Raspundere delictuala a unui organ al administratiei publice centrale, prin structura sa teritoriala.

Raspundere delictuala  a unui organ al administratiei publice centrale, prin structura sa teritoriala. Persoana aflata in detentie. Dreptul la corespondenta.  Reclamarea incalcarii acestui drept cu titlu general. Inadmisibilitate. Necomunicarea efectiva catre reclamant a unor hotarari judecatoresti de catre administratia locului de detinere consecutiv stabilirii unei obligatii exprese in acest sens in sarcina sa, printr-o hotarare judecatoreasca. Caracter ilicit. Lipsa prejudiciului material. Prejudiciu moral minim. Caracterul generic al unei  pretentii face imposibil demersul instantei de a analiza temeinicia acesteia. Asa fiind,  cererea privind constatarea existentei unei incalcari cu titlu general a dreptului reclamantului la corespondenta se impune a fi respinsa ca  inadmisibila.
Neconformarea stricta a administratiei locului de detentie la dispozitivul unei hotarari judecatoresti prin care este obligata la remiterea unor acte judiciare catre detinut este o fapta ilicita in sensul art. 998 si a art. 999 C. civ.. Cu toate acestea, imprejurarea ca reclamantul a avut acces neingradit la continutul actelor judiciare ce au facut obiectul hotararii judecatoresti duce la concluzia inexistentei prejudiciului material si a unei minime vatamari de ordin moral; acesta din urma decurge din insatisfactia legitimita generata de neconformarea paratei la conduita impusa prin hotarare judecatoreasca, in favoarea reclamantului. (Sent. civ. nr. 7741/2007 a Judecatoriei Arad, irevocabila, dos. nr. 13258/55/2006)

Prin actiunea civila avand ca obiect pretentii civile, reclamantul F. N. in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Penitenciarul de Maxima Siguranta Arad, Administratia Nationala a Penitenciarelor Bucuresti si  Ministerul Justitiei a solicitat despagubiri materiale si morale in cuantum de 300.000 Euro, respectiv 1.080.000 lei cu motivarea ca i-a fost incalcat dreptul sau la corespondenta reglementat de OUG nr. 56/2003, fiind retinuta corespondenta primita de la diferite institutii la care s-a adresat in perioada 2001-2004, inclusiv a hotararilor penale pronuntate impotriva sa.
In drept se invoca dispozitiile art. 45, 46 din Legea nr. 275/2006, art. 998, 999 Cod civil, art. 132 Cod procedura civila, art.6, 8, 13 ale CEDO si 47, 7, 48 ale Cartei Drepturilor fundamentale.
Prin intampinarea formulata in cauza  paratul Ministerul Justitiei a solicitat respingerea actiunii fata de Ministerul Justitiei, obligarea reclamantului la achitarea taxei judiciare de timbru, potrivit dispozitiilor art. 1 di Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar pe cale de exceptie a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a sa.
Ceilalti parati nu  au formulat intampinare in cauza.
Analizand inscrisurile existente la dosar, instanta retine urmatoarele aspecte relevante in ceea ce priveste solutionarea cauzei :
Obiectul actiunii :
Reclamantul este detinut in P.M.S. Arad, aflandu-se in executarea unei pedepse privative de libertate aplicata pentru comiterea unei infractiuni pentru care a fost condamnat definitiv.
Din aceasta pozitie, reclamantul a formulat numeroase actiuni civile si plangeri penale, solutionate sau aflate inca in curs de solutionare pe rolul instantelor din Judetul Arad ori din alte localitati din afara razei de competenta teritoriala a celor deja indicate.
In acest sens, se constata de catre instanta faptul ca, in dosarul nr. x al Judecatoriei Arad, in care se judeca una dintre cererile petentului, se regaseste adresa nr. 93212/27.07.2007 emisa de D.G.F.P. Arad - A.F.P. a Municipiului Arad - Serviciul Registru Contribuabili - Declaratii Fiscale Persoane Fizice, potrivit careia reclamantul avea, pana la data emiterii respectivei, o datorie fata de bugetul de stat in cuantum de 21.857 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin actiunea de fata, astfel cum a fost aceasta precizata ulterior, in mod succesiv,  reclamantul se plange de incalcarea dreptului sau la corespondenta si de acces la justitie, reclamand urmatoarele :
1.
