cu art. 7 alin. 1 pct. 2-2.1 din Codul fiscal rezulta ca o persoana fizica poate incheia contracte de prestari servicii ori de cate ori se efectueaza o prestatie pentru beneficiar, persoana fizica sau juridica, in mod accidental, fara repetitivitate a prestatiei si fara caracterul unei activitati dependente, permanente, asa cum rezulta din art. 7 alin. 1 pct. 2-2.1 din Codul fiscal, cand se impune incheierea unui contract individual de munca, deoarece exista relatie de subordonare, care caracterizeaza raporturile de munca.
Din verificarea contractelor de prestari servicii, depuse la cererea de rambursare nr. 4 si 5, s-au constatat de catre ofiterii de verificare urmatoarele: denumirea acestor contracte este "Conventie civila pentru activitate dependenta", se stabileste un program de lucru pentru prestator, sunt anexate fise de post prin care sunt stabilite sarcini aferente functiilor detinute, sunt intocmite rapoarte de activitate de catre prestator, iar acestea sunt avizate de catre managerul de proiect,  beneficiarul serviciilor a intocmit foi colective de prezenta in care sunt evidentiate orele de munca prestate, in unele cazuri se foloseste baza materiala a beneficiarului, sunt decontate cheltuieli cu transportul, cazarea si diurna, din fisele de pontaj se observa ca expertii prestau activitati zilnic, pretul nu este pe serviciu ci pe numar ore efectiv lucrate, zilnic.
Din prevederile contractelor de prestari servicii rezulta ca sunt indeplinite criteriile a, b, c prevazute la art. 7 alin. 1 punct 2.1 din Codul Fiscal, activitatea prestata in baza acestora este o activitate dependenta, ce presupunea incheierea de contracte individuale de munca.
Instanta de fond a retinut in mod corect ca reclamanta nu poate sustine ca nu se aplica in cauza dispozitiile Codului muncii, Codului fiscal, Codului civil deoarece potrivit art. 1 alin. 4 din contractul de finantare si art. 4.3.1 din Ghidul Solicitantului, aceasta avea obligatia de a respecta prevederile cuprinse in legislatia nationala aplicabila institutiilor publice si legislatia comunitara.
Parata a tinut cont atunci cand a justificat nerespectarea prevederilor legale a contractelor de prestari servicii de ierarhia actelor normative si de sistematizarea si unificarea legislatiei, motiv pentru care a aplicat prioritar dispozitiile Codului muncii, Codului fiscal raportat la prevederile Ghidului solicitantului, aprobat prin Ordin MMFPS, care nu pot fi interpretate prin derogare de la prevederile actelor normative de nivel superior.
Sustinerile recurentei reclamante potrivit carora Ghidul Solicitantului reprezinta norme cu aplicare speciala si in cazul in care deroga de la reglementarile generale se aplica cu prioritate nu pot fi retinute, intrucat atat Ghidul Solicitantului, cat si contractul de finantare prevad ca sunt eligibile cheltuielile cu contractele de prestari servicii, insa acestea trebuie sa respecte prevederile legislatiei nationale. OIR are obligatia de a verifica documentele justificative si de a exclude de la rambursare acele cheltuieli care nu indeplinesc cumulativ conditiile de eligibilitate, iar una din aceste conditii este aceea ca documentele justificative sa fie conforme cu legislatia nationala si comunitara.
Criticile aduse sentintei de catre recurenta reclamanta, cat si de recurenta intervenienta accesorie, cu privire la legalitatea declararii neeligibile a cheltuielilor cu resurse umane efectuate de partenerul Y sunt neintemeiate.
Instanta de fond a constatat in mod corect ca documentele justificative, aferente salariilor domnului A si ale doamnei B, solicitate la rambursare, nu respecta prevederile legale.
            Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese ca domnul A, in calitate de Presedinte al X si-a desfasurat activitatea, in calitate de coordonator proiect, in baza contractului individual de munca nr. 654/02.09.2009, incheiat cu  Y.
Contractul individual de munca nr. 654/02.09.2009 dintre domnul A, Presedintele X si Y a fost incheiat cu nesocotirea prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 335/2007 potrivit carora "Presedintele, vicepresedintii si membrii colegiului de conducere nu pot fi salariati ai camerei judetene. Ei pot primi indemnizatie pentru participarea la activitatea colegiului de conducere. Nivelul indemnizatiei va fi stabilit prin hotarare a adunarii generale a membrilor camerei judetene"
            Din dispozitiile legale aratate, rezulta ca functia de  Presedinte al Camerei de Comert si Industrie este incompatibila cu cea de salariat al Camerei de Comert si Industrie Judetene intrucat dispozitiile legale nu disting ca ar fi vorba doar de exercitarea atributiilor presedintelui camerei.
Actul aditional nr. 612/01.07.2010 si actul aditional nr. 783/01.09.2010 au fost incheiate cu incalcarea prevederilor art. 17 alin. 4 si alin. 3 din Codul muncii, in vigoare la 01.09.2010, deoarece acestea nu modifica elementul felul muncii, ci adauga mai multe functii, cu corespondent in C.O.R., la functia initiala. Mai mult, aceste acte aditionale stabilesc trei norme de timp/luna si trei nivele de salarizare diferite pentru fiecare functie si norma de timp prestata. Actul aditional nr. 783/01.09.2010 a fost incheiat dupa perioada de valabilitate a contractului individual de munca nr. 654/02.09.2009.
Cheltuielile cu salariile si contributiile sociale obligatorii ale doamnei B nu indeplinesc cumulativ conditiile de eligibilitate. Doamna B a indeplinit in cadrul proiectului doua functii, respectiv responsabil financiar si secretar, insa, a prezentat pentru verificare de catre parata, un singur contract individual de munca pentru functia de responsabil financiar, astfel incat cheltuielile cu salariile aferente functiei de secretar au fost declarate neeligibile din cauza lipsei de documente justificative aferente acestei cheltuieli.
Asa cum rezulta din actul aditional nr. 784/01.09.2010 si actul aditional nr. 1061/02.12.2010 rezulta ca ambele transforma contractul individual de munca nr. 666/02.09.2009, inregistrat la ITM Tl cu nr. 23190/15.09.2009, in contract individual de munca pe perioada nedeterminata, prima oara la data de 01.09.2010 si a doua oara la 02.12.2010.
Prevederile art. 56 alin. 2 din Codul muncii nu sunt relevante in speta de fata, deoarece acestea instituie un termen pentru emiterea de catre angajator a deciziei de incetare si nu termen inauntrul caruia sa se poata incheia un act aditional la un contract al carui termen a incetat.
Potrivit art. 80 alin. 3 din Codul muncii, in vigoare la 01.09.2010, contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, dar numai inauntrul termenului prevazut la art. 82 si de cel mult doua ori consecutiv.
Actul aditional nr. 784/01.09.2010 nu a modificat durata contractului individual de munca nr. 666/02.09.2009 pana la 24 de luni, ci a transformat contractul individual de munca perioada determinata in perioada nedeterminata. Prin urmare, prevederile art. 80 alin. 3 din Codul muncii nu erau aplicabile actului aditional nr. 784/01.09.2010, respectiv actului aditional nr. 1061/02.10.2010, ci prevederile art. 17 alin. 4 conform carora "Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. 2 in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 15 zile de la data incunostintarii in scris a salariatului, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare rezulta ca posibila din lege sau din contractul colectiv de munca".     
Apararile recurentei referitoare la aceste cheltuieli sunt neintemeiate deoarece contractul de munca al doamnei B, nr. 666/02.09.2009, a fost incheiat pe perioada determinata 01.09.2009 - 31.08.2010, fiind modificat in ceea ce priveste durata, respectiv durata nedeterminata, ulterior incetarii acestuia, respectiv prin actul aditional 784/01.09.2010.            
Apararea reclamantei in sensul ca modificarea contractului a respectat dispozitiile ar. 41 alin. 3 din Codul Muncii nu poate fi  retinuta, asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond.
            In realitate, contractul de munca ce a fost incheiat pe perioada determinata a fost prelungit pe o perioada nedeterminata, insa prelungirea  avut loc cu nerespectarea dispozitiilor art. 80 alin. 3 din Codul muncii, deoarece prelungirea trebuia efectuata, cel mai tarziu, in ultima zi lucratoare a salariatului, ori in speta, prelungirea a avut loc dupa incetarea contractului (contractul a incetat la 31.08.2010, iar prelungirea  a avut loc la data de 01.09.2010), neavand relevanta daca a fost emisa sau nu decizie de incetare a contractului de munca, acesta incetand prin ajungere la termen.
        Asa cum a retinut si instanta de fond, in mod corect parata a apreciat cheltuielile cu salariile aferente functiei de secretar ca sunt neeligibile din cauza lipsei de documente justificative aferente acestor cheltuieli.
Pentru aceste considerente, sunt neintemeiate criticile ambelor recurente, intrucat in mod corect instanta de fond a considerat cheltuielile cu salariile domnului A si doamnei B neeligibile.
Celelalte critici aduse sentintei asupra celorlalte puncte ale actelor administrative contestate au fost considerate neintemeiate.
Analizand argumentele instantei de fond, Curtea a retinut ca acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicari si interpretari a dispozitiilor legale, nefiind incidente dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedura civila, iar neacceptarea de catre recurente a motivelor avute in vedere de instanta de fond nu poate constitui un temei legal pentru admiterea recursurilor.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neintemeiate, astfel ca in temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, recursurile declarate de reclamanta si de intervenienta accesorie au fost respinse ca nefondate.