Arestarea preventiva a inculpatului. Intelesul notiunii "pericol concret pentru ordinea publica" prevazuta de art. 148 lit. f) teza a II-a C. pr. pen. ca si conditie pentru luarea masurii arestarii preventive

Arestarea preventiva a inculpatului. Intelesul notiunii "pericol concret pentru ordinea publica" prevazuta de art. 148 lit. f) teza a II-a C. pr. pen. ca si conditie pentru luarea masurii arestarii preventive
      
- Codul de procedura penala: art. 143, art. 146, art. 149 indice 1, art. 148 lit. f)
- Conventia europeana asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului: art. 5
      
      Din probatoriul administrat in cursul urmaririi penale rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii au comis faptele pentru care s-a pus in miscarea actiunea penala impotriva acestora, respectiv tentativa de omor, santaj, nerespectarea regimului armelor si munitiilor, aderare si constituire a unei organizatii criminale.
      Totodata, in cauza sunt incidenta dispozitiile art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, acuzele ce planeaza asupra acestora vizeaza infractiuni ce sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, date fiind circumstantele reale retinute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia si rezonanta publica, modul de percepere al activitatii ilicite de catre comunitatea in care acestia locuiau, caracterul organizat al presupusei activitati ilicite ce implica participarea unui numar insemnat de persoane, ferocitatea celor implicati si care presupune comiterea unor acte din cele mai dure pentru asigurarea suprematiei in cadrul grupului.
      Infractiunile retinute in sarcina inculpatilor aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv vietii persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societatii, ar intretine climatul infractional si ar crea faptuitorilor impresia ca pot persista in sfidarea legii, ar echivala cu incurajarea tacita a acestora si a altora la savarsirea unor fapte similare si cu scaderea increderii populatiei in capacitatea de riposta a justitiei si protectie a statului. In conditiile spetei, interesul public impune luarea masurilor necesare pentru a asigura protectia cetatenilor impotriva comiterii unor fapte ce afecteaza viata.
      
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 884/R din 7 iunie 2012, dr. M.B.
      
