Prestare munca fara forme legale. Prejudiciul produs prestatorului in urma unui accident. Acordarea daunelor materiale si morale in baza raspunderii civile delictuale

Constata ca prin sentinta civila nr. … a Judecatoriei Sibiu au fost respinse  exceptiile invocate de paratul O. I.
A fost admisa in parte ac?iunea formulata si precizata de  catre reclamantul P.V. , in contradictoriu cu para?ii S.C. „R.” S.R.L. prin  administrator O. I. si O. I..
Au fost obligati para?ii la plata catre reclamant a sumei de 2292 lei cu titlu de daune materiale  si a sumei de 3000 euro echivalent in lei la data platii cu titlu de daune morale, precum si la plata sumei de 63 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
De asemenea, au fost obligati paratii la plata catre Stat  a sumei de 2296  lei  reprezentand taxa de timbru de la plata careia a fost scutit reclamantul ca urmare a admiterii cererii de acordare ajutor public judiciar precum si la plata sumei de 300 lei onorariu avocat numit din oficiu.
Pentru a hotari in acest mod, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Analizand in primul rand exceptiile invocate de paratul O. I.  raportat la precizarea cererii de chemare in judecata formulata  de catre reclamant oral la termenul din 12.12.2013, respectiv exceptia  tardivitatii si a lipsei calitatii procesual pasive instanta de fond  respinge prima exceptie dat fiind faptul ca reclamantul a aratat de mai multe ori pe parcursul solutionarii dosarului, fara a fi asistat de  aparator  calificat, ca doreste sa se judece si in contradictoriu cu paratul O. I. (la fila 14 dosar Tribunal pe verso s-a aratat ca cere daune morale de 4000 euro paratului  O. I, iar la fila 54 dosar de la Judecatorie a aratat ca l-a chemat in judecata pe O. I. ) astfel incat Judecatoria constata ca la termenul din 12.12.2013 s-a facut doar precizarea expresa, de catre reclamant prin aparator din oficiu, ca parata in cauza este si persoana fizica O. I., nu doar persoana juridica SC R. SRL reprezentata de administrator O. I.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive instanta de fond retine ca potrivit dispozi?iilor art. 998 Cod civil (1864) – aplicabil conform art.6  alin.2 Cod civil (2009), coroborat cu art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil – „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform prevederilor art. 999 Cod civil „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.” De asemenea, conform art. 1000 al 1 Cod civil „suntem responsabili de prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza noastra ”.
Prin fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, se in?elege orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apar?inand unei persoane, fiind incalcat tocmai principiul de drept conform caruia nimanui nu-i este permis sa aduca, prin fapta sa, comisiva sau omisiva, vreo vatamare unei alte persoane, adica drepturilor subiective ale acesteia.
Pe cale de consecin?a, obliga?ia incalcata prin savar?irea unei fapte ilicite este o obliga?ie legala, cu caracter general, care revine tuturor – obliga?ia de a nu vatama drepturile altuia prin fapte ilicite, fiind vorba despre o obliga?ie de a nu face.
In ceea ce prive?te calitatea procesuala pasiva, aceasta presupune existen?a unei identita?i intre persoana chemata in judecata (paratul) ?i cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judeca?ii, adica, prin raportare la cele mai sus aratate cu privire la fapta ilicita, persoana chemata in judecata de reclamant pentru a se constata daca in privin?a ei sunt intrunite condi?iile raspunderii civile delictuale, ceea ce nu se poate cunoa?te decat pe baza ansamblului probelor administrate in cauza, pe fondul cauzei, tocmai intrucat obliga?ia de a nu vatama drepturile altuia prin fapte ilicite este o obliga?ie cu caracter general, determinarea subiectului pasiv al raportului obliga?ional fiind tocmai cel ce urmeaza a se stabili in final, prin analizarea condi?iilor acestui tip de raspundere civila.
Pentru aceste considerente, intrucat apararile invocate de catre  parat, prin invocarea excep?iei lipsei calita?ii  procesuale pasive, sunt aparari de fond, vizand condi?iile raspunderii civile delictuale, instan?a va respinge ca neintemeiate  aceasta exceptie a lipsei calita?ii procesuale pasive.
