Ziarist. Libertate de exprimare. Fapta ilicita.

     Ziarist. Libertate de exprimare. Fapta ilicita.
      
      
      
     
      C. civ. - art. 998, 999
      Constitutie - art. 30
      C.E.D.O. - art. 10
      
     Chiar daca prin art. 30 din Constitutia Romaniei este garantata libertatea de exprimare, iar Conventia Europeana a Drepturilor Omului recunoaste prin art. 10 dreptul la libertatea de exprimare, exercitarea acestei libertati cu depasirea limitelor si restrictiilor stabilite este de natura a atrage raspunderea celui ce, depasind aceste limite sau restrictii savarseste o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.
       
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia nr. 1257 din 5 iunie 2006
       
     Prin sentinta civila nr. 163 din 2 martie 2005, pronuntata in dosarul nr. 6963/2004, Tribunalul Arad a respins ca nefondata actiunea civila formulata de reclamantul B. Ghe. impotriva paratei S.C. "Adevarul" S.R.L. Arad.
     Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in ziarul  local,  au aparut doua articole de presa intitulate "Escrocherii cu masini de cusut", semnate de jurnalistul A.O. Aceste publicatii reprezinta o ancheta de presa efectuata de catre jurnalist, in urma unei sesizari asupra unui caz mai aparte si plecand de la o sentinta judecatoreasca nedefinitiva, prin care numita S.S. a fost obligata sa restituie reclamantului B.Ghe. o masina de cusut marca "Singer" sau echivalentul valoric in cuantum de 24.300 Euro plus dobanda legala de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la executare. Cele doua articole, scrise intr-o maniera  tipic gazetareasca, menite sa starneasca interesul cititorului, redau starea de fapt in felul in care a fost perceputa de jurnalist, cu citate din declaratiile reclamantului, ale unor vecini, ale curatorului numitei S.S., ale comandantului Inspectoratului Judetean de Politie Arad etc. Fara a aduce acuzatii directe, jurnalistul apreciaza ca acest caz seamana izbitor a escrocherie, solicitand interventie organului judiciar abilitat (politia).
     Conform art. 998 - 999 C. civ., oricine cauzeaza altuia un prejudiciu, cu intentie sau din culpa, este obligat sa-l repare. Pe de alta parte, Constitutia Romaniei consacra libertatea de exprimare la rang de libertate fundamentala a omului in art. 30 alin. 1 - 4,  stabilind si limitele exercitarii acestei libertati in art. 30 alin. 6 si 8.
     Libertatea de exprimare este consacrata si de art. 10 din Conventia Europeana al Drepturilor Omului.
     Din punct de vedere subiectiv, prima instanta a apreciat ca libertatea de exprimare inceteaza numai atunci cand din cuprinsul articolului rezulta intentia clara a autorului de a defaima, de a prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara sau imaginea unei persoane, situatie in care fapta de a publica un asemenea articol de presa intra in sfera ilicitului.
     In principiu insa,  o actiunea de publicare a unui articol in ziar constituie o fapta licita, permisa de lege si protejata.
     Chiar daca lectura articolului lasa sa se inteleaga posibilitatea participarii reclamantului la o escrocherie, in concret nu se aduc acuzatii directe, nu se sustine comiterea vreunei infractiuni ori a unei alte fapte ilicite de catre reclamant, ci doar se invita organele judiciare abilitate sa cerceteze cazul in vederea elucidarii unor aspecte ramase necunoscute ziaristului.
     Din lectura celor doua articole nu se poate trage concluzia ca intentia jurnalistului a fost aceea de a defaima persoana reclamantului.
     Nu se poate sustine culpa paratei nici pentru neacordarea dreptului la replica reclamantului, cata vreme acesta nu a solicitat acest lucru in mod direct si explicit.
     Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul B.Ghe.
     Prin decizia civila nr. 1425 din 14 iunie 2005, pronuntata in dosarul nr. 5675/2005, Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.Ghe. impotriva sentintei civile nr. 163 din 2 martie 2005, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 6963/2004, in contradictoriu cu parata S.C. "Adevarul" S.R.L. Arad.
     Respingand apelul reclamantului si mentinand astfel solutia primei instante, Curtea de Apel Timisoara a avut in vedere aceleasi considerente ca si Tribunalul Arad, retinand ca s-a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 998 - 999 C. civ. privind raspunderea civila delictuala.
     De asemenea, a retinut ca hotararea primei instante este in concordanta si cu  jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia libertatii de exprimare, din care rezulta ca presa are un rol esential intr-o societate democratica.
     Impotriva deciziei civile nr. 1425 din 14 iunie 2005 a Curtii de Apel Timisoara a declarat recurs in termenul legal reclamantul B. Ghe.
     In motivarea recursului, reclamantul, invocand art. 304 pct. 9 C. pr. civ.,  a sustinut ca hotararea s-a dat cu aplicarea gresita a legii, intrucat in speta sunt indeplinite elementele care atrag raspunderea civila delictuala, respectiv fapta ilicita (informarea incorecta a cititorilor, prin ascunderea unor elemente de fapt esentiale), culpa, prejudiciul si legatura cauzala dintre fapta si prejudiciu.
