Drept la aparare . Civil. Incalcare. Respingerea cereri de acordare a unui nou termen pentru angajare de aparator in conditiile rezilierii unilaterale a contractului de asistenta juridica de catre aparatorul ales.
(Decizie nr. 17 din data de 09.02.2009 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Drept la aparare . Civil. Incalcare. Respingerea cereri de acordare a unui nou termen pentru angajare de aparator in conditiile rezilierii unilaterale a contractului de asistenta juridica de catre aparatorul ales.
Constitutia Romaniei, art. 24
Cod procedura civila , art. 105 al. 2, art. 129 alin. 1
Conventia ( europeana) a drepturilor omului , art. 6
Principiul dreptului la aparare este unul din cele mai importante principii ce guverneaza desfasurarea procesului civil, consacrat cu valoare constitutionala ( art. 24 din Constitutia Romaniei).
Tot astfel, una din cerintele privitoare la desfasurarea unui proces ca el sa fie echitabil, asa cum impune art. 6 parag. 1 din Conventia ( europeana) a drepturilor omului este obligatia instantelor de judecata de a respecta dreptul la aparare al partilor.
Cu alte cuvinte, notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialitatii, cat si a dreptului la aparare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedura civila, judecatorul are indatorirea sa faca respectate si sa respecte el insusi principiul dreptului la aparare si celelalte principii ale procesului civil.
Procedand la respingerea cererii formulate de paratul apelant de acordare a unui nou termen de judecata pentru angajare de aparator, in contextul in care aparatorul ales a reziliat in mod unilateral contractul de asistenta juridica, tribunalul a nesocotit grav dreptul la aparare al paratului, care se considera prejudiciat, iar hotararea pronuntata de apreciaza, pentru acest motiv, esential nelegala.
Sectia pentru cauzele cu minori si de familie – Decizia civila nr.17/9 februarie 2009
Prin sentinta civila nr.180/2008 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 2537/176/2007, s-a admis actiunea reclamantei B. E. ca reprezentanta legala a minorului B. A.R. impotriva paratului C. A. si in consecinta l-a declarat pe parat tata al minorului, a incuviintat ca acesta sa poarte numele paratului si l-a obligat pe acesta din urma la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului in cuantum de 25% din veniturile sale lunare nete, incepand cu data introducerii actiunii si pana la majoratul acestuia.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca paratul a cunoscut-o pe reclamanta in anul 2005 si a parasit-o cu 5 luni inainte ca aceasta sa nasca, negand faptul ca ar fi intretinut relatii intime cu aceasta.
Din declaratiile martorilor instanta si-a format convingerea ca partile s-au cunoscut in anul 2004 si au inceput sa aiba relatii intime pe la jumatatea anului 2005.
S-a dispus in cauza efectuarea unei expertize ADN insa, desi reclamanta a fost dispusa sa plateasca integral costul acesteia, paratul – care detinea o adeverinta medicala – nu a anuntat reclamanta ca aceasta sa nu se mai deplaseze cu minorul pentru recoltarea probelor necesare, instanta formandu-si astfel convingerea ca paratul este de rea credinta.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, solicitand in principal admiterea apelului, desfiintarea hotararii ca nelegala si netemeinica si trimiterea ei spre rejudecare si in subsidiar, admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii acesteia ca nedovedita.
In motivare s-a aratat ca hotararea instantei este gresita, ca aceasta nu a apreciat in mod obiectiv probele administrate ci a prezumat reaua credinta a paratului, neprobata prin vreun mijloc de proba.
Se mai arata ca prin modul in care a fost instrumentat dosarul prima instanta a incalcat dreptul al aparare a paratului
Prin decizia civila nr. 216/A din 31.10.2008 pronuntata de Tribunalul Alba - Sectia civila in dosar nr. 2537/176/2007 s-a respins ca nefondat apelul formulat de parat, retinandu-se , in esenta, ca instanta de fond a respectat dreptul la aparare al paratului iar pe fondul cauzei, instanta de apel a retinut ca judecatorul de fond a luat in considerare intreg probatoriu administrat, atat interogatoriul paratului, cat si declaratiile martorilor, tinand cont si de faptul ca paratul nu s-a prezentat la IML Timisoara in vederea efectuarii expertizei ADN, iar actul medical depus la dosar in scopul justificarii lipsei nu are nicio relevanta fiind dovedita reaua - credinta a paratului in derularea intregii procedurii atat in fata instantei de fond, cat si a instantei de apel.