Cu privire la fondul cauzei instanta retine ca  din probele administrate in cauza rezulta fara dubiu ca la data la care reclamantul a cazut de pe schela acesta presta munca in folosul paratilor din dosar, in baza unei intelegeri verbale avute cu paratul O. I. care avea calitatea de administrator la SC R.SRL. Astfel, chiar daca paratii au contestat acest fapt si chiar daca din actele contabile depuse la dosar rezulta ca societatea nu a mai avut activitate in cursul anului 2011, martorii audiati in cauza (martori care au avut o atitudine sincera pe perioada audierii si nu au avut motive de a fi subiectivi cu ocazia audierii) au aratat ca atat reclamantul cat si martorii B. si M. au lucrat ca muncitori in constructii pentru  societate, ca paratul O. I. le-a luat tuturor actele si le-a promis ca le va incheia contracte de munca cu un salariu lunar de 1400 lei si ca acesta le-a si achitat martorilor o parte din salariul stabilit. Tot din declaratiile martorilor rezulta fara dubiu ca la data producerii accidentului reclamantul presta activitate in folosul paratilor, ca acesta lucra la renovarea unui imobil, impreuna cu fii paratului O. I.,  ca schela de pe care a cazut reclamantul  nu a fost montata de catre acesta  si ca schela nu era ancorata de casa si din acest motiv, in momentul in care reclamantul a pus pe schela o scara pentru a avea acces la partea de sus a imobilului pentru a efectua lucrari de renovare, s-a miscat si  s-a rasturnat.
In consecinta, fata de starea de fapt retinuta mai sus instanta de fond retine ca in cauza sunt intrunite atat elementele raspunderii civile delictuale cat si ale raspunderii pentru lucruri, conform art. 998-999 si art. 1000 alin (1) Cod civil, ca schela, se afla  in paza juridica a SC R. SRL  si ca societatea este deci  raspunzatoare pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin  caderea acesteia care nu a fost deloc ancorata de perete  si ca dovedindu-se participarea activa a lucrului la  producerea  prejudiciului  se prezuma existenta raportului de cauzalitate intre lucru si prejudiciul suferit.
Pe de alta parte, instanta de fond constata ca in persoana paratului O. I. sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale, fapta ilicita a acestuia constand in neasigurarea  unei schele corespunzatoare ca inaltime pentru ca muncitorii sa aiba acces sa lucreze pana la streasina casei si, in al doilea rand, in nemontarea corespunzatoare a schelei si neluarea masurilor de ancorare a schelei de perete pentru a se putea desfasura activitatile de constructii in conditii de siguranta de catre muncitorii angajati fara contracte de munca. Chiar daca reclamantul a pus pe schela acea scara, acest fapt s-a datorat tot paratului care nu a asigurat o schela cu inaltime suficienta pentru a se ajunge la streasina casei, iar dezechilibrarea intregii schele si prabusirea acesteia s-a datorat tot paratului care nu a ancorat-o de perete in momentul in care a fost montata.
Pe cale de consecinta, instanta retine ca exista fapta ilicita sau respectiv fapta lucrului, un prejudiciu cauzat reclamantului, o legatura de cauzalitate si ca nu exista forta majora, caz fortuit sau fapta uni tert pentru a interveni exonerarea de raspundere a paratilor.
Cu privire la existenta si intinderea prejudiciului instanta de fond retine ca din  actele dosarului rezulta fara putinta de tagada ca in urma caderii de pe schela reclamantului i s-a produs vatamari corporale, respectiv fracturi ale ambele picioare la nivelul calcaielor, asa cum rezulta din actele medicale de la dosar si din raportul de expertiza medico legala efectuat in cauza si ca din cauza accidentarii reclamantul nu a mai putut munci, asa cum au aratat martorii audiati in cauza.
  Cu privire la cuantumul prejudiciului material instanta retine ca prin actiunea formulata,  reclamantul a solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 5000 euro pentru operatie, a sumei de 1000 euro reprezentand timpul cat nu o sa poata munci si a sumei de  4000 euro daune morale.
