Drept la aparare. Exercitare efectiva.

     Drept la aparare. Exercitare efectiva.
      
      
      
      C. pr. pen. - art. 6
      C.E.D.O. - art. 6
      
     Desemnarea unui aparator din oficiu care nu a avut posibilitatea si timpul fizic de a studia dosarul si de a lua legatura cu inculpatul arestat, echivaleaza cu neasigurarea dreptului la aparare si atrage nulitatea absoluta a hotararii.
     
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, decizia  nr. 1181 din 13 noiembrie  2006
     
     Prin incheierea din 8 noiembrie 2006, pronuntata de Tribunalul Timis, in baza art. 139 C. pr. pen. s-au respins cererile de revocare a masurii arestarii preventive formulate de inculpatul V.V., ca neintemeiate si s-a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului pe o perioada de 60 de zile.
     Prima instanta a retinut ca exista si in prezent temeiuri care sa justifice mentinerea masurii arestarii preventive, intrucat inculpatul este trimis in judecata si cercetat pentru infractiunile prev. de art. 257 C. pr. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 in conditiile art. 41 alin. 2 C. pen., art. 61 din Legea nr. 78/2000 si art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru care pedeapsa este mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea in libertate a acestuia prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
     Impotriva acestei incheieri, in termen legal a declarat recurs inculpatul care a solicitat punerea sa in libertate.
     Recursul este fondat pentru considerentele retinute.
     Art. 6 paragraful 3 lit. S din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede ca orice acuzat are in special dreptul sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale, sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer.
     Conform acestor prevederi orice persoana acuzata de savarsirea unor infractiuni ar trebui sa dispuna de timpul necesar pregatirii apararii, acest timp trebuie sa fie suficient pentru pregatirea apararii.
     Dreptul de a recurge la serviciile unui avocat ales si dreptul implicit de a lua legatura cu avocatul ales si de a putea discuta sau coresponda cu acesta in conditii de confidentialitate se aplica in faza premergatoare sesizarii instantei de judecata (S. c. Elvetia Hotararea din 28 noiembrie 1991).
     Acest drept include si dreptul de a lua legatura si de a discuta in conditiile de confidentialitate, cu avocatul ales, in special in cazul persoanelor privative de libertate (C.E.D.O., F.C.B. a Italiei Hotararea din 28 august 1991).
     Raportat la aceste considerente se constata ca inculpatul in sedinta din 8 noiembrie 2006 a renuntat la serviciile avocatului pentru motivele aratate, situatie in care a solicitat amanarea cauzei pentru a putea angaja un aparator ales.
     In conditiile in care prima instanta a avut in vedere ca inculpatul a facut o cerere de recuzare a presedintelui completului de judecata si a renuntat la aparatorul sau, prin acestea se incearca tergiversarea solutionarii dosarului, astfel ca a dispus desemnarea unui aparator din oficiu, a carui concluzii au fost contestate de inculpat avandu-se in vedere ca acesta nu a avut timpul necesar sa studieze dosarul.
     Raportat la faptul ca C.E.D.O. apreciaza necesitatea acordarii unui timp suficient pentru pregatirea apararii in functie de circumstantele concrete ale fiecarei cauze (Comisia E.D.O., Decizia din 4 octombrie 1974 plangerea nr. 5523/72, Recuiel nr. 46, p.107) de natura si complexitatea acesteia (Curtea E.D.O. Albert si Le Compte Hotararea din 10.02.1983, seria nr. 58), in speta analizata se constata ca pentru garantarea dreptului la aparare (art. 6 din Codul de procedura penala) se impunea sa acorde un termen pentru ca inculpatul sa poata angaja un avocat, neputandu-se retine ca prin aceasta cerere s-ar fi urmarit tergiversarea solutionarii cauzei, cu atat mai mult cu cat trebuia avuta in vedere complexitatea si natura cauzei cu atat mai mult cu cat masura arestarii preventive urma sa expire la data de 27 noiembrie 2006.
     Prin neacordarea termenului pentru ca inculpatul sa-si poata angaja un alt avocat chiar in conditiile in care a renuntat la un altul ales pentru considerentele pentru care el le-a avut in vedere ca nu i s-a asigurat apararea prin lipsa la mai multe termene, prima instanta nu a respectat acest drept la aparare al inculpatului.
     In consecinta, in baza art. 38515 punct. 2 lit. c) C. pr. pen. s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat incheierea primei instante si s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timis pentru considerentele aratate.