- incalcarea, cu titlu general, a dreptului la corespondenta, de catre Penitenciarul de Maxima Siguranta Arad ca urmare a refuzului de a-i inmana efectiv acestuia, diversele documente pe care reclamantul le primeste prin posta (dosar nr. x al Tribunalului Arad, fila nr. 6),
2.
- in legatura cu dosarul penal nr. x al Judecatoriei Arad, in care a fost pronuntata s.p. nr. y, definitiva, inregistrarea ca tardiva a cererii sale de recurs, declarata impotriva sentintei pronuntata de catre Judecatorie, din culpa Penitenciarului de Maxima Siguranta Arad (dosar nr. z al Tribunalului Arad, fila nr. 6) si
3.
- in legatura cu dosarul penal nr. x al Judecatoriei Arad, in care a fost pronuntata s.p. nr. y, modificata, necomunicarea efectiva de catre administratia Penitenciarului a hotararilor judecatoresti pentru care reclamantul a formulat plangerea sa in baza O.G. nr. 56/2003, si cu privire la care s-a pronuntat Tribunalul Arad ( dosar nr. z al Judecatoriei Arad, fila 55 ).
In acest sens solicita acordarea unor despagubiri morale in cuantum de 300.000 euro.
Cu privire la cele trei cereri formulate de catre reclamant, instanta retine urmatoarele aspecte de fapt :
1.
Cererea prin care se reclama incalcare unui drept, cu titlu general, poate forma obiectul unei examinari judiciare numai in conditiile in care sunt precizate detaliat si concret actele materiale sau juridice care se constituie intr-o astfel de incalcare.
In lipsa indicarii concrete a faptelor sau actelor care reprezinta presupusele incalcari ale drepturilor reclamantului, instanta nu poate analiza, in mod legal, temeinicia pretentiilor formulate de acesta, intrucat lipseste ceea ce reprezinta obiectul plangerii si, deci, inclusiv al examinarii.
2.
Din examinarea relatiilor solicitate de instanta cu privire la modul de
comunicare al s.p. nr. x al Judecatoriei Arad pronuntata in dosarul nr. y, precum si a cuprinsului dosarului penal nr. z al Judecatoriei Arad, in special dovezile de comunicare ale sentintei cu reclamantul, rezulta ca reclamantul, la data de 19.02.2004, a semnat personal dovada de comunicare a acestei hotarari, sens in care, tot personal, a indicat in cuprinsul acesteia,  data  la care a primit comunicarea.
De asemenea, din examinarea lucrarilor dosarului penal nr. x in care, prin d.p. nr. y, pronuntata de Tribunalul Arad, a fost solutionata cererea de recurs formulata de reclamant, comparativ cu mentiunile inscrise de administratia locului de detinere in registrul de corespondenta, rezulta ca cererea de recurs a fost depusa de reclamant la administratia Penitenciarului Arad in data de 03.03.2004 si prelucrata in aceeasi zi, in sensul ca a fost inregistrata in registru, a fost intocmita adresa de inaintare la instanta, respectiv au fost remise la instanta atat adresa de inaintare cat si cererea de recurs, fiind totodata inregistrata cererea de recurs la instanta, in aceeasi zi, de 03.03.2004.
Mentiunea din cuprinsul registrului privitoare la inregistrarea cererii de recurs formulata de reclamant este corespondenta mentiunii privitoare la comunicarea hotararii recurate, fiind inregistrata astfel, sub acelasi nr. in cuprinsul registrului  ( nr. x), nr. care se regaseste si in cuprinsul adresei de inaintare la instanta a cererii de recurs.
Tot din examinarea anexei comunicate de P.M.S. Arad privind registrul de corespondenta (doar nr. x al Judecatoriei Arad, filele 51 si 52), rezulta ca mentiunile anterioare din cuprinsul acestuia si care il privesc pe reclamant sunt din data de 23.02.2004 si  sunt corespunzatoare unor altor inscrisuri comunicate reclamantului, sens in care sunt operate in registru sub numere distincte.
3.
