Termenul de depunere al notificarii prevazut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Natura juridica a acestui termen.

Termenul de depunere al notificarii prevazut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Natura juridica a acestui termen.
      
      Legea nr. 10/2001 - art. 22
      
     Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 - republicata, persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni (prelungit la 12 luni, respectiv pana la 14 februarie 2002, prin O.U.G. nr. 109/2001 si O.U.G. nr. 145/2001) de la data intrarii in vigoare a acestei legi persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului, iar conform aliniatului 5 al aceluiasi articol, nerespectarea termenului de 6 luni (prelungit la 12 luni), prevazut pentru trimiterea notificarii, atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
     Astfel, din interpretarea textului, rezulta ca termenul de depunere a notificarii este un termen de decadere, nefiind susceptibil de suspendare, intrerupere sau repunere in termen.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila  nr. 257 din 10 mai 2007
     
     Prin Sentinta civila nr. 171 din 8 februarie 2007, Tribunalul Arad a respins contestatia formulata de reclamantul D.G. impotriva Dispozitiei nr. 2126/16.08.2006 a Primarului comunei F.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut ca prin notificarea inregistrata sub nr. 2126/2005, expediata de executorul H.P., reclamantul a solicitat restituirea in natura a imobilelor inscrise in C.F. nr. 304 T.N., iar paratul a solutionat notificarea la data de 16.08.2006, in sensul respingerii acesteia, pe motiv ca a fost formulata peste termenul prevazut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
     Referitor la cererea reclamantului privind repunerea in termenul prevazut de Legea nr. 10/2001, Tribunalul a constatat ca sustinerea reclamantului, precum ca traieste in Germania si nu a cunoscut prevederile legii, nu se incadreaza in prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1958, intrucat necunoasterea legii nu este o cauza care sa justifice repunerea in termen.
     Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamantul, solicitand schimbarea in tot a sentintei si admiterea cererii sale introductive in sensul anularii Dispozitiei nr. 2126/16.08.2006, motivand ca locuieste in Germania si ca a aflat de termenele pentru introducerea notificarii din unele articole aparute in presa germana, care faceau referire la Legea nr. 247/2005, iar hotararea atacata a fost data cu aplicarea gresita a art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
     Prin Decizia civila nr. 257 din 10 mai 2007, Curtea de Apel Timisoara a respins apelul reclamantului retinand ca, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicata, persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni (prelungit la 12 luni, respectiv pana la 14 februarie 2002, prin O.U.G. nr. 109/2001 si O.U.G. nr. 145/2001) de la data intrarii in vigoare a  prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului, iar conform alineatului 5 al aceluiasi articol, nerespectarea termenului de 6 luni (prelungit la 12 luni), prevazut pentru trimiterea notificarii, atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
     Totodata, Curtea a avut in vedere ca Legea nr. 247/2005 aduce o serie de modificari Legii nr. 10/2001, insa acestea nu se refera la articolul 22 (fost 21) din Legea nr. 10/2001, care prevede obligativitatea adresarii notificarii in termenul prelungit pana la 12 luni, respectiv pana la data de 14 februarie 2002.
     In ceea ce priveste natura juridica a termenului prevazut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, Curtea a stabilit ca acesta este, un termen de decadere si nu de prescriptie, iar termenele de decadere, spre deosebire de cele de prescriptie, nu sunt susceptibile de suspendare, intrerupere sau repunere in termene, incalcarea primelor avand ca efect stingerea dreptului subiectiv, in timp ce incalcarea termenelor de prescriptie extinctiva are ca efect stingerea dreptului material la actiune.