Inlocuirea sau revocarea masurii arestarii preventive. Conditii.

Inlocuirea sau revocare masurii arestarii preventive. Conditii.
      
      
      
      
      C. pr. pen. art. 139
      
Masura preventiva luata de instanta de judecata se inlocuieste cu alta masura preventiva cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia, iar cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere.
In raport de gradul de complexitate al cauzei, de multitudinea de persoane implicate in derularea faptelor deduse judecatii, de functiile importante  pe care le-au avut una din inculpate - fost director la A.F.P. - precum si alte persoane audiate in cauza, cu efecte asupra derularii activitatii in acest sector public, a carui vulnerabilitate la fenomenul de coruptie este discutat in multe cauze din aceasta perioada de tranzitie prin care trece poporul roman, cat si in scopul asigurarii si mentinerii ordinii publice nu se poate dispune inlocuirea sau revocarea masurii arestarii preventive.

      Curtea de Apel Timisoara, sectia penala, decizia nr. 665/R din 7 iulie 2005

     Prin incheierea din 4 iulie 2005, Tribunalul Timis a respins cererile de revocare a masurii arestarii preventive  formulate de inculpatele A.M.E. si P.K.I., precum si cele subsidiare, de inlocuire a masurii arestarii preventive cu aceea de a nu parasi localitatea sau  tara.
     Prima instanta a retinut in fapt, ca analiza duratei arestarii preventive trebuie sa aiba in vedere riscul presiunii asupra martorilor, sustragerea de la cercetari a celui in cauza, controlul judiciar, asigurarea ordinii publice, asa cum a statuat Jurisprudenta Curtii Europene. In acelasi timp se poate aprecia, in contextul practicii europene, ca faptele sunt din cele care ar suscita o tulburare sociala, raportat la conditiile de savarsire ale acestora, implicarea mai multor persoane, urmarile produse si care sa justifice mentinerea in continuare a masurii arestarii preventive alaturi de gravitatea faptelor si de imprejurarea ca lasarea in libertate a inculpatelor  ar tulbura  in mod real ordinea publica.
     Totodata, instanta a constatat ca in urma administrarii probelor nu au intervenit elemente noi care sa justifice punerea in libertate a inculpatelor, nefiind modificate temeiurile care s-au avut in vedere la luarea masurii arestarii preventive a acestora si ca in raport de gravitatea deosebita a faptelor pentru care inculpatele sunt judecate, ce rezulta din urmarile periculoase descrise in rechizitoriu, de imprejurarea ca pedeapsa prevazuta de lege pentru faptele retinute in sarcina inculpatelor este mai mare de 4 ani, de calitatile pe care le-au detinut, se apreciaza ca nu se impune revocarea masurii arestarii preventive fata de cele doua inculpate sau inlocuirea acestei masuri cu cea a obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, in cauza nefiind indeplinite dispozitiile prevazute de art. 136 alin. 2, art. 139, art.145 si art.1451 C. pr. pen.
     Impotriva acestei hotarari, au declarat recurs cele doua inculpate criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
     Curtea de Apel Timisoara examinand incheierea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate pana in aceasta faza a cercetarii judecatoresti, cat si din oficiu conform art.3856, art. 3859 C. pr. pen. constata ca recursurile sunt nefondate.
     In raport de gradul de complexitate al cauzei, de multitudinea de persoane implicate in derularea faptelor deduse judecatii, de functiile importante  pe care inculpata P.K.I. - fost director la A.F.P. si alte persoane audiate in cauza le-au avut in cadrul aceleiasi institutii, cu efecte asupra derularii activitatii in acest sector, a carei vulnerabilitate la fenomenul de coruptie este discutat in multe cauze din aceasta perioada de tranzitie prin care trece poporul roman precum si in scopul asigurarii si mentinerii ordinii publice, in mod corect a respins instanta de fond cererea inculpatelor pentru revocarea masurii arestarii preventive.
     S-a mai retinut ca pana in aceasta faza a cercetarii  judecatoresti, au fost audiate inculpatele, P.K.I., H.A. si  A.M.E., s-a depus un proces-verbal intocmit de A.N.A.F., alte inscrisuri, s-a incuviintat efectuarea unor expertize tehnice contabile si  in constructii si nu s-a trecut inca la audierea martorilor.
     Fata de intervalul de timp scurs de la momentul investirii instantei prin rechizitor, respectiv 31 ianuarie 2005, cursul procesului s-a desfasurat la intervale de 2-3 saptamani, in raport si de numeroasele cereri de revocare a masurii arestarii preventive depuse de inculpatele din cauza, scurgandu-se 5 luni de judecata, la care se adauga durata de arestare a inculpatelor in timpul urmaririi penale.
     Fata de argumentele aratate anterior, legate de complexitatea cauzei, nu se poate aprecia ca ar fi vorba despre o lipsa  de diligenta a instantei in instrumentarea cauzei intr-un termen rezonabil, dar ar fi binevenita o urgentare a audierii martorilor, grupati in putine serii, in cadrul unor sedinte de judecata care sa se succeada la intervale foarte scurte de timp, pentru a  putea epuiza repede si eficient probatoriul testimonial, cu posibilitatea observarii tuturor neconcordantelor dintre declaratii si elucidarii acestora  in interesul unei judecati de calitate.
     Sunt toate aceste argumente prioritare care au importanta momentana mai deosebita si preponderenta fata de celelalte elemente discutate, si care tin si ele de arestarea preventiva.
     Pentru toate aceste considerente, urmeaza a fi respinse ca nefondate recursurile declarate conform  art. 38515  pct.1 lit. b C. pr. pen.