     A aratat ca nu este vorba despre un singur articol, ci de cinci articole la adresa sa, vizand cauze aflate in curs de judecata, intentia de defaimare fiind evidenta, ca si scopul de a-l compromite moral si de a-l intimida.
     Curtea a constat ca recursul reclamantului este intemeiat si l-a admis pentru considerentele care vor fi expuse in  continuare.
     Reclamantul B.Ghe. a chemat in judecata parata S.C. "Adevarul" S.R.L. Arad, solicitand obligarea acesteia la daune morale in cuantum de 1 miliard lei (ROL), cu motivarea ca prin publicarea a doua articole in ziarul local, sub titlul "Escrocheriile cu masini de cusut", i s-a adus atingere onoarei si reputatiei, intrucat  faptele au fost prezentate trunchiat, in detrimentul sau, neacordandu-i-se nici dreptul la replica, cu atat mai mult cu cat cazul face obiectul unui proces care se afla inca pe rolul instantelor, iar in prima instanta i s-a dat castig de cauza.
     In drept, a invocat raspunderea civila delictuala, respectiv raspunderea comitentului pentru fapta prepusului - art. 998 si 1000 alin. 3 C. civ.
     Ulterior, si-a redus cuantumul pretentiilor la 20.000.000 lei (ROL).
     Prin aplicarea gresita a dispozitiilor legale incidente in cauza, prima instanta si instanta de apel au respins actiunea, respectiv apelul reclamantului, retinand in mod eronat ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
     Fapta ilicita exista si ea consta in publicarea celor doua articole cu titlul "Escrocheriile cu masinile de cusut", pornind de la o sentinta a Judecatoriei Ineu, prin care numita S.S. a fost obligata sa-i restituie reclamantului B.Ghe. o masina de cusut marca "Singer", piesa de colectie, sau echivalentul ei valoric de 24.300 Euro, cu motivarea ca B.Ghe., dupa  ce a cumparat o masina de cusut marca "Singer", a depozitat-o in curtea numitei S.S., care insa a refuzat sa i-o restituie.
     Desi prin intampinarile depuse la dosar parata sustine ca publicarea celor doua articole nu are caracter ilicit, intrucat  nu a existat intentia de a-l defaima pe reclamant, din lecturarea acestor doua articole rezulta cu totul altceva, cu atat mai mult cu cat articolele sunt insotite de poza reclamantului.
     Se incepe prin aducerea la cunostinta opiniei publice a existentei unei practici de a-i escroca pe posesorii unor masini de cusut vechi marca "Singer" si se ajunge la cazul particular al reclamantului B.Ghe., care apare apoi in prim plan in ambele articole  publicate de parata,  sub semnatura ziaristului A. O.
     Caracterul ilicit al faptei si culpa provin din modul de redactare al articolelor respective, prin care se pun semnul intrebarii, fiind uneori considerate mincinoase afirmatiile reclamantului, desi procesul era inca pe rol, fiind trecut doar de faza de prima instanta.
     In mai multe randuri se foloseste cuvantul escrocherie, in raport cu reclamantul B.Ghe., iar concluzia celor doua articole, e drept sub forma unei  propozitii interogative, este de natura a aduce atingere reputatiei acestuia, cauzandu-i  un prejudiciu moral.
     "Ce-ar mai fi de spus in  toata aceasta poveste, care seamana izbitor cu o escrocherie?"
     Este evidenta, pornind de la cele prezentate anterior, si legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
     In ceea ce priveste acordarea dreptului la replica reclamantului, desi chiar in cuprinsul celui de-al doilea articol, se  mentioneaza ca B.Ghe. s-a prezentat si a lasat o "declaratie", aceasta nu a fost publicata, desi este comentata in articol.
     Este adevarat ca prin art. 30 Constitutia Romaniei garanteaza libertatea de exprimare, dar acelasi articol stabileste limitele exercitarii acestei libertati, prin care nu pot fi prejudiciate demnitatea, onoarea, viata particulara sau dreptul la propria imagine ale celorlalti.
     Libertatea de exprimare, inclusiv a ziaristilor, este consacrata si prin art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
     Instanta de apel invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, din care rezulta rolul esential al presei intr-o societatea democratica.
     Aceeasi instanta europeana insa, prin hotararea din 7.05.2002,  pronuntata in cauza Mc Vicar contra Regatului Unit al Marii Britanii, a statuat ca "ziaristii trebuie sa actioneze cu buna-credinta, in scopul de a prezenta informatii corecte si verificate, in acord cu etica profesiei de ziarist".
     Prejudiciul  moral adus reclamantului consta in atingerea adusa demnitatii, onoarei si dreptului sau la imagine.
     In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale solicitate, 20 milioane lei vechi, Curtea considera ca este prea mare in raport cu prejudiciul moral suferit, o suma de 10.000.000 lei vechi fiind apreciata ca echitabila in raport cu acest prejudiciu.
     Acest criteriu al echitatii si al satisfactiei echitabile apare si in termenii Conventiei Europene a Drepturilor Omului;  cuantumul despagubirilor trebuie astfel stabilit, incat  sa aiba efecte compensatorii pentru cel pagubit, dar sa nu constituie o "amenda" excesiva pentru autorul faptei ilicite.
     Fata de aceste considerente, in baza art. 304 pct. 1 si 9,  art. 312 alin. 3 si 4 C. pr. civ.,  Curtea a admis recursul declarat de reclamant.