ACTIUNE IN STABILIREA RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE

8.ACTIUNE IN STABILIREA RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE

Retinerea raspunderii civile delictuale - dovedirea existentei faptei ilicite si a raportului de cauzalitate cu prejudiciul suferit de reclamant.

Prin sentinta civila nr.134/17.03.2006 pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr.1303/2005 au fost respinse ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului si exceptia lipsei de calitate procesuala pasiva, invocata de paratul M.A.I., a fost admisa exceptia lipsei de calitate procesuala pasiva, invocata de paratii M.F. si I.P.J.N. si respinsa actiunea formulata de reclamantul H.O. in contradictoriu cu cei doi parati, pentru lipsa de calitate procesuala pasiva a acestora.
Actiunea formulata de reclamant impotriva paratilor B.M., M.A., S.V. si M.A.I. a fost admisa in parte si s-a dispus obligarea paratilor persoane fizice, in solidar cu M.A.I., sa plateasca reclamantului suma de 200.000 lei noi cu titlu de daune morale si suma de 300 lei noi cheltuieli de judecata.
Pentru pronuntarea acestei sentinte, prima instanta a avut in vedere urmatoarele:
Reclamantul H.O. a chemat in judecata civila pe paratii B.M., M.A., S.V., in solidar cu paratii Statul Roman, reprezentat prin M.F.P., si a solicitat sa fie obligati paratii sa-i plateasca fiecare cate 1.500.000.000 lei vechi, despagubiri civile pentru daune cauzate prin fapte de violare a secretului corespondentei, a interceptarii convorbirilor telefonice si abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Cu privire la o eventuala exceptie de prescriptie a actiunii sale civile pentru despagubiri, reclamantul a formulat cerere de repunere in termen, aratand ca nu a fost posibila exercitarea acestei actiuni decat dupa data la care organele de urmarire penala au finalizat urmarirea penala impotriva inculpatilor, iar din motive obiective, C.N.S.A.S. i-a asigurat abia in ultima perioada de timp accesul la propriul dosar, in baza Legii nr. 187/1999, astfel ca nu se poate sustine cu temei ca a stat in pasivitate fata de perioada de timp in care au fost comise faptele paratilor.
In cauza, s-a formulat intampinare, invocandu-se exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si exceptia netimbrarii actiunii, iar in fond, solicitand respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata.
In motivarea exceptiei de tardivitate, s-a sustinut ca Rezolutia de neincepere a urmaririi penale emisa de Parchetul Militar, din data de 14.04.2005, s-a intemeiat pe faptul ca a intervenit una din cauzele care inlatura raspunderea penala si anume prescriptia, reglementata de dispozitiile art.121 si urmatoarele Cod penal, ceea ce determina si prescriptia dreptului material la actiune al reclamantului.
S-a mai invocat ca nu poate fi intemeiata   cererea reclamantului de repunere in termenul de prescriptie,  atat timp cat acesta nu a fost impiedicat sa-si valorifice acest demers.
In sustinerea exceptiei de netimbrare, s-a aratat ca potrivit dispozitiei de principiu din art.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar potrivit art.9 din O.G. nr.32/1995, art.20 al.3 din Legea nr.146/1997, in cazul in care partea nu achita taxa judiciara de timbru, cererea partii se anuleaza.
Privind fondul actiunii civile, s-a invocat, in primul rand ca ceea ce nu a fost recunoscut in penal nu se poate face in civil, pentru ca nimeni nu se poate prevala in fata organelor de infaptuire a justitiei de doua ori de aceeasi situatie, in incercarea de a valorifica un drept.
Pe cale de exceptie, paratii au invocat si lipsa calitatii procesuale pasive a M.F., ca reprezentant al Statului Roman, sustinand ca Statul nu raspunde pentru obligatiile organelor si celorlalte institutii de stat. conform prevederilor art.2 din Decretul nr.31/1954. In acelasi timp, s-a invocat ca paratilor - persoane fizice li se imputa fapte savarsite cu prilejul executarii functiei lor, iar acestia au avut calitatea de angajati ai Departamentului Securitatii Statului in subordinea Ministerului de Interne. Astfel calitate procesuala pasiva revine Ministerului de Interne si nu M.F.P.