      Prin incheierea penala nr. 14/30.05.2012, pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 2542/115/2012, in baza art. 136, art. 146, art. 148 lit. f) si art. 149 indice 1 si art. 151 C. pr. pen., a fost admisa propunerea formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa ICCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Caras-Severin si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor: B.B., pentru savarsirea infractiunilor de aderare si constituire a unei asocieri infractionale in vederea savarsirii infractiunii de santaj si omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 si 4 din Legea nr. 39/2003; T.R., pentru savarsirea infractiunilor de aderare si constituire a unei asocieri infractionale in vederea savarsirii infractiunii de santaj si omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4 si 6 din Legea nr. 39/2003; infractiunea de tentativa la omor calificat fapta prevazuta si pedepsita de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.; infractiunea de santaj, fapta prevazuta si pedepsita de art. 194 alin. (1) C. pen., nerespectarea regimului armelor si munitiilor, prevazuta si pedepsita de art. 279 alin. (1) si art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.C., pentru savarsirea infractiunilor de aderare si constituire a unei asocieri infractionale in vederea savarsirii infractiunii de santaj si omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4 si 6 din Legea nr. 39/2003; infractiunea de tentativa la omor calificat fapta prevazuta si pedepsita de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.; infractiunea de santaj, fapta prevazuta si pedepsita de art. 194 alin. (1) C. pen., nerespectarea regimului armelor si munitiilor, prevazuta si pedepsita de art. 279 alin. (1) si art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.S., pentru savarsirea infractiunilor, de aderare si constituire a unei asocieri infractionale in vederea savarsirii infractiunii de santaj si omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 si 4 din Legea nr. 39/2003, pe o durata de 29 zile, incepand cu data de 30.05.2012 si pana la 27.06.2012 inclusiv.
      S-a dispus emiterea in mod corespunzator a mandatelor de arestare preventiva.
      Din analiza actelor si lucrarilor de la dosar, prima instanta a retinut ca:
      Prin rezolutia din 24.05.2012 data de Ministerul Public - Parchetul de pe langa ICCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Caras-Severin, emisa in dosarul nr. 23-D/P/2012, s-a inceput urmarirea penala, iar prin ordonanta din data de 29.05.2012, fata de inculpatii: B.B., pentru savarsirea infractiunilor de aderare si constituire a unei asocieri infractionale in vederea savarsirii infractiunii de santaj si omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 si 4 din Legea nr. 39/2003; T.R., pentru savarsirea infractiunilor de aderare si constituire a unei asocieri infractionale in vederea savarsirii infractiunii de santaj si omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4 si 6 din Legea nr. 39/2003; infractiunea de tentativa la omor calificat fapta prevazuta si pedepsita de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.; infractiunea de santaj, fapta prevazuta si pedepsita de art. 194 alin. (1) C. pen., nerespectarea regimului armelor si munitiilor, prevazuta si pedepsita de art. 279 alin. (1) si art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.C., pentru savarsirea infractiunilor de aderare si constituire a unei asocieri infractionale in vederea savarsirii infractiunii de santaj si omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4 si 6 din Legea nr. 39/2003; infractiunea de tentativa la omor calificat fapta prevazuta si pedepsita de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), C. pen.; infractiunea de santaj, fapta prevazuta si pedepsita de art. 194 alin. (1) C. pen., nerespectarea regimului armelor si munitiilor, prevazuta si pedepsita de art. 279 alin. (1) si art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.S., pentru savarsirea infractiunilor, de aderare si constituire a unei asocieri infractionale in vederea savarsirii infractiunii de santaj si omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 si 4 din Legea nr. 39/2003; U.F., pentru savarsirea infractiunilor de aderare si constituire a unei asocieri infractionale in vederea savarsirii infractiunii de santaj si omor calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 si 4 din Legea nr. 39/2003, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 174 C. pen., constand in aceea ca, in contextul ideii de a-si asigura suprematia in lumea interlopa din oras, suprematie care in mod cert ar atrage avantaje pecuniare ca urmare a posibilitatii implicarii in profitul unor acte infractionale desfasurate de alte persoane si totodata pe fondul unor conflicte de natura financiara avute cu numitii R.L.C., I.G. zis "T." si persoane din anturajul acestora, numitul B.B. a organizat activitati de intimidare si ulterior anihilare a concurentei folosindu-i in aceste activitati in principal pe inculpatii: R.T., R.C., U.F. si S.S. precum si alte persoane utilizate punctual.