Impotriva acestei decizii civile a formulat recurs in termen, legal timbrat si motivat paratul , criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand, in principal, casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiasi instante de apel, iar in subsidiar, desfiintarea hotararilor pronuntate anterior si respingerea actiunii introductive de instanta, ca nedovedita.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata, in esenta, de catre recurent ca instantele de judecata anterioare au incalcat dreptul la aparare al paratului si, pe fondul cauzei, este inadmisibil a se admite actiunea supusa prezentei judecati in lipsa expertizei stiintifice de stabilire a ADN-ului si pe baza unei prezumtii de rea-credinta a paratului.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 si art.312 pct. 3 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr. 17 din 9 februaire 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a a admis recursul formulat de paratul C.A., a casat hotararea civila atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instanta de apel, respectiv Tribunalul Alba - Sectia civila.
Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele :
In raport de prevederile art. 306 alin. 3 C. pr. civ. , sistematizand expunerea de motive a recurentului, Curtea consta ca criticile recurentului vizeaza in principal ipoteza prevazuta de art. 304 pct. 5 Cod proc. civila, iar, in subsidiar, ipoteza prevazuta de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, cum corect a indicat-o si recurentul parat .
Examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma cazului prevazuta de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, instanta de recurs observa ca prin hotararea pronuntata, instanta de apel a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Sub acest aspect, Curtea precizeaza ca unul din cele mai importante principii ce guverneaza desfasurarea procesului civil este principiul dreptului la aparare, consacrat cu valoare constitutionala.
In sens formal prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea recunoscuta de lege partilor din litigiu de a-si angaja un aparator care sa le asigure o aparare calificata.
Sub aspect material dreptul la aparare include in continutul sau posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele dosarului, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, precum si alte prerogative recunoscute de lege partilor in scopul sustinerii intereselor lor.
Mergand pe acelasi rationament, Curtea precizeaza ca in procesul civil, partile au posibilitatea legala de a participa in mod activ la desfasurarea judecatii, atat prin sustinerea si dovedirea drepturilor proprii, cat si prin dreptul de a combate sustinerile partii potrivnice si de a-si exprima pozitia fata de masurile pe care instanta le poate dispune.
Mai mult decat atat, Curtea de apel precizeaza ca una din cerinte privitoare la desfasurarea unui proces pentru ca el sa fie echitabil, asa cum impune art. 6 parag. 1 din Conventia (europeana) a drepturilor omului ( denumita in continuare Conventie) este obligatia instantelor de judecata de a respecta dreptul la aparare al partilor.
Cu alte cuvinte, notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialitatii, cat si a dreptului la aparare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedura civila, judecatorul are indatorirea sa faca respectate si sa respecte el insusi principiul dreptului la aparare si celelalte principii ale procesului civil.
In speta, Curtea de Apel constata ca dreptul la aparare al paratului recurent a fost incalcat de catre instanta de apel, fapt ce atrage incidenta motivului de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod pr. civila.
In concret, la termenul de judecata din 12 septembrie 2008, primul termen de judecata in apel, tribunalul a incuviintat, la cererea paratului apelant, efectuarea expertizei privind testul ADN, acordandu-se termen de judecata in cauza la data de 17 octombrie 2008.
La data de 17 octombrie 2008 aparatorul ales al apelantului parat a depus la dosar o adresa prin care a solicitat instantei de apel sa ia act de renuntarea la mandatul acordat de catre paratul apelant .