Prin plangerea adresata Judecatoriei Arad si inregistrata sub dosar penal nr. x, reclamantul a solicitat incuviintarea de a-i fi inmanate personal un nr. de 8 hotarari pronuntate in alte cauze inregistrate pe rolul Judecatoriei Arad, care au fost retinute de catre administratia locului de detinere si cu privire la care acesta a formulat o cerere de comunicare, respinsa insa administrativ de catre conducerea administratiei.
Prin s.p. nr. y, Judecatoria Arad a respins cererea mai sus indicata, formulata in baza O.G. nr. 56/2003.
De asemenea au fost respinse si pretentiile civile formulate de catre reclamant.
Prin d.p. nr. z, pronuntata de catre Tribunalul Arad, a fost admis recursul declarat de reclamantul recurent impotriva s.p. nr. y a Judecatoriei Arad, fiind obligata Administratia Penitenciarului Arad "sa inmaneze petentului condamnat hotararile destinate acestuia".
Au fost mentinute dispozitiile primei instante referitoare la respingerea pretentiilor civile.
Potrivit adresei nr. z emisa de Penitenciarul Arad, hotararile pentru care petentul reclamant a formulat cerere in baza O.G. nr. 56/2003, pentru comunicarea lor efectiva, prin remiterea lor, au fost inregistrate la Penitenciar la data de 16.02.2004 in registrul de intrare, aduse la cunostinta reclamantului si clasate in dosarul acestuia, la care are acces pentru consultare.
 De asemenea, ulterior datei de 05.05.2004, la care a ramas definitiva s.p. nr. x pronuntata de Judecatoria Arad, prin care este obligata administratia P.M.S. Arad sa inmaneze efectiv reclamantului hotararile destinate acestuia, administratia procedeaza la comunicarea corespondentei prin inmanarea lor in mod personal reclamantului, pe baza de proces verbal.
Se poate astfel constata ca, hotararile judecatoresti vizate de cererea formulata de petentul reclamant si solutionata in mod favorabil prin d.p. y, pronuntata de catre Tribunalul Arad, nu au fost comunicate efectiv petentului, prin remiterea lor destinatarului vizat de acestea, astfel cum a fost stabilit printr-o hotarare judecatoreasca.
Dispozitii legale nationale relevante :
O.G. nr.  56/2003, in prezent abrogata, :
    " ART. 7
     (1) Dreptul la corespondenta al persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
     (2) Forma si continutul corespondentei nu pot fi modificate decat de persoana aflata in executarea pedepsei privative de libertate.
    (3) Corespondenta are caracter confidential si nu poate fi deschisa sau retinuta decat in limitele si conditiile prevazute de lege.
    (4) In scopul prevenirii introducerii in penitenciar, prin intermediul corespondentei, a drogurilor, substantelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a caror detinere este interzisa, corespondenta poate fi deschisa, fara a fi citita, in prezenta persoanei condamnate.
     (5) Corespondenta poate fi deschisa si retinuta daca exista indicii temeinice cu privire la savarsirea unei infractiuni. Persoana aflata in executarea pedepsei privative de libertate este instiintata in scris, de indata, cu privire la luarea acestor masuri, iar corespondenta retinuta se claseaza intr-un dosar special, care se pastreaza de administratia penitenciarului.
     (6) Deschiderea si retinerea corespondentei, potrivit dispozitiilor alin. (5), se pot face numai pe baza dispozitiei emise in scris si motivat, de catre directorul penitenciarului.
     (7) Dispozitiile alin. (4) si (5) nu se aplica in cazul corespondentei cu aparatorul sau cu organizatiile neguvernamentale care isi desfasoara activitatea in domeniul protectiei drepturilor omului.
ART. 8
     (1) Pentru asigurarea exercitarii dreptului de petitionare si a dreptului la corespondenta, directorul penitenciarului are obligatia de a lua masurile necesare pentru instalarea de cutii postale in interiorul penitenciarului.
     (2) Petitiile si corespondenta sunt colectate de catre personalul furnizorului de servicii postale, caruia i se asigura accesul in interiorul penitenciarului.
     (3) Personalul furnizorului de servicii postale este insotit in interiorul penitenciarului de o persoana anume desemnata de directorul penitenciarului.
     (4) Raspunsul la petitii si corespondenta adresata persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate se preda de indata destinatarului, sub semnatura.