In cauza s-a dispus citarea, in calitate de parati a M.A.I. si I. P. J.N.
Prima instanta a retinut urmatoarele:
Exceptia de netimbrare a actiunii, invocata de catre paratii-persoane fizice a fost solutionata prin incheierea de sedinta din 10.03.2006, care constituie practica sentintei, retinandu-se ca aceasta este neintemeiata, actiunea izvorand dintr-o cauza penala.
Privind exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata pe cale de intampinare de catre parati, s-a constatat ca a existat o impiedicare de ordin obiectiv pentru reclamant de a promova actiune in despagubiri civile impotriva paratilor, pana la data finalizarii dosarului de urmarire penala nr.70/P/2004 a Parchetului Militar, prin emiterea Rezolutiei din 14.04.2004 de neincepere a urmaririi penale fata de paratii - persoane fizice.
In acest sens au fost retinute dispozitiile art.19-20 Cod procedura penala, avand in vedere ca initial reclamantul s-a constituit parte civila impotriva paratilor in dosarul penal, pentru daune civile morale cauzate prin aceleasi fapte materiale. Astfel, devin aplicabile dispozitiile art.20 Cod procedura penala, conform carora persoana vatamata constituita parte civila in procesul penal poate sa porneasca actiune civila in fata instantei civile, daca instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila.
In cauza revine reclamantului acest drept la actiune civila separata, cat timp procesul penal a fost incetat inca din faza urmaririi penale prin rezolutia procurorului care nu avea competenta materiala sa solutioneze si latura civila. S-a retinut, astfel ca fiind intemeiata cererea reclamantului pentru repunerea in termen.
S-a retinut totodata ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de catre paratul Ministerul Finantelor Publice, este intemeiata. Raspunderea civila delictuala, care poate fi stabilita in solidar cu cea a paratilor-persoane fizice, poate avea ca fundament raspunderea comitentului pentru fapta prepusilor, in conditiile art. 1000 al.3 Cod civil, ori in toata perioada comiterii faptelor pretinse de catre reclamant nu a existat un raport de prepusenie intre Ministerul Finatelor Publice si paratii persoane fizice, care sa atraga raspunderea „ pentru fapta altuia" in sarcina acestui parat.
  Paratii au avut calitatea de angajati ai Departamentului Securitatii Statului, aflat in subordinea fostului Minister de Interne. De asemenea, toate actele a supraveghere informativa au fost efectuate conform ordinelor primite pe cale ierarhic administrativa, in baza unor ordine si instructiuni emise de Presedinte Consiliului Securitatii Statului de atunci.
S-a retinut ca fiind intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de catre paratul M.F.P. si ca fiind nefondata aceeasi exceptie ridicata de catre paratul M.A.I. De asemenea, s-au retinut ca fiind fara relevanta motivele invocate prin intampinarea paratului I.P.J.N., prin care s-a sustinut lipsa calitatii procesuale pasive, deoarece a dobandit personalitate juridica la data intrarii in vigoare a Legii nr.218/2002, adica ulterior perioadei in care s-au comis faptele aratate in actiunea reclamantului.
I.P.J.N. a fost citata in cauza in numele si pentru parata Ministerul Administratiei si Internelor si nu in nume propriu. In privinta M.A.I., s-a retinut ca prin art.36 din H.G. nr.1600/23.12.2003 pentru modificarea si completarea Regulamentului de organizare si functionare a Corpului National de Politie, aprobat prin H.G.nr.1305/2002, denumirea Ministerul de Interne a fost inlocuita cu denumirea Ministerul Administratiei si Internelor. In aceste conditii, este incontestabila si evidenta continuitatea de personalitate juridica, fiind vorba de una si aceeasi persoana juridica atat in prezent cat si in perioada de referinta a faptelor delictuale deduse judecatii.
Referitor la temeiurile de fond ale actiunii s-au retinut urmatoarele imprejurari:
Prin inscrisurile doveditoare anexate in copie cererii de chemare in judecata si prin rezolutia Parchetului Militar - care are forta probanta a unui inscris autentic, in virtutea materialului probator pe care se intemeiaza faptele pe care le retine precum si a organului judiciar de la care emana, reclamantul a facut dovada faptelor delictuale si culpabile savarsite impotriva sa de catre paratii - persoane fizice.