La termenul de judecata din 17 octombrie 2008 apelantul parat a solicitat acordarea unui nou termen de judecata pentru a-si angaja un alt avocat si a invederat instantei ca nu s-a prezentat la data fixata la institutul de medicina legala, intrucat nu a fost instiintat, insa s-a prezentat la data de 16 octombrie 2008, dar nu i s-au recoltat probe biologice, depunand la dosar o adresa emisa de catre dl. avocatul D. C. M. catre IML Timisoara si raspunsul acestui institut prin care se arata ca precizarile cerute prin adresa pot fi date numai la solicitarea instantei.
Tribunalul, ca instanta de apel l-a decazut pe parat din proba privind expertiza ADN, dupa cum a respins si cererea acestuia de acordarea a unui nou termen de judecata, apreciind cauza in stare de judecata, astfel cum rezulta din practicaua deciziei civile supuse actualului control de legalitate.
Procedand in modul aratat, tribunalul a nesocotit grav dreptul la aparare al paratului, care se considera prejudiciat, iar hotararea pronuntata se vadeste pentru acest motiv, esential nelegala.
Curtea de Apel retine ca paratul apelant era indreptatit sa solicite amanarea judecatii apelului la termenul de judecata din 17 octombrie 2008 in contextul in care avocatul ales al paratului a solicitat a se lua act de renuntarea la mandatul acordat de catre parat.
Pronuntarea hotararii in aceste conditii atrage nulitatea ei conf. art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Asa fiind, recursul formulat in cauza este fondat, iar in baza dispozitiilor art.312 alin.1 si 5 Cod procedura civila, decizia atacata se va casa cu trimiterea cauzei spre rejudecare in apel la acelasi tribunal.
Curtea de apel ca o veritabila instanta de control judiciar remarca faptul ca solutia casarii cu trimitere se impune in conditiile in care incalcand dreptul la aparare al paratului instanta de apel a revenit asupra probei cu expertiza incuviintata legal in cauza.
Curtea precizeaza ca fata de gradul ei de probabilitate administrarea probei cu expertiza ADN apare ca foarte utila judecarii unei actiuni in stabilirea paternitatii, in cazul in care paratul nu recunoaste paternitatea copilului, astfel ca instantele de judecata sunt datoare a staruii prin toate mijloacele legale pentru administrarea ei.
Prin urmare, absenta paratului la primul termen de recoltare stabilit de instanta de apel nu trebuie interpretata impotriva lui ca o tergiversare in solutionarea cauzei. Tot astfel, aceasta nu trebuie sa atraga aplicarea de indata a sanctiunii decaderii din proba, deoarece sanctiune decaderii din proba nu raspunde exigentelor aflarii adevarului .
Asa fiind, este de concis ca atata vreme cat paratul a lipsit la un prim termen de recoltare a probelor biologice, iar, pe de alta parte a facut dovada imposibilitatii de a depune la dosar un raspuns din partea institutului de medicina legala, instanta de apel trebuia sa staruie pentru administrarea probei stiintifice incuviintate.
Pe linia celor statuate mai sus, vazandu-se si caracterul devolutiv al apelului, tribunalul era dator sa staruie pentru efectuarea expertizei, caci in circumstantele cauzei revenirea asupra acestei probe incalca dreptul la aparare al paratului si este contrara intereselor copilului, al carui statut civil se cere a fi stabilit.
In sprijinul acestei concluzii vin si dispozitiile art.5 din Conventia Europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei (incheiata la Strasbourg la 15 octombrie 1975, conventia la care Romania a aderat prin Legea nr.101/1992, publicata in M.Of. nr.243 din 30 septembrie 1992) care prevede ca in actiunile referitoare la filiatia fata de tata, probele stiintifice apte sa stabileasca sau sa inlature paternitatea, urmeaza a fii incuviintate.
Si Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului in art.8 consacra dreptul copilului la stabilirea si pastrarea identitatii sale si dreptul de a-si cunoaste parintii.
Asa fiind, casarea hotararii cu trimiterea cauzei spre rejudecare in apel la acelasi tribunal apare ca fiind necesara apreciindu-se ca nu s-a realizat o temeinica cercetare a fondului de catre instanta de apel in contextul in care dreptul la aparare al paratului a fost incalcat.