      Incepand cu luna martie a anului 2012 aceasta grupare a organizat si executat mai multe acte de violenta avand ca tinta pe numitul R.L.C., patronul mai multor localuri publice din R. si pe prietenul acestuia I.G. zis "T." considerati de gruparea susmentionata ca fiind principalii lideri ai lumii interlope din R.
      Astfel la mijlocul lunii martie a anului 2012, intr-o dimineata in jurul orelor 5 a luat foc autoturismul marca Porsche apartinand numitului R.L.C.. Pompierii chemati la fata locului au considerat ca incendiul s-a datorat unui scurt circuit. Imediat dupa sarbatorile pascale, tot intr-o dimineata, in jurul orelor 5 au fost sparte geamurile locuintei lui R.L.C., cu trei bucati de caramida. La scurt timp au fost distruse trei autoturisme apartinand numitilor R.L.C. si I.G. zis "T." stationate in statia de benzina OMV din cartierul T. din R.
      In acelasi context de anihilare a numitului R.C. si I.G. zis "T.", B.B. si oamenii acestuia au desfasurat incepand cu luna martie si pana in prezent acte de intimidare/atragere de partea lor a unor persoane cunoscute ca fiind prieteni cu susnumitii.
      Astfel in cursul lunii aprilie 2012 R.C. l-a contactat sub pretextul unor zvonuri privind conflicte existente, pe numitul B.G. zis "B." fata de care a executat acte de santaj, respectiv solicitandu-i sa rupa orice legatura cu R.C. si T. si sa treaca de partea gruparii lui B.B., in caz contrar dandu-i de inteles ca va exercita acte de violenta asupra familiei sale. La inceputul lunii mai 2012 T.R. l-a contactat sub pretextul unor zvonuri privind conflicte existente pe numitul C.R. zis "P." fata de acesta executand acte de intimidare si amenintare, respectiv solicitandu-i sa treaca de partea grupului condus de B.B., sa nu mai lucreze in localurile patronate de R.L.C. (B. si M.), in caz contrar dandu-i de inteles ca masina personala va sari in aer.
      Toate aceste activitati violente au culminat cu tentativa de asasinat a numitului R.L.C. din data de 23.05.2012.
      Astfel in zilele premergatoare datei de 23.05.2012 numitul B.B. aflat pe raza municipiului Bucuresti a coordonat toate activitatile necesare pregatirii actiunii: obtinerea de date privind deplasarea tintelor; pregatirea autoturismului care urma sa fie folosit in vederea evitarii oricaror posibilitati a organelor statului de a-l identifica (un autoturism necunoscut in oras cu numere false de Spania); asigurarea intrarii in oras fara a se cunoaste de catre nimeni acest fapt, avand in vedere ca datorita evenimentelor anterioare descrise mai sus avea convingerea ca va fi principalul suspect.
      In dimineata zilei de 21.05.2012 numitul B.B. impreuna cu T.R. au venit in oras luandu-si masuri de precautie, sens in care U.F. s-a deplasat cu un autoturism in gara B.H. de unde i-a preluat si au venit la R. pe drum ocolitor respectiv pe ruta B.A.
      La R. s-au deplasat intr-o garsoniera pregatita de S.S.
      In data de 22.05.2012 B.B. a executat personal pande la domiciliul numitului R.C., asa cum reiese din indicatiile date in data de 23.05.2012 lui T.R.
      In dupa-amiaza zilei de 23.05.2012 in jurul orelor 17:00 numitii T.R. si R.C. s-au deplasat cu autoturismul de Spania cu numere false intr-o parcare de langa bloc, cu vizibilitate spre scara in care locuieste R.L.C., au acoperit parbrizul autoturismului cu un parasolar pentru a crea impresia ca nu este nimeni in autoturism, stand in masina si asteptand aparitia "tintei" R.L.C., avand asupra lor arme letale si neletale.
      Aceasta stare de fapt este dovedita in sensul existentei indiciilor temeinice din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpati, de declaratiile martorilor audiati, de procesele verbale de perchezitie, probe existente in dosarul de urmarire penala.
      Analizand probele existente, prima instanta a constatat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 149 indice 1 C. pr. pen. referitoare la luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor, retinand ca, potrivit art. 1491 C. pr. pen., pentru a se putea dispune arestarea preventiva a inculpatului, trebuie sa fie intrunite conditiile prevazute de art. 143 C. pr. pen. si sa existe in mod corespunzator vreunul dintre cazurile prevazute de art. 148 C. pr. pen.
      Tribunalul a constatat ca in cauza exista suficiente probe si indicii temeinice, in acceptiunea data acestor notiuni prin dispozitiile art. 143 alin. (1) raportat la art. 68 indice 1 C. pr. pen., care indreptatesc si la acest moment procesual presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit faptele pentru care impotriva lor s-au formulat acuzatii de natura penala, relevante in acest sens fiind declaratiile martorilor care, asa cum s-a mai mentionat, se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza pana la acest moment procesual, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de perchezitie toate aflate la dosarul de urmarire penala.
      In acelasi sens, si in jurisprudenta CEDO, s-a statuat in mod constant ca datele si informatiile care sustin banuielile pe care se intemeiaza masura arestarii preventive nu trebuie sa prezinte acelasi nivel de certitudine cu cele care permit condamnarea unei persoane. Probele si indiciile temeinice pot conduce la retinerea unei suspiciuni rezonabile in sensul existentei unor date, informatii care sa convinga un observator obiectiv si impartial ca este posibil ca