In  perioada anilor 1978-1989, paratii - persoane fizice, in calitatea lor de angajati ai organelor de securitate din judetul Neamt, au desfasurat activitati de interceptare a convorbirilor telefonice si de violare a  corespondentei reclamantului H.O. Din adresa emisa de S.R.I. la solicitarea Parchetului Militar, s-a retinut ca in perioada de referinta a anilor 1978-1989 au existat Norme interne privind interceptarea convorbirilor telefonice si verificarea corespondentei or persoane fizice aflate in atentia organelor de securitate, potrivit unei metodologii folosita in scopul intocmirii dosarelor de urmarire informativa.
Din continutul adresei respective, rezulta ca activitatile de interceptare telefonica si violare a secretului corespondentei aveau ca temei Ordinul Presedintelui Consiliului Securitatii Statului din anul 1971, Ordinul nr.0001450/1.07.1978 al M.I., Instructiunile nr. D-00159/20.04.1985 sau Instructiunile nr. D-00190/1987.
Astfel, activitatile respective, desfasurate de catre parati doar pe oaza de „Ordine” si „ Instructiuni”, au eludat dispozitiile art.98 Cod procedura penala, dar si dispozitiile de rang constitutional ale Constitutiei atunci in vigoare, respectiv art.28, in toata perioada de timp in care s-a efectuat interceptarea convorbirilor telefonice si verificarea corespondentei reclamantului, de fiecare data lipsind autorizarea prealabila a organului judiciar competent.
Paratii au invocat, in apararile lor, indeplinirea ordinului superiorului, conform ordinelor si instructiunilor respective, insa aceasta nu poate constitui o imprejurare de natura sa-i apere de raspundere civila in cadrul actiunii in despagubiri morale promovata in cauza.
Au mai sustinut paratii ca dosarele de urmarire informativa, in masura in care nu conturau existenta unor fapte penale, erau „clasate la arhiva", ceea ce ar exclude producerea unui prejudiciu de imagine in dauna reclamantului. In speta, insa, actele de urmarire informativa efectuate in mod nelegal de catre parati s-au constituit ulterior in acte premergatoare pe baza carora s-a efectuat urmarirea penala in dosar nr.146/P/1985 si reclamantul a fost trimis in judecata penala pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 254, art. 256 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art.250 Cod penal.
S-a retinut astfel o legatura de cauzalitate directa intre faptele delictuale ale paratilor, constand in interceptari nelegale ale corespondentei si telefonului reclamantului, si consecintele penale care s-au concretizat in condamnarea nelegala a acestuia.
De asemenea, prin sentinta civila nr.8170 din 20.12.1999 a Judecatoriei Piatra Neamt, pronuntata in dosarul nr.8232/1999, s-a recunoscut reclamantului calitatea de persecutat politic, in baza dispozitiilor Decretului-lege nr.118/1990 si a O.G. nr.41/1997, fiind facuta si pe aceasta cale dovada abuzurilor suferite de catre reclamant in perioada anterioara anului 1990, inclusiv prin activitatile paratilor.
Activitatile paratilor „de supraveghere informativa” a reclamantului au continuat si dupa condamnare, inclusiv in perioada anului 1989, deci in afara oricarui cadru procedural specific procesului penal, conturandu-se si sub acest aspect caracterul ilicit si culpabil al activitatilor desfasurate de parati, in calitatea lor de angajati ai organelor securitatii statului.
Analizand elementele raspunderii civile delictuale si sub aspectul prejudiciului de ordin moral pe care l-a invocat reclamantul, precum si a legaturii de cauzalitate intre actiunile analizate si producerea acestui prejudiciu, s-a retinut ca, prin consecinta directa a activitatii desfasurate de catre parati,   reclamantul a suportat intense suferinte de ordin psihic si afectiv si atingeri   grave aduse onoarei, demnitatii si prestigiului profesional.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratul M.A.I., reclamantul si paratii persoane fizice.
Apelantul M.A.I. a criticat sentinta primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie, reiterand exceptia netimbrarii actiunii, exceptia lipsei sale de calitate procesuala pasiva, iar pe fondul litigiului, a sustinut ca in mod gresit s-a retinut obligatia solidara la plata daunelor morale, in cauza nefiind indeplinite cumulativ conditiile raspunderii civile delictuale, privind existenta faptei ilicite, a prepusului, existenta unui prejudiciu, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei.
Apelantul-reclamant H.O. a criticat, la randul sau, sentinta Tribunalului Neamt sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, sustinand ca, fata de situatia de fapt existenta, se impunea acordarea cu acest titlu a sumei de 4.500.000.000 lei.
Apelantii-parati persoane fizice au criticat hotararea primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca in mod gresit a fost admisa actiunea reclamantului de acordarea a daunelor morale, in conditiile in care nu au fost eludate dispozitiile legale penale si procedurale si nu au avut nicio contributie directa sau indirecta la arestarea reclamantului.
Apelantul-parat M.A. a reiterat, de asemenea, prescriptia dreptului la actiune, fata de dispozitiile art.1 si art.3 din Decretul nr.167/1998.
Analizand motivele de apel mentionate, instanta a constatat urmatoarele:
In ce priveste exceptiile reiterate prin motivele de apel, acestea in mod corect au fost solutionate de catre prima instanta.
Astfel, cererea formulata de catre reclamant nu este supusa timbrarii, in temeiul prevederilor art.15 lit.o din Legea nr.146/1997, daunele morale solicitate decurgand dintr-o cauza penala.
Nu se poate retine, de asemenea, prescriptia dreptului la actiune al reclamantului, avand in vedere, astfel cum a mentionat si prima instanta, procedura de natura penala desfasurata.
Referitor la calitatea procesuala pasiva a paratului Ministerul Administratiei si Internelor, in conditiile in care se retine raspunderea civila delictuala a paratilor - persoane fizice, datorita calitatii acestora, de angajati in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor (fost Minister de Interne) si existentei, astfel, a raporturilor de prepusenie, exceptia lipsei de calitate procesuala pasiva a fost, in mod corect considerata neintemeiata.
Pe fondul litigiului, criticile formulate de catre apelantii-parati au fost considerate intemeiate.
Astfel, pentru a retine raspunderea civila delictuala, trebuie dovedita in cauza existenta faptei ilicite, astfel cum este definita de art.998 Cod civil, care sa fi cauzat prejudiciul invocat de reclamant.
In speta, prin probele administrate nu s-a facut dovada raportului de cauzalitate directa intre activitatea desfasurata de catre paratii - persoane fizice, ca angajati ai Departamentului Securitatii Statului si prejudiciul moral suferit de catre reclamant, prin condamnarea penala la care a fost suspus.
In ce priveste activitatea de urmarire desfasurata de catre paratii - persoane fizice, se retine totodata, ca si cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei, indeplinirea acestei activitati din ordinul superiorului si de asemenea, faptul ca activitatea desfasurata era permisa de lege, la momentul respectiv. In practica judiciara s-a admis ca aducerea la indeplinire a ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei, daca acest ordin nu este vadit ilegal, iar modul de executare nu a fost ilicit.
Ca temei al angajarii raspunderii civile delictuale, in cauza trebuia dovedit si raportul de cauzalitate specific dintre activitatea desfasurata de parati si prejudiciul creat reclamantului. Ori in acest sens, nu s-a dovedit faptul ca activitatea desfasurata de catre parati a determinat sau a contribuit la arestarea si ulterior, la condamnarea reclamantului si prin aceasta, la cauzarea prejudiciului suferit de catre acesta.
Sub acest aspect este relevant de retinut faptul ca pentru prejudiciile eventuale decurgand din arestare si condamnare, reclamantul avea posibilitatea formularii unei actiuni intemeiata pe dispozitiile art.504 Cod procedura penala, in conditiile prevazute de alin.3 din acest text procedural.
Fata de toate aceste considerente, in temeiul art.296 Cod procedura civila, au fost admise apelurile paratilor si schimbata in parte sentinta primei instante, in sensul respingerii actiunii, ca nefondata, iar apelul reclamantului a fost respins, ca nefondat.
Decizia civila nr.262/2006 a Curtii de Apel Bacau