     (5) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petitionare si a dreptului la corespondenta sunt suportate de catre persoanele aflate in executarea pedepselor privative de libertate. In cazul in care aceste persoane nu dispun de mijloacele banesti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petitionare prin cereri si sesizari adresate organelor judiciare, instantelor sau organizatiilor internationale a caror competenta este acceptata ori recunoscuta de Romania si cele pentru exercitarea dreptului la corespondenta cu familia si cu aparatorul sunt suportate de catre administratia penitenciarului".
Legea nr. 275/2006, in prezent, in vigoare :
     "    ART. 45
  (1) Dreptul la corespondenta al persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
    (2) Corespondenta are caracter confidential si nu poate fi deschisa sau retinuta decat in limitele si in conditiile prevazute de lege.
     (3) In scopul prevenirii introducerii in penitenciar, prin intermediul corespondentei, a drogurilor, substantelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a caror detinere este interzisa, corespondenta poate fi deschisa, fara a fi citita, in prezenta persoanei condamnate.
     (4) Corespondenta poate fi deschisa si retinuta daca exista indicii temeinice cu privire la savarsirea unei infractiuni. Persoana aflata in executarea pedepsei privative de libertate este instiintata in scris, de indata, cu privire la luarea acestor masuri, iar corespondenta retinuta se claseaza intr-un dosar special care se pastreaza de administratia penitenciarului.
     (5) Deschiderea si retinerea corespondentei, potrivit alin. (4), se pot face numai pe baza dispozitiilor emise, in scris si motivat, de catre judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
     (6) Dispozitiile alin. (3) si (4) nu se aplica in cazul corespondentei cu aparatorul, cu organizatiile neguvernamentale care isi desfasoara activitatea in domeniul protectiei drepturilor omului, precum si cu instantele sau organizatiile internationale a caror competenta este acceptata ori recunoscuta de Romania.
     (7) Persoanele aflate in executarea pedepselor privative de libertate pot primi si expedia scrisori in limba materna, cu respectarea prevederilor alin. (1) - (6).
     ART. 46
     (1) Pentru asigurarea exercitarii dreptului de petitionare si a dreptului la corespondenta, directorul penitenciarului are obligatia de a lua masurile corespunzatoare pentru punerea la dispozitie persoanei condamnate a materialelor necesare, precum si pentru instalarea de cutii postale in interiorul penitenciarului.
     (2) Petitiile si corespondenta sunt colectate de catre personalul furnizorului de servicii postale, caruia i se asigura accesul in interiorul penitenciarului.
     (3) Personalul furnizorului de servicii postale este insotit in interiorul penitenciarului de o persoana anume desemnata de directorul penitenciarului.
     (4) Raspunsul la petitii si corespondenta adresata persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate se predau de indata destinatarului, sub semnatura.
     (5) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petitionare si a dreptului la corespondenta sunt suportate de catre persoanele aflate in executarea pedepselor privative de libertate. In cazul in care aceste persoane nu dispun de mijloacele banesti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petitionare prin cereri si sesizari adresate organelor judiciare, instantelor sau organizatiilor internationale a caror competenta este acceptata ori recunoscuta de Romania si cele pentru exercitarea dreptului la corespondenta cu familia, aparatorul si cu organizatiile neguvernamentale care isi desfasoara activitatea in domeniul protectiei drepturilor omului sunt suportate de catre administratia penitenciarului ".
Potrivit art. 8 din Conventia CEDO, privitoare la drepturile si libertatile fundamentale ale omului :
"1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
    2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."
Instanta apreciaza ca fiind relevante, prin prisma disp. art. 8 din Conventia CEDO, urmatoarele hotarari pronuntate in cauze ce vizeaza Romania :
- HOTARAREA din 23 septembrie 1998 (Monitorul Oficial nr. 637 din 27 decembrie 1999) pronuntata in cauza "Petra impotriva Romaniei",  ( cererea nr.115/1997/899/1111) si
- HOTARAREA din 04.10.2007 pronuntata in cauza "NASTASE-SILIVESTRU impotriva Romaniei", (cererea nr. 74785/01), ( sursa : wwww. echr. coe.int.)