In rejudecare, tribunalul va trebui sa faca respectate si sa respecte el insusi principiul dreptului la aparare si celelalte principii ale procesului civil si va avea in vedere si dispozitiile art.315 Cod procedura civila.
Constitutia Romaniei, art. 24
Cod procedura civila , art. 105 al. 2, art. 129 alin. 1
Conventia ( europeana) a drepturilor omului , art. 6
Principiul dreptului la aparare este unul din cele mai importante principii ce guverneaza desfasurarea procesului civil, consacrat cu valoare constitutionala ( art. 24 din Constitutia Romaniei).
Tot astfel, una din cerintele privitoare la desfasurarea unui proces ca el sa fie echitabil, asa cum impune art. 6 parag. 1 din Conventia ( europeana) a drepturilor omului este obligatia instantelor de judecata de a respecta dreptul la aparare al partilor.
Cu alte cuvinte, notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialitatii, cat si a dreptului la aparare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedura civila, judecatorul are indatorirea sa faca respectate si sa respecte el insusi principiul dreptului la aparare si celelalte principii ale procesului civil.
Procedand la respingerea cererii formulate de paratul apelant de acordare a unui nou termen de judecata pentru angajare de aparator, in contextul in care aparatorul ales a reziliat in mod unilateral contractul de asistenta juridica, tribunalul a nesocotit grav dreptul la aparare al paratului, care se considera prejudiciat, iar hotararea pronuntata de apreciaza, pentru acest motiv, esential nelegala.
Sectia pentru cauzele cu minori si de familie – Decizia civila nr.17/9 februarie 2009
Prin sentinta civila nr.180/2008 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr. 2537/176/2007, s-a admis actiunea reclamantei B. E. ca reprezentanta legala a minorului B. A.R. impotriva paratului C. A. si in consecinta l-a declarat pe parat tata al minorului, a incuviintat ca acesta sa poarte numele paratului si l-a obligat pe acesta din urma la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului in cuantum de 25% din veniturile sale lunare nete, incepand cu data introducerii actiunii si pana la majoratul acestuia.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca paratul a cunoscut-o pe reclamanta in anul 2005 si a parasit-o cu 5 luni inainte ca aceasta sa nasca, negand faptul ca ar fi intretinut relatii intime cu aceasta.
Din declaratiile martorilor instanta si-a format convingerea ca partile s-au cunoscut in anul 2004 si au inceput sa aiba relatii intime pe la jumatatea anului 2005.
S-a dispus in cauza efectuarea unei expertize ADN insa, desi reclamanta a fost dispusa sa plateasca integral costul acesteia, paratul – care detinea o adeverinta medicala – nu a anuntat reclamanta ca aceasta sa nu se mai deplaseze cu minorul pentru recoltarea probelor necesare, instanta formandu-si astfel convingerea ca paratul este de rea credinta.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, solicitand in principal admiterea apelului, desfiintarea hotararii ca nelegala si netemeinica si trimiterea ei spre rejudecare si in subsidiar, admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii acesteia ca nedovedita.
In motivare s-a aratat ca hotararea instantei este gresita, ca aceasta nu a apreciat in mod obiectiv probele administrate ci a prezumat reaua credinta a paratului, neprobata prin vreun mijloc de proba.
Se mai arata ca prin modul in care a fost instrumentat dosarul prima instanta a incalcat dreptul al aparare a paratului
Prin decizia civila nr. 216/A din 31.10.2008 pronuntata de Tribunalul Alba - Sectia civila in dosar nr. 2537/176/2007 s-a respins ca nefondat apelul formulat de parat, retinandu-se , in esenta, ca instanta de fond a respectat dreptul la aparare al paratului iar pe fondul cauzei, instanta de apel a retinut ca judecatorul de fond a luat in considerare intreg probatoriu administrat, atat interogatoriul paratului, cat si declaratiile martorilor, tinand cont si de faptul ca paratul nu s-a prezentat la IML Timisoara in vederea efectuarii expertizei ADN, iar actul medical depus la dosar in scopul justificarii lipsei nu are nicio relevanta fiind dovedita reaua - credinta a paratului in derularea intregii procedurii atat in fata instantei de fond, cat si a instantei de apel.
