Raspunderea civila a functionarului public angajata in temeiul art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr.188/1999 „ ... pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.Calcularea termenului de 30 de zile pentru emiterea dispozitiei

Raspunderea civila a functionarului public angajata in temeiul art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr.188/1999 „ ... pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.Calcularea termenului de 30 de zile pentru emiterea dispozitiei de imputare .


  Raspunderea civila a functionarului public poate fi angajata in temeiul art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 „ ... pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.
     Temeiul juridic al raspunderii prevazuta de norma susmentionata este imbogatirea fara just temei, astfel ca antrenarea raspunderii reclamantei poate fi angajata indiferent de vreo culpa a acestuia in primirea sumelor de bani pentru care se angajeaza raspunderea.
Antrenarea raspunderii civile a functionarului public poate avea loc insa, numai in formele si termenele prevazute de art. 85 din Legea nr. 188/1999 conform caruia „Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata ...”, iar „dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.
Termenul de 30 de zile pentru emiterea dispozitiei de imputare este, contrar celor sustinute de parati, un termen imperativ, ce incepe sa curga de la data constatarii pagubei, inlauntrul caruia conducatorul institutiei publice este obligat a emite decizia de imputare, sub sanctiunea decaderii. Constatarea pagubei si emiterea deciziei de imputare trebuie sa fie facute in termenul de 3 ani de prescriptie, insa intervalul dintre cele doua momente trebuie sa fie de maxim 30 de zile, spre legalitatea procedurii de angajare a raspunderii civile a functionarului public.

          Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr.11894/13  noiembrie  2013


Prin Sentinta nr. 4048/CAF/2013 pronuntata de Tribunalul Alba in dosar nr. 2786/107/2013 s-a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul P.C.B., domiciliat in A.I., str… nr…, bl…, ap…, jud. A., in contradictoriu cu paratii PRIMARUL MUNICIPIULUI A.I. si MUNICIPIUL A.I. PRIN PRIMAR, ambii cu sediul in A.I., str… nr..., jud. A. si in consecinta s-a dispus anularea dispozitiei nr. 272/19.03.2013 emisa de paratul de ordin 1, s-a respins petitul privind suspendarea executarii dispozitiei mai sus identificate si s-a dispus obligarea paratilor la plata in favoarea reclamantului a sumei de 124 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei administrative 4048/CAF/2013 pronuntata de Tribunalul Alba – sectia a II-a civila si de contencios administrativ au formulat recurs paratii Municipiul A.I. si Primarul municipiului A.I. solicitand modificarea acestei hotarari in sensul respingerii actiunii reclamantului P.C.B.
In motivarea recursului paratii au formulat urmatoarele critici:
- Punerea in executare a actelor administrative emise de Curtea de Conturi, in timp ce actiunea de anulare a acestora formulata de Municipiului A.I. prin Primar era pendinte pe rolul instantelor judecatoresti, era prematura, aceasta cu atat mai mult cu cat functionarii publici si personalul contractual nu aveau legitimare procesuala de a contesta aceste acte administrative. Primarul municipiului A.I. a fost tinut sa respecte si sa aduca la indeplinire decizia Camerei de conturi, sens in care a emis dispozitia atacata in cauza, fara ca emiterea acesteia peste termenul recomandat, sa poata reprezenta o imprejurare a profita reclamantului. Din acest punct de vedere se apreciaza ca apararea reclamantului si motivarea instantei de fond privind tardivitatea dispozitiei atacate este lipsita de temei legal.
- In ceea ce priveste invocarea de catre reclamanti a incidentei prevederilor art. 2 din Legea nr. 84/2012 prin care se aproba exonerarea de la plata, se arata ca, luand in considerare ca acest act normativ a fost emis ulterior actelor administrative emise de Curtea de Conturi, s-a lasat la aprecierea instantei de fond temeinicia si legalitatea relevantei juridice a acestui act normativ in prezenta cauza.
In drept se invoca dispozitiile art. 14 din Legea nr. 285/2010, art. 14 alin. 3 din legea nr. 273/2006, procesul verbal de constatare nr. 35154/2012, decizia nr. 20/2012 a Camerei de Conturi a judetului Alba, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 84/2012, art. 483, 485, 486, 488 alin. 1 pct. 8 si urmatoarele Cod procedura civila.
Prin intampinare reclamantul P.C.B. a invocat in principal exceptia nulitatii recursului, iar in subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
In ce priveste nulitatea recursului se sustine ca motivele invocate de parati prin recursul formulat nu se subsumeaza motivului de recurs prevazute de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, nefiind invocata incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, astfel ca recursul acestora este nemotivat si determina incidenta sanctiunii prevazute de art. 489 alin. 2 Cod procedura civila.
In subsidiar se sustine ca aprecierile instantei de fond sunt temeinice, termenul de 30 de zile reglementat de art. 85 alin. 1 este un termen imperativ, obligatoriu si nu de recomandare, sanctiunea nerespectarii sale fiind tardivitatea dispozitiei de imputare. Formularea unei actiuni de anulare a actelor administrative emise de Curtea de Conturi nu suspenda executarea acestora, astfel ca paratii spre respectarea acestui termen trebuiau sa procedeze la executarea sumelor acordate nelegal de la momentul emiterii acestora.
Se mai sustine ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile O.G. nr.84/2012, intrucat stimulentele au fost acordate reclamantului prin hotarari de consiliul local, insa prin solutia data era de prisos si o astfel de analiza.
Si criticile paratilor legate de acordarea cheltuielilor de judecata sunt apreciate ca neintemeiate, fiind justificate de culpa procesuala a acestora prin admiterea actiunii reclamantului.
Prin raspunsul la intampinare al paratilor s-au reluat criticile din cererea de recurs.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
1. Referitor la nulitatea recursului.
Contrar celor sustinute de reclamant, motivele invocate de reclamant se incadreaza in motivul de recurs prevazut de art.488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, conform caruia „hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material”. Paratii invoca imprejurarea ca instanta de fond a interpretat gresit art.85 alin. 1 din Legea nr.188/1999, prin aceea ca a considerat eronat ca termenul de 30 de zile prevazut de aceasta norma ar fi imperativ, si nu de recomandare cum este in opinia lor. Ca atare, exceptia nulitatii recursului este neintemeiata si va fi respinsa in consecinta.
2. Referitor la fondul cauzei.
Raspunderea civila a functionarului public poate fi angajata in temeiul art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 „ ... pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.
Temeiul juridic al raspunderii prevazuta de norma susmentionata este imbogatirea fara just temei, astfel ca antrenarea raspunderii reclamantei poate fi angajata indiferent de vreo culpa a acestuia in primirea sumelor de bani pentru care se angajeaza raspunderea.
Antrenarea raspunderii civile a functionarului public poate avea loc insa, numai in formele si termenele prevazute de art. 85 din Legea nr.188/1999 conform caruia „Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata ...”, iar „dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.
Termenul de 30 de zile pentru emiterea dispozitiei de imputare este, contrar celor sustinute de parati, un termen imperativ, ce incepe sa curga de la data constatarii pagubei, inlauntrul caruia conducatorul institutiei publice este obligat a emite decizia de imputare, sub sanctiunea decaderii. Constatarea pagubei si emiterea deciziei de imputare trebuie sa fie facute in termenul de 3 ani de prescriptie, insa intervalul dintre cele doua momente trebuie sa fie de maxim 30 de zile, spre legalitatea procedurii de angajare a raspunderii civile a functionarului public.
In cauza, constatarea pagubei a fost facuta prin decizia nr. 20/2012 emisa de Camera de Conturi a judetului A. care a fixat ca termen de recuperare a acesteia la 31.12.2012, dispozitiile sale fiind mentinute prin incheierea nr. VI/145/10.08.2012 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei. A considera altfel, echivaleaza cu negarea caracterului executoriu al unor acte administrative emise pentru aplicarea in concret a legilor. Este irelevanta imprejurarea ca paratii au contestat in justitie aceste acte administrative cata vreme nu au cerut si obtinut suspendarea judecatoreasca a executarii acestora.
Ca atare, termenul de 30 de zile incepe sa curga de la data de 31.12.2012.
Emiterea dispozitiei reclamantului s-a facut cu incalcarea termenului de 30 de zile mai sus mentionat, conducatorul institutiei publice parate fiind decazut din dreptul de a emite decizie de imputare reclamantei, astfel ca decizia emisa in afara acestui termen este nelegala si se impunea a fi anulata, asa cum in mod temeinic a dispus instanta de fond.
Este irelevant in cauza pentru calificarea acestui termen sau pentru aprecierea conduitei paratilor, imprejurarea ca reclamantul si ceilalti salariati carora li s-au acordat drepturi salariale necuvenit, aveau sau nu legitimare procesuala pentru a contesta in justitie actele Curtii de Conturi.
Fata de aceste constatari si fata de solutia instantei de fond este lipsit de interes a se analiza incidenta O.G. nr.84/2012 reclamantului, cu atat mai mult cu cat dispozitiile legale invocate vizeaza faza de executare a actelor si nu influenteaza legala emitere a acestora.
In concluzie hotararea instantei de fond este temeinica si legala, astfel ca, in temeiul art. 496 Cod procedura civila, a fost respins ca nefondat recursul paratilor iar in baza art.453 Cod procedura civila, recurentii au fost obligati  sa plateasca intimatului B.I.A. suma de 124 de lei cheltuieli de judecata in recurs.