Desi reclamantul nu a depus nici un inscris din care sa rezulte cuantumul prejudiciului material suferit ca urmare a accidentului, din raportul de expertiza medico legala efectuat in cauza si din adresa emisa de Spitalul Clinic rezulta ca pentru imbunatatirea starii de sanatate reclamantul necesita tratament chirurgical ortopedic pentru ambele picioare, costul acestor interventii chirurgicale fiind indicate in adresa 11303/2012 depusa la fila 78 a dosarului (dosar de Tribunal), respectiv de 1146,39 lei pentru fiecare interventie chirurgicala, deci in total 2292 lei, astfel incat, fata de aceste acte de la dosar, instanta de fond ii obliga pe parati sa achite reclamantului aceasta suma  2292 lei cu titlu de daune materiale.
Cu privire la suma de 1000 Euro solicitata tot cu titlu de daune materiale Judecatoria constata ca din actele dosarului nu rezulta ce venituri realiza reclamantul anterior accidentarii si daca acesta a desfa?urat sau nu activitati remunerate anterior acestei accidentari pentru a se putea stabili ce prejudiciu material i s-a produs reclamantului ca urmare a faptul ca s-a aflat in incapacitate totala de munca timp de 8 saptamani  si ca si in prezent are capacitate redus de munca.
Cu privire la suma de 4000 euro solicitata cu titlu de daune morale instan?a de fond constata ca prin accidentarea suferita reclamantului i s-au cauzat suferin?e fizice deosebit de intense, ca acesta a fost imobilizat in aparat gipsat timp de 8 saptamani, ca si in prezent acesta prezinta tulburari de mers si echilibru si imobilitate redusa din articula?ia tibio tarsiana si, in consecin?a, apreciaza ca pentru repararea prejudiciului moral suferit de catre reclamant se impune obligarea para?ilor la plata catre reclamant a sumei de 3000 euro echivalent in lei la data plata, suma apreciata de catre instan?a ca reprezentand o justa despagubire pentru suferin?a fizica si morala  a acestuia .
Fata de dispozi?iile art. 274 Cod de procedura civila, cum para?ii sunt par?ile cazute in preten?ii, instan?a de fond dispune obligarea acestora la plata catre reclamant a sumei de 63 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (contravaloare taxa de expertiza medico legala) si, fata de faptul ca a fost admisa cererea de ajutor public judiciar formulata de catre reclamant, ii obliga pe parati si la plata sumei de  2296  lei  reprezentand taxa de timbru de la plata careia  a fost scutit reclamantul precum si la plata sumei de 300 lei onorariu avocat numit din oficiu.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs ambii parati.
Paratul O. I., in recursul sau a solicitat in temeiul art. 299 si urm. din Codul de procedura civila vechi, modificarea sentintei atacate si in consecinta respingerea actiunii reclamantului P. V. ca netemeinica si nelegala,
S-a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului se arata ca nu sunt indeplinite in persoana recurentului conditiile prevazute de dispozitiile art. 998-999 Cod civil deoarece prejudiciul nu este cert si direct.
Intinderea prejudiciului nu a fost stabilita si nici dovedita, iar prejudiciul moral al reclamantului de asemenea nu a fost dovedit nici sub aspectul existentei nici sub aspectul intinderii acestuia.
Cu privire la prejudiciul de natura materiala, reclamantul a solicitat sa i se achite contravaloarea operatiei solicitand pentru aceasta suma de 5000 Euro, operatie care nu a fost efectuata. Reclamantul nu a probat, in nici un mod, de unde rezulta faptul ca o asemenea operatie ar costa 5000 Euro.
De asemenea necesitatea achitarii unei asemenea sume nu se justifica cu atat mai mult cu cat, la fila 90 din dosar, se afla un inscris, emis de catre autoritatile abilitate, din care reiese foarte clar ca o asemenea operatie nu costa mai mult de 1.146, 39 Ron. Diferenta de la 1146.39 la 5000 Euro, suma solicitata de reclamant, (aproximativ 22.500 Lei) nu a fost justificata sau dovedita de acesta in nici o modalitate. De altfel chiar si instanta de fond a stabilit o valoare reprezentand 10% din suma solicitata (2.292 lei) cu titlu de daune materiale, rezultand reaua – credinta a reclamantului in formularea pretentiilor.
Cu privire la prejudiciul de natura morala nu a fost administrata nici o proba in prezenta cauza din care sa rezulte existenta acestuia, caracterul cert si intinderea daunelor morale suferite, astfel ca solicitarea sumei de 4000 Euro si acordarea de catre instanta de fond a sumei de 3.000 Euro apare ca nedovedita, netemeinica si nejustificata.
