Contestatie la executare

Dosar nr.11310/55/2011, Sentinta Penala NR. 3279/201.Definitiva. Respingerea plangerii, conform art. 278 Cod procedura penala. Neangajarea raspunderii penale in cazul neexecutarii obligatiilor civile/comerciale.

Constata ca prin plangerea inregistrata la Judecatoria Arad, petentul B F, administrator la SC FC, a solicitat instantei desfiintarea rezolutiei Parchetului de pe langa Judecatoria Arad din data de 14.04.2011 emisa in dosarul nr. 5959/P/2010 si respectiv Ordonantei prim-procurorului aceluiasi parchet din data de 27.06.2011 emisa in dosarul nr. 821/II/2/2011.
In motivarea plangerii sale, petentul arata ca in mod gresit procurorul a apreciat ca fapta numitului LP nu este prevazuta de legea penala.
 Din probele administrate in cauza instanta a retinut in fapt urmatoarele:
 Prin rezolutia din 14.04.2011 pronuntata in dosar nr. 5959/P/2010 s-a dispus, in temeiul art.228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. b Cod procedura penala  neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul L P, pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art.215 alin. 1, 3 Cod penal,  apreciindu-se ca nu se poate retine comiterea infractiunii de inselaciune intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale acesteia. Astfel, potrivit disp. art. 215 alin. 3 Cod Penal  constituie infractiunea de inselaciune" inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate", iar in alin. 1 al. Art. 215 Cod Penal , se defineste inselaciunea ca fiind" inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba". Astfel,  pentru a fi intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni este necesara in primul rand o actiune de inducere in eroare care sa insoteasca procesul de incheiere a contractului. Din cercetarile efectuate in cauza nu rezulta manopere dolosive sau actiuni de inducere in eroare efectuate de reprezentantii societatilor implicate la incheierea contractelor. Aspectele survenite pe parcursul derularii contractelor, generate de nerespectarea, obligatiei de plata a pretului nu se circumscriu ilicitului penal. Modalitatile in care reprezentantii celor trei  societati comerciale parti contractante si-au stins obligatiile una fata de cealalta( executare silita, stornare facturi) sunt prevazute de legislatia civila/comerciala ca mijloace de stingere a obligatiilor si sunt guvernate de regulile specifice in materie. Incasarea de catre faptuitor a pretului neurmata de restituirea marfurilor nu poate fi considerata ca elementul material al infractiunii de inselaciune in conventii cu ocazia executarii contractului, ci eventual o imbogatire fara justa cauza a societatii faptuitorului care atrage aplicarea legislatiei civile.
Aceasta solutie a fost atacata la procurorul ierarhic superior de catre petent iar prin ordonanta nr. 821/II/2/2011 din 27.06.2010 a Prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Arad, a fost respinsa plangerea.
Verificand rezolutia atacata prin prisma prev. art. 278 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala instanta  a apreciat ca solutia este temeinica si legala.
Astfel, s-a aratat ca in mod legal procurorul a retinut ca intimatul nu a exercitat nicio actiune de inducere in eroare care sa insoteasca procesul de incheiere sau de executare a contractului si  nu a intreprins nici un fel de manopere dolosive care sa determine petentul sa achizitioneze marfa sau sa execute obligatiile contractuale respectiv sa achite pretul marfii. Efectuarea platii de catre petent a fost consecinta fireasca a incheierii contractului respectiv a propriei obligatii asumate.
Emiterea facturilor storno, situatie invocata de petent ca fiind una inselatoare, nu este reala. Instanta retine ca facturile storno nu au fost emise de intimat ci de catre administratorul SC F.SRL  in a carei custodie fusese lasata marfa (primul furnizor de altfel in lantul vanzarilor succesive). De altfel, intimatul nici nu avea competenta de a emite astfel de facturi storno catre SC F SRL S fiind cumparator fata de aceasta societate ci doar fata de SC C I SRL Arad fata de care avea calitatea de vanzator, furnizor.
Este adevarat ca petentul in prezent este pagubit, fiind in situatia de a achita, aproape integral pretul marfii achizitionate si cu toate acestea, nefiindu-i predata marfa, insa aceasta situatie poate fi si trebuie solutionata conform normelor civile, comerciale; intimatul aflandu-se in situatia imbogatirii fara justa cauza.
In concluzie, instanta retinand ca organele de urmarire penala, in mod legal si temeinic au apreciat, in baza probelor administrate, ca intimatul nu se face vinovat de comiterea infractiunii de inselaciune, a respins ca neintemeiata plangerea formulata  de petent  si a mentinut actele de urmarire penala.