In Hotararea pronuntata in cauza "Petra impotriva Romaniei", CEDO  a retinut urmatoarele :
  "O ingerinta din partea unei autoritati publice in exercitarea dreptului la respectarea corespondentei, drept garantat de alin. 1 al art. 8. incalca dispozitiile acestui text, daca nu este prevazuta de lege si nu urmareste unul sau mai multe scopuri legitime dintre cele mentionate la alin. 2. In plus, atingerea adusa dreptului trebuie sa fie necesara intr-o societate democratica pentru atingerea acestor scopuri (a se vedea hotararile Silver si altii impotriva Regatului Unit din 25 martie 1983, seria A, nr. 61, p. 32, paragraful 84, Campbell impotriva Regatului Unit din 25 martie 1992, seria A, nr. 233, p. 16, paragraful 34 si Calogero Diana impotriva Italiei din 15 noiembrie 1996, Culegere 1996 - V, p. 1.775, paragraful 28)".
In Hotararea pronuntata in cauza "NASTASE-SILIVESTRU impotriva Romaniei", CEDO  a retinut urmatoarele :
"Curtea reaminteste ca orice control sau cenzura a corespondentei detinutilor de catre autoritati se constituie intr-o ingerinta in dreptul acestora de a le fi respectata corespondenta ; astfel ca fapta autoritatilor de a retine scrisorile adresate unei persoane aflata in arest preventiv se constituie intr-o ingerinta in dreptul la corespondenta (Zirovnicky c. République Tchèque (dec. no 46170/99, 6 ianuarie 2004)" ;
" Guvernul nu a putut furniza nici un exemplu din jurisprudenta interna prin care a fost sanctionata fapta de a nu preda o scrisoare unui detinut." ;
" In acord cu jurisprudenta sa constanta, Curtea apreciaza ca, prin notiunea de " motive prevazute de lege", in sensul art. 8 al. 2 al Conventiei, ca si temei al unei ingerinte in dreptul la corespondenta, se intelege, in primul rand, existenta unei baze legale in dreptul intern ; in aceeasi masura Curtea a aratat ca trebuie avuta in vedere acceptiunea materiala si nu cea formala a termenului de "lege", acesta incluzand si dispozitiile normative cu caracter inferior, emise de autoritatile competente in baza unei delegari legislative ; cu toate acestea existenta bazei legislative pentru emiterea unui act normativ nu este, intotdeauna, suficienta, fiind necesar  ca acele cazuri "prevazute de lege" sa fie accesibile in ceea ce priveste posibilitatea persoanelor detinute de a se informa asupra lor Lavents c. Lettonie, no 58442/00, § 135, 28 noiembrie 2002) ". ;
"Circularele sau instructiunile de serviciu emise de administratie nu indeplinesc aceasta ultima conditie, de a fi "prevazute de lege", in sensul art. 8 al Conventiei, daca nu sunt publicate, astfel ca persoana detinuta sa le poata cunoasca  (Amuur c. France, 25 iunie 1996, Recueil 1996-III, § 53, si Frérot c. France, no 70204/01, § 59, 12 junie 2007, respectiv mutatis mutandis, Cotlet si Petra) ".
De asemenea, se apreciaza ca fiind relevante, prin prisma art. 6 din Conventie, urmatoarele hotarari CEDO, referitoare la aplicarea si executarea hotararilor judecatoresti :
- HOTARAREA din 24 martie 2005 pronuntata in cauza "SANDOR impotriva ROMANIEI", publicata in M. O. nr. 1048 din 25 noiembrie 2005 si
- HOTARAREA din 15 Iunie 2006 pronuntata in cauza "PANTEA VERSUS ROMANIA", ( cererea nr. 5050/2002) ( sursa : wwww. echr. coe.int.).
Astfel, in cauza "SANDOR impotriva ROMANIEI", CEDO a aratat urmatoarele :
"Curtea aminteste ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte integranta din "proces", in sensul art. 6 alin. 1 din Conventie. Dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti [Immobiliare Saffi impotriva Italiei (M.C.), Cererea nr. 22.774/93, paragraful 63, CEDO 1999-V]. In cauza de fata, cu toate ca reclamanta a obtinut o hotarare judecatoreasca definitiva prin care autoritatile administrative au fost obligate la o actiune specifica, aceasta nu este nici acum executata din cauza refuzului debitorului de a respecta aceasta hotarare.