Impotriva acestei decizii civile a formulat recurs in termen, legal timbrat si motivat paratul , criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand, in principal, casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiasi instante de apel, iar in subsidiar, desfiintarea hotararilor pronuntate anterior si respingerea actiunii introductive de instanta, ca nedovedita.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata, in esenta, de catre recurent ca instantele de judecata anterioare au incalcat dreptul la aparare al paratului si, pe fondul cauzei, este inadmisibil a se admite actiunea supusa prezentei judecati in lipsa expertizei stiintifice de stabilire a ADN-ului si pe baza unei prezumtii de rea-credinta a paratului.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 si art.312 pct. 3 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr. 17 din 9 februaire 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a a admis recursul formulat de paratul C.A., a casat hotararea civila atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instanta de apel, respectiv Tribunalul Alba - Sectia civila.
Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele :
In raport de prevederile art. 306 alin. 3 C. pr. civ. , sistematizand expunerea de motive a recurentului, Curtea consta ca criticile recurentului vizeaza in principal ipoteza prevazuta de art. 304 pct. 5 Cod proc. civila, iar, in subsidiar, ipoteza prevazuta de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, cum corect a indicat-o si recurentul parat .
Examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma cazului prevazuta de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, instanta de recurs observa ca prin hotararea pronuntata, instanta de apel a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Sub acest aspect, Curtea precizeaza ca unul din cele mai importante principii ce guverneaza desfasurarea procesului civil este principiul dreptului la aparare, consacrat cu valoare constitutionala.
In sens formal prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea recunoscuta de lege partilor din litigiu de a-si angaja un aparator care sa le asigure o aparare calificata.
Sub aspect material dreptul la aparare include in continutul sau posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele dosarului, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, precum si alte prerogative recunoscute de lege partilor in scopul sustinerii intereselor lor.
Mergand pe acelasi rationament, Curtea precizeaza ca in procesul civil, partile au posibilitatea legala de a participa in mod activ la desfasurarea judecatii, atat prin sustinerea si dovedirea drepturilor proprii, cat si prin dreptul de a combate sustinerile partii potrivnice si de a-si exprima pozitia fata de masurile pe care instanta le poate dispune.
Mai mult decat atat, Curtea de apel precizeaza ca una din cerinte privitoare la desfasurarea unui proces pentru ca el sa fie echitabil, asa cum impune art. 6 parag. 1 din Conventia (europeana) a drepturilor omului ( denumita in continuare Conventie) este obligatia instantelor de judecata de a respecta dreptul la aparare al partilor.
Cu alte cuvinte, notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialitatii, cat si a dreptului la aparare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedura civila, judecatorul are indatorirea sa faca respectate si sa respecte el insusi principiul dreptului la aparare si celelalte principii ale procesului civil.
In speta, Curtea de Apel constata ca dreptul la aparare al paratului recurent a fost incalcat de catre instanta de apel, fapt ce atrage incidenta motivului de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod pr. civila.
In concret, la termenul de judecata din 12 septembrie 2008, primul termen de judecata in apel, tribunalul a incuviintat, la cererea paratului apelant, efectuarea expertizei privind testul ADN, acordandu-se termen de judecata in cauza la data de 17 octombrie 2008.
La data de 17 octombrie 2008 aparatorul ales al apelantului parat a depus la dosar o adresa prin care a solicitat instantei de apel sa ia act de renuntarea la mandatul acordat de catre paratul apelant .
La termenul de judecata din 17 octombrie 2008 apelantul parat a solicitat acordarea unui nou termen de judecata pentru a-si angaja un alt avocat si a invederat instantei ca nu s-a prezentat la data fixata la institutul de medicina legala, intrucat nu a fost instiintat, insa s-a prezentat la data de 16 octombrie 2008, dar nu i s-au recoltat probe biologice, depunand la dosar o adresa emisa de catre dl. avocatul D. C. M. catre IML Timisoara si raspunsul acestui institut prin care se arata ca precizarile cerute prin adresa pot fi date numai la solicitarea instantei.