In aceasta cauza nu s-a dovedit savarsirea nici unei fapte ilicite de catre parat.
Reclamantul a aratat faptul ca a suferit un prejudiciu in urma caderii de pe o scara sprijinita pe o schela.
La fila 67 dosar se afla declaratia martorului M. C. unde se precizeaza in mod expres faptul ca "eu si reclamantul am pus acea scara pe schela rezemata de peretele casei. Nu am verificat stabilitatea schelei si a scarii inainte de a ne urca pe schela1”.
In aceste conditii, cand se arata in mod expres faptul ca recurentul nu a avut nici o implicatie in accidentul suferit de reclamant, in conditiile in care s-a aratat faptul ca reclamantul a pus chiar el pe schela scara in cauza, iar apoi s-a dezechilibrat si a cazut, nu exista fapta ilicita.
In cauza nu s-a dovedit nici existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
Singura legatura de cauzalitate care poate fi stabilita este aceea intre fapta reclamantului si a  numitului M. C. si prejudiciul reclamantului.
Nu exista in cauza nici culpa, greseala sau vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile.
In aceasta cauza nu s-a putut stabili culpa (de nici un grad) a recurentului ci dimpotriva s-a stabilit in mod cert culpa persoanelor care au pus scara pe schela si nu s-au asigurat de stabilitatea acestora.
Fapta victimei exonereaza de raspundere civila delictuala, chiar si in ipoteza intrunirii celorlalte 4 conditii de antrenare a raspunderii (fapta, prejudiciu, raport de cauzalitate si vinovatie). In speta de fata nu numai ca exista fapta proprie a reclamantului, dar asa cum am subliniat, nu exista fapta delictuala a recurentului, motiv pentru care nu poate fi antrenata raspunderea civila delictuala.
Parata S.C. R. SRL, in recursul sau a solicitat ca in conformitate cu dispozitiile art.299 si urm. din Codul de procedura civila si in baza art. 312, alin. (l), alin. (2) si alin. (3) din Codul de procedura civila, sa se modifice sentinta civila nr. 1842/31.03.2014 in sensul respingerii actiunii civile formulate de catre intimat si totodata sa oblige intimatul la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului se arata ca instanta de fond a admis actiunea reclamantului considerand, in mod cu totul eronat, faptul ca sunt indeplinite conditiile legale pentru atragerea raspunderii civile delictuale precum si a raspunderii pentru lucruri prevazute de art. 998-999 si art. 1000 al. 1 Vechiul Cod Civil.
In mod eronat si in lipsa oricarei probe certe, instanta a apreciat ca recurenta este vinovata pentru accidentul suferit de reclamant prin caderea de pe o scara aflata pe o schela.
In prezenta cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru raspunderea civila delictuala si cea pentru paza lucrurilor.
Prejudiciul material nu este dovedit in aceasta cauza, in conditiile in care reclamantul nu a dovedit nici o pierdere de natura financiara. Aceste pagube se probeaza cu inscrisuri, insa in aceasta cauza reclamantul-intimat nu a depus nici un inscris din care sa rezulte cheltuielile de natura materiale efectuate deja pentru repararea prejudiciului.
Instanta a retinut totodata si faptul ca paratul, in urma accidentului, a stat imobilizat la pat in aparat gipsat timp de 8 saptamani, iar in prezent prezinta tulburari de mers si imobilitate redusa motiv pentru care a dispus faptul ca suma de 3000 de euro trebuie sa fie acordata reclamantului cu  titlu de daune morale.
Nu a retinut insa instanta faptul ca reclamantul a refuzat o interventie chirurgicala in anul 2011, interventie necesara in vederea recuperarii acestuia.
Refuzul reclamantului de a se trata, de a diminua astfel consecintele accidentului suferit, le-a imputat instanta de fond recurentei, in conditiile in care reclamantul este cel care nu a dorit sa fie ajutat, si chiar acesta si-a sporit propria suferinta.
In mod cu totul nejustificat, ilegal si imoral, pentru impasibilitatea reclamantului este sanctionata societatea recurenta, potrivit dispozitiilor instantei de fond.