    Or, administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, garantiile art. 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi (Hornsby impotriva Greciei, Hotararea din 19 martie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-II, pag. 510 - 511, paragraful 41).
In plus, Curtea nu subscrie la teza Guvernului conform careia reclamanta ar fi trebuit sa recurga la executarea silita a Sentintei din 3 martie 1999. Ea aminteste ca nu este oportun sa-i ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie (Cauza Metaxas impotriva Greciei, Cererea nr. 8.415/02, paragraful 19, 27 mai 2004) ".
De asemenea, in cauza "PANTEA VERSUS ROMANIA", CEDO a aratat urmatoarele :
" Curtea admite, cu Guvernul, ca dreptul de acces la un tribunal nu poate obliga un Stat sa faca sa fie executata fiecare hotarare cu caracter civil, indiferent care ar fi aceea si indiferent care ar fi circumstantele (Sanglier versus Franta, nr. 50342/99, § 39, 27 mai 2003). Totusi, ea ia nota da faptul ca daca administratia refuza sau omite sa execute hotararea, sau intarzie sa o faca, garantiile art. 6 de care beneficiaza justitiabilul in timpul fazei judiciare a procedurii, pierd orice ratiune de a fi (Hornsby citat mai sus, § 41)".
Aprecierile in drept ale instantei :
1.
Astfel cum s-a aratat, caracterul general al unei pretentii exclusiv formale, care o lipseste pe aceasta de continut, in concret, face imposibil demersul instantei de a analiza temeinicia acesteia.
Pe cale de consecinta,  cererea privind constatarea existentei unei incalcari cu titlu general al dreptului reclamantului la corespondenta va fi respinsa ca fiind inadmisibila.
2.
Din analiza starii de fapt retinuta de instanta, in privinta celei de-a doua cereri formulate de reclamant, nu se poate retine comiterea unei fapte cu caracter ilicit de catre administratia locului de detinere, conform legii civile generale (art. 998-art. 999 C.civ.), care sa fi condus la o inregistrare a cererii de recurs formulata de reclamant, cu depasirea termenului defipt de lege, in vederea impiedicarii exercitiului  dreptului acestuia de a-i fi solutionata cererea adresata instantei.
Alegerea momentului in care s-a declarat calea de atac prevazuta de lege a avut la baza exclusiv manifestarea de vointa a reclamantului, manifestare asupra careia nu a existat, in fapt, nicio ingerinta din partea vreuneia dintre parate.
3.
Astfel cum rezulta din chiar cuprinsul adresei nr. x emisa de Penitenciarul Arad, hotararile pentru care petentul reclamant a formulat cererea in baza O.G. nr. 56/2003 si cu privire la care s-a pronuntat, in favoarea reclamantului, d.p. nr. y de catre Tribunalul Arad, nu au fost comunicate efectiv petentului, prin remiterea lor destinatarului vizat de acestea, astfel cum a fost stabilit printr-o hotarare judecatoreasca.
Titularul obligatiei corelative dreptului recunoscut pe cale judiciara reclamantului este parata  P.M.S. Arad, nu si celelalte parate.
In raport de cele dispuse prin decizia penala mentionata, se retine de catre instanta calitatea procesuala pasiva exclusiv in sarcina paratei  P.M.S. Arad, fata de care a fost stabilita obligatia corelativa.
Cu privire la celelalte trei parate,  Statul Roman, reprezentat prin M.F.P.,  Ministerul Justitiei si A.N.P., instanta constata ca fata de acestea nu s-a stabilit o anumita obligatie in raport cu reclamantul.
Din analiza cerintelor pe care Curtea le-a stabilit in cauza "Petra impotriva Romaniei", pentru a se putea aprecia ca o ingerinta in dreptul la corespondenta nu incalca art. 8 al Conventiei,  si anume :
- sa fie prevazuta de lege,
- urmareste unul sau mai multe scopuri legitime dintre cele mentionate la alin. 2. : "securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora" si
-sa fie necesara intr-o societate democratica pentru atingerea acestor scopuri ;
instanta constata ca refuzul paratei  P.M.S. Arad de a executa dispozitiile hotararii penale definitive prin care a fost obligata sa-i remita efectiv hotararile solicitate de reclamant, nu se subsumeaza niciuneia dintre acestea deoarece :
- hotararile judecatoresti se pronunta in numele legii, reprezentand astfel aplicarea unei norme legale la o situatie de fapt concreta, fapt ce justifica aprecierea potrivit careia, intotdeauna o hotarare judecatoreasca definitiva in sistemul cailor ordinare de atac si susceptibila de executare silita reprezinta ceea ce este "prevazuta de lege",
- neexecutarea unei hotarari judecatoresti, in totalitate, de catre autoritatile nationale nu poate fi justificata prin scopurile aratate in art. 8 al. 2 al Conventiei si cel mai important,
- aceasta neexecutare a unei hotarari judecatoresti nu poate fi niciodata considerata necesara intr-o societate democratica pentru atingerea acestor scopuri .
In aceste conditii, instanta apreciaza ca refuzul paratei  P.M.S. Arad de a se conforma dispozitiilor unei hotarari judecatoresti, prin care a fost stabilita in sarcina cesteia obligatia adoptarii unei anumite conduite, se circumscrie notiunii de "fapta ilicita" in sensul art. 998 - 999 C.civ.
Prejudiciul produs reclamantului consta in incalcarea dreptului sau recunoscut de instanta si anume lipsa de acces direct si neconditionat la scriptul hotararilor judecatoresti care il vizeaza.
Cu privire insa, la natura si intinderea acestui prejudiciu, instanta considera necesar a releva urmatoarele :
Parata  P.M.S. Arad  a sustinut iar reclamantul nu a negat aspectul potrivit caruia acesta din urma a avut acces neangradit la continutul respectivelor hotarari, avand recunoscuta si exercitandu-si in concret dreptul de a studia acele hotarari, aflate atasate la dosarul sau de penitenciar. Prin urmare nu se poate vorbi despre existenta unui prejudiciu material in ceea ce il priveste pe reclamant.
Cu toate acestea, necomunicarea efectiva a hotararilor aratate, prin neremiterea lor, atata timp cat este contrara unei hotarari judecatoresti, este susceptibila de a genera o anumita insatisfactie a titularului dreptului ale carui prerogative nu sunt astfel recunoscute  si de catre debitor, susceptibila de a se constitui intr-un prejudiciu de ordin moral.
Cu privire la intinderea prejudiciului, instanta este datoare sa observe ca, potrivit aceleiasi decizii, pana la momentul pronuntarii ei, nu se poate vorbi despre existenta prejudiciului, din moment ce Tribunalul a respins actiunea civila promovata de reclamant.
Dupa momentul pronuntarii acestei decizii, care nu a fost respectata in ceea ce priveste comunicarea hotararilor mentionate, existenta prejudiciului este certa, decurgand din chiar neconformarea debitoarei la conduita impusa de instanta.
Totodata, numarul mare de actiuni, cereri si plangeri exercitate de reclamant, in urma carora acesta a fost de altfel obligat la plata catre stat a sumei de 21.857 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, reprezinta un element hotarator pentru a forma instantei convingerea potrivit careia o mare parte din aceste cereri au fost exercitate cu rea credinta de catre acesta. Desi aceasta imprejurare nu este suficienta pentru a stabili inexistenta prejudiciului, ea este relevanta in ceea ce priveste intinderea sa, care este una minima pentru reclamant.
Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este evidenta, intrucat imposibilitatea reclamantului de a detine asupra sa acele hotarari, in materialitatea lor, reprezinta urmarea directa a faptei paratei de a nu se conforma obligatiei stabilite in sarcina sa.
Prin urmare, in baza art. 998-999 C.civ.,  instanta va  obliga parata  P.M.S. Arad sa plateasca reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de pretentii, reprezentand daune morale, decurgand din neconformarea acesteia de a indeplini corespunzator obligatia stabilita in sarcina sa printr-o hotarare judecatoreasca .
Vor fi respinse, in rest, pretentiile formulate de reclamant fata de parata P.M.S. Arad.
Vor fi respinse, in tot, pretentiile formulate de reclamant fata de ceilalti parati : Statul Roman, reprezentat prin M.F.P.; Ministerul Justitiei si A.N.P