Tribunalul, ca instanta de apel l-a decazut pe parat din proba privind expertiza ADN, dupa cum a respins si cererea acestuia de acordarea a unui nou termen de judecata, apreciind cauza in stare de judecata, astfel cum rezulta din practicaua deciziei civile supuse actualului control de legalitate.
Procedand in modul aratat, tribunalul a nesocotit grav dreptul la aparare al paratului, care se considera prejudiciat, iar hotararea pronuntata se vadeste pentru acest motiv, esential nelegala.
Curtea de Apel retine ca paratul apelant era indreptatit sa solicite amanarea judecatii apelului la termenul de judecata din 17 octombrie 2008 in contextul in care avocatul ales al paratului a solicitat a se lua act de renuntarea la mandatul acordat de catre parat.
Pronuntarea hotararii in aceste conditii atrage nulitatea ei conf. art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Asa fiind, recursul formulat in cauza este fondat, iar in baza dispozitiilor art.312 alin.1 si 5 Cod procedura civila, decizia atacata se va casa cu trimiterea cauzei spre rejudecare in apel la acelasi tribunal.
Curtea de apel ca o veritabila instanta de control judiciar remarca faptul ca solutia casarii cu trimitere se impune in conditiile in care incalcand dreptul la aparare al paratului instanta de apel a revenit asupra probei cu expertiza incuviintata legal in cauza.
Curtea precizeaza ca fata de gradul ei de probabilitate administrarea probei cu expertiza ADN apare ca foarte utila judecarii unei actiuni in stabilirea paternitatii, in cazul in care paratul nu recunoaste paternitatea copilului, astfel ca instantele de judecata sunt datoare a staruii prin toate mijloacele legale pentru administrarea ei.
Prin urmare, absenta paratului la primul termen de recoltare stabilit de instanta de apel nu trebuie interpretata impotriva lui ca o tergiversare in solutionarea cauzei. Tot astfel, aceasta nu trebuie sa atraga aplicarea de indata a sanctiunii decaderii din proba, deoarece sanctiune decaderii din proba nu raspunde exigentelor aflarii adevarului .
Asa fiind, este de concis ca atata vreme cat paratul a lipsit la un prim termen de recoltare a probelor biologice, iar, pe de alta parte a facut dovada imposibilitatii de a depune la dosar un raspuns din partea institutului de medicina legala, instanta de apel trebuia sa staruie pentru administrarea probei stiintifice incuviintate.
Pe linia celor statuate mai sus, vazandu-se si caracterul devolutiv al apelului, tribunalul era dator sa staruie pentru efectuarea expertizei, caci in circumstantele cauzei revenirea asupra acestei probe incalca dreptul la aparare al paratului si este contrara intereselor copilului, al carui statut civil se cere a fi stabilit.
In sprijinul acestei concluzii vin si dispozitiile art.5 din Conventia Europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei (incheiata la Strasbourg la 15 octombrie 1975, conventia la care Romania a aderat prin Legea nr.101/1992, publicata in M.Of. nr.243 din 30 septembrie 1992) care prevede ca in actiunile referitoare la filiatia fata de tata, probele stiintifice apte sa stabileasca sau sa inlature paternitatea, urmeaza a fii incuviintate.
Si Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului in art.8 consacra dreptul copilului la stabilirea si pastrarea identitatii sale si dreptul de a-si cunoaste parintii.
Asa fiind, casarea hotararii cu trimiterea cauzei spre rejudecare in apel la acelasi tribunal apare ca fiind necesara apreciindu-se ca nu s-a realizat o temeinica cercetare a fondului de catre instanta de apel in contextul in care dreptul la aparare al paratului a fost incalcat.
In rejudecare, tribunalul va trebui sa faca respectate si sa respecte el insusi principiul dreptului la aparare si celelalte principii ale procesului civil si va avea in vedere si dispozitiile art.315 Cod procedura civila.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Drepturile omului
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017