Pentru a se putea atrage raspunderea oricarei persoane fie aceasta fizica sau juridica, pentru prejudiciul cauzat unei alte persoane trebuie sa existe o fapta ilicita care sa fi fost savarsita de acela impotriva caruia se incearca atragerea raspunderii.
In aceasta cauza nu s-a dovedit savarsirea nici unei fapte ilicite de catre recurenta.
Reclamantul a aratat faptul ca a suferit un prejudiciu in urma caderii de pe o scara sprijinita pe o schela.
La fila 67 dosar se afla declaratia martorului M. C. unde se precizeaza in mod expres faptul ca "eu si reclamantul am pus acea scara pe schela rezemata de peretele casei. Nu am verificat stabilitatea schelei si a scarii inainte de a ne urca pe schela".
In aceste conditii, reclamantul s-a expus in mod voit unui risc, deoarece pericolul era previzibil, aproape iminent, fapt care din nou instanta de fond, extrem de subiectiva in aceasta speta, l-a impus tot in sarcina recurentei.
Nici macar instanta de fond nu a indicat care este fapta ilicita savarsita de recurenta care sa fi dus la producerea accidentului limitandu-se a aprecia faptul ca schela nu a fost ancorata de peretele imobilului la care lucra reclamantul.
In mod evident, nu poate exista o legatura de cauzalitate intre o fapta inexistenta si prejudiciu cel putin nu o legatura de cauzalitate care sa poata avea ca numitor comun pe parat.
Singura legatura de cauzalitate care poate fi stabilita este aceea intre fapta reclamantului si a numitului M. C. si prejudiciul reclamantului.
In aceasta cauza nu s-a putut stabili culpa (de nici un grad) a recurentei ci dimpotriva s-a stabilit in mod cert culpa persoanelor care au pus seara pe schela si nu s-au asigurat de stabilitatea acestora.
  Raportat la raspunderea civila delictuala intemeiata pe dispozitiile art. 1000 al. (1) din Vechiul Cod civil, conditiile generale ale antrenarii acesteia sunt: un prejudiciu si raportul de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu. Conditia speciala consta in faptul ca lucrul care a cauzat prejudiciul este necesar sa se afle in paza juridica a unei persoane.
In ipoteza in care un lucru a cauzat un prejudiciu, se pune problema de a determina persoana raspunzatoare, chemata de lege sa repare acel prejudiciu.
Textul art. 1000 alin. (1) precizeaza ca va raspunde intotdeauna persoana care are lucrul ..sub paza sa".
Doctrina si jurisprudenta au apreciat ca prin paza lucrului se intelege „paza juridica". Asa s-a ajuns sa se afirme ca pentru prejudiciul cauzat de un lucru este raspunzatoare persoana care, in momentul producerii acestuia, avea paza juridica a lucrului.
Prin paza juridica se intelege puterea de directie, control si supraveghere pe care o persoana o poate exercita. in mod independent, asupra unui lucru sau animal.
Aceasta definitie a fost preluata in esenta ei in textul art. 1377 noul Cod Civil, care defineste notiunea de paza a lucrului astfel: „In intelesul art. 1375 si 1376 are paza animalului sau a lucrului proprietarul sau cel care, in temeiul unei dispozitii legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt, exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se serveste de acesta in interes propriu ".
S-a afirmat ca temeiul pazei juridice este, de regula un drept, deoarece sunt si situatii in care un lucru cauzeaza un prejudiciu aflandu-se doar in fapt sub controlul si supravegherea unei persoane, fara nici un temei legitim si chiar impotriva vointei celui care arc un drept asupra acestuia, cum este persoana care a furat un lucru sau animal sau este gasitorul lui.
Jurisprudenta a statuat constant ca in astfel de ipoteze, calitatea de pazitor juridic si deci de persoana raspunzatoare revine aceluia, care si-a insusit in fapt, fara sa aiba un drept, puterea independenta de control si supraveghere asupra lucrului sau animalului altuia. Sub imperiul vechiului Cod civil, s-a aratat ca paza juridica „nu se confunda cu niciuna din notiunile juridice legate de proprietate, posesiune, drept legitim etc., ci este determinata exclusiv de existenta posibilitatii de a exercita in fapt, independent, o putere de directie, control si supraveghere asupra lucrului”.
In aceasta cauza ambii martori audiati au aratat faptul ca schela era montata deja la locul producerii accidentului, fara a putea spune cine a montat-o sau carei persoane ii apartinea schela.
Cu toate acestea instanta de fond a tras concluzia, in lipsa oricarui probatoriu ca acea schela se afla in paza societatii recurente, desi recurenta nu a mai avut activitate in cursul anului 2011.
Raportul de cauzalitate, trebuie sa existe intre lucru sau asa-zisul „comportament" al lucrului si prejudiciu suferit de victima. in doctrina juridica se sustine ca imediat ce participarea lucrului la producerea prejudiciului a fost dovedita, art. 1000 alin. (1) prezuma caracterul ei cauzal, mai ales atunci cand participarea se obiectiveaza intr-un contact material intre lucru si valoarea vatamata (o fiinta sau un bun neinsufletit).
Atunci cand prejudiciul este consecinta faptei omului (fapta consta in omisiunea verificarii schelei si a stabilitatii scarii pe schela – fapte savarsite de catre reclamant si martorul M. C.) lucrul fiind doar instrumentul utilizat de acesta pentru savarsirea unei fapte, intre lucru si prejudiciu nu exista raport de cauzalitate; el se stabileste intre fapta omului si prejudiciu, ceea ce face ca raspunderea in temeiul art. 1000 alin. (1) sa nu se angajeze.
Instanta de fond a admis cererea formulata de catre intimat si in lipsa oricarei probe certe a implicarii societatii recurente, a admis actiunea atat fata de aceasta cat si fata de paratul O. I. (pe care l-a introdus in aceasta cauza cu mult peste termenul legal si in contra tuturor dispozitiilor legale referitoare la cadrul procesual si responsabilitatea stabilirii acestuia).
Recursurile sunt nefondate si vor fi respinse potrivit celor ce vor urma:
Este in afara de indoiala ca reclamantul intimat a prestat munca in folosul societati recurente, fara insa sa fie incheiat un contract scris. Aceasta imprejurare este relevata de toti martorii audiati in cauza, inclusiv de martorul M. C., invocat de catre Sc R. SRL (fila 67 din dosarul instantei de fond).
Toti martorii audiati in cauza, testeaza in sensul ca intre reclamantul P. V. si parati a existat o intelegere verbala pentru ca cel dintai sa presteze munca in folosul celor de-al doilea in schimbul unei remuneratii.
Faptul ca nu s-a incheiat un contract in forma scrisa intre parti, iar societatea recurenta arata nu a mai desfasurat activitate incepand cu anul 2009, nu este de natura a inlatura raspunderea civila delictuala. In cauza raportul juridic nascut intre parti si dedus judecatii se naste din efectuarea de catre reclamantul intimat P. V. a muncii fara forme legale, iar pentru intimatii parati reprezinta o activitate profitabila desfasurata in afara cadrului legal reglementat. Ea nu este evidentiata scriptic, fiscalizata, protejata, asigurata sau asistata social, lucratorul fiind la discretia celui in folosul caruia presteaza munca.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca  la data de 29 iulie 2011, reclamantul presta activitate in folosul paratilor, ca acesta lucra la renovarea unui imobil, impreuna cu fii paratului O. I.
Cu privire la recursul formulat de paratul O. I., instanta retine, cum de altfel a observat si instanta de fond ca potrivit dispozi?iilor art. 998 Cod civil (1864) – aplicabil conform art.6  alin.2 Cod civil (2009), coroborat cu art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil – „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”.
Cu privire la recursul formulat de recurenta SC R. SRL, instanta observa ca De asemenea, conform art. 1000 al 1 Cod civil „suntem responsabili de prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza noastra ”, cum de altfel a si retinut instanta de fond.
In persoana paratului O. I. sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale, deoarece, fapta ilicita a acestuia constand in neasigurarea  unei schele corespunzatoare ca inaltime pentru ca muncitorii sa aiba acces sa lucreze pana la streasina casei si, in al doilea rand, in nemontarea corespunzatoare a schelei si neluarea masurilor de ancorare a schelei de perete pentru a se putea desfasura activitatile de constructii in conditii de siguranta de catre muncitorii angajati fara contracte de munca. Chiar daca reclamantul a pus pe schela acea scara, acest fapt s-a datorat tot paratului care nu a asigurat o schela cu inaltime suficienta pentru a se ajunge la streasina casei, iar dezechilibrarea intregii schele si prabusirea acesteia s-a datorat tot paratului care nu a ancorat-o de perete in momentul in care a fost montata.
Chiar martorul invocat de catre recurent, respectiv M. C. (fila 67 din dosarul instantei de fond) arata ca schela nu era ancorata de casa, iar pe schela fusese pusa o scara, iar in momentul in care reclamantul intimat P. V. s-a urcat pe acea scara, schela s-a rasturna, ceea ce a dus la accidentul celui dintai. Martorul se afla pe schela, dar pentru ca a avut prezenta de spirit a sarit la timp si nu s-a accidentat.
Cat timp intelegerea cu intimatul P. V. de a presta munca a intervenit intre recurentul O. I., in calitate de administrator al recurentei SC R. SRL, fapta acestuia de a nu asigura schela, dar si aceea de a incalca normele legale privind modul de desfasurare a muncii, in persoana acestui recurent se retine savar?irea faptei ilicite, care este apta sa antreneze raspunderea civila delictuala.
Cu privire la recurenta SC R. SRL, Tribunalul retine ca schela a fost pusa la dispozitia lucratorilor, inclusiv intimatului P. V. pentru a presta munca in folosul celei dintai. Cu privire la bunurile mobile, in conditiile art. 1909 din Vechiul Cod civil, aplicabil cauzei.
Potrivit acestor dispozitii legale „lucrurile mi?catoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara a fi trebuin?a de vreo scurgere de timp”. Codul civil instituie astfel o prezum?ie absoluta (juris et de jure) de proprietate.
Asadar, fiind pusa la dispozitie de catre recurenta SC R. SRL, schela se prezuma a fi proprietatea acesteia, iar paza juridica a schelei ii apartine.
In conditiile in care recurenta SC R. SRL se bucura de prezumtia ca schela ii apartine, neexistand nicio proba in cauza ca ar detine acest lucru cu rea credinta, ii revine si raspunderea instituita de dispozitiile art. 1000 din Vechiul cod civil, pentru fapta lucrului.
Nu este lipsit de relevanta faptul ca potrivit dispozitiilor cuprinse in Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 privind securitate si sanatatea in munca, cu modificarile si completarile ulterioare, societatii recurente  ii revenea obligatia de a asigura toate conditiile de munca persoanelor care desfasurau activitati in folosul sau.
Astfel cum rezulta din normele art. 3 alin. (1) din aceasta dispozitie legala, aceasta se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.
Angajatorul este definit de dispozitiile art. 5 lit. b) din acest act normativ, ca fiind  persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;
De asemenea, potrivit lit. c) din acelasi articol sunt definiti ca alti participanti la procesul de munca - persoane aflate in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in vederea angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;
Asadar, obligatia societatii recurente de a lua toate masurile necesare pentru asigurarea securitatii activitatilor desfasurate de lucratorii care prestau munca in folosul sau este prevazuta de normele actului normativ mai sus aratat, iar incalcarea acestor obligatii, reprezinta prin ea insasi o fapta ilicita, care poate antrena raspunderea civila delictuala.
Nu se poate retine apararea recurentei SC R. SRL, potrivit cu care accidentul s-a produs din cauza faptului ca reclamantul a pus scara pe schela si ca din acest motiv s-a produs incidentul, aceasta imprejurare nefiind probata in cauza, martorul M. C., invocat de aceasta aratand ca daca schela era ancorata ea nu s-ar fi miscat.
Cum in cauza s-a probat ca cei doi parati au incalcat obligatiile stabilite de normele legale aratate, exista in persoana acestora fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, acestia avand asadar calitate procesuala pasiva, iar fapta lor a dus la producerea accidentului suferit de catre intimatul P.V., probandu-se astfel si legatura de cauzalitate dintre fapta acestora si urmarile lor.
Incalcarea dispozitiilor legale mai sus aratate probeaza existenta culpei recurentilor in savarsirea faptei.
Cu privire la prejudiciul suferit de intimatul P. V. si la care instanta de fond i-a obligat pe acestia se retine ca in urma caderii de pe schela reclamantului intimat i s-au produs vatamari corporale, respectiv fracturi ale ambele picioare la nivelul calcaielor, asa cum rezulta din actele medicale de la dosar si din raportul de expertiza medico legala efectuat in cauza si ca din cauza accidentarii reclamantul nu a mai putut munci, asa cum au aratat martorii audiati in cauza.
  Cu privire la cuantumul prejudiciului material  instanta retine ca prin actiunea formulata,  reclamantul intimat a solicitat obligarea paratilor la plata  sumei  de 5000 euro pentru operatie,  a sumei de 1000 euro reprezentand timpul cat nu o sa poata munci si a sumei de  4000 euro daune morale. Instanta de fond i-a obligat pe parati sa plateasca reclamantului suma de  2292  lei cu titlu de daune materiale si suma de 3000 de euro cu titlu de daune morale.
Asadar alegatiile din recursul formulat de recurentul O. I. cu privire la sumele care depasesc aceste despagubiri sunt straine de cauza si nu vor fi examinate.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, instanta retine ca urmare a accidentului, astfel cum rezulta din raportul de expertiza medico legala efectuat in fata instantei de fond si din adresa emisa de Spitalul Clinic, pentru imbunatatirea starii de sanatate,  reclamantul necesita tratament chirurgical ortopedic pentru ambele picioare, costul acestor interventii chirurgicale fiind indicate in adresa 11303/2012 depusa la fila 78 a dosarului (dosar de Tribunal), respectiv de 1146,39 lei pentru fiecare interventie chirurgicala, deci in total 2292  lei, astfel incat, fata de aceste acte de la dosar.
Reclamantul intimat nu este asigurat in sistemul asigurarilor sociale de sanatate, ca urmare a el nu a avut contract de munca incheiat cu recurentii, astfel ca va fi pus in situatia sa suporte cheltuielile cu privire la aceste interventii chirurgicale.
Prejudiciul suferit de intimatul reclamant este cert, deoarece este probat cu inscrisurile aratate mai sus si nu a fost reparat inca, este sigur atat in privinta existentei cat si in privinta posibilitatii evaluare. Contrar sustinerii recurentelor acesta este actual deoarece pentru acesta nu este necesar ca sumele sa fi fost platite anterior cererii de chemare in judecata, astfel cum acestea sustin. O astfel de logica juridica nu poate fi primita deoarece intr-o astfel de situatie s-ar putea ajunge, urmand acelasi rationament juridic la ideea ca acesta nu este actual, ci anterior.
Cu privire la suma de 3000 euro acordata de instanta de fond cu titlu de  cu titlu de daune morale se retine ca acesta a retinut in mod corect faptul ca prin accidentarea suferita reclamantului i s-au cauzat suferin?e fizice deosebit de intense, ca acesta a fost imobilizat in aparat gipsat timp de 8 saptamani, ca si in prezent acesta prezinta tulburari de mers si echilibru si imobilitate redusa din articula?ia tibio tarsiana si, in consecin?a, apreciaza ca pentru repararea prejudiciului  moral suferit de catre reclamant  se impune  compensarea acestei suferinte, suma apreciata de catre Judecatorie ca reprezentand o justa despagubire pentru suferin?a fizica si morala  a acestuia.
Apararea recurentilor potrivit cu care reclamantul intimat a refuzat efectuarea celor doua interventii chirurgicale, ca motiv de respingere a cererii sale privind acordarea daunelor morale nu poate fi primita, deoarece astfel de interventii implica de asemenea suferinte fizice intense, iar refuzul acestuia poate fi justificat de lipsa sumelor necesare pentru efectuarea lor.
Fata de cele mai sus aratate, dar si pentru considerentele deja retinute de Judecatoria Sibiu, sentinta instantei de fond este la adapost de criticile formulate prin cele doua recursuri, astfel ca nefiind indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 304 Cod de procedura civila, in conditiile art. 312 din acelasi act normativ, ele vor fi respinse, cu consecinta mentinerii sentintei instantei de fond.
Avand in vedere ca intimatul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma onorariului pentru asigurarea reprezentarii prin avocat la instanta de recurs, odata cu respingerea recursurilor, cei doi recurenti vor fi obligati, potrivit dispozitiilor art. 18 din OUG 51/2008, privind ajutorul public judiciar in materie civila, cu modificarile si completarile ulterioare, sa plateasca in beneficiul Statului Roman suma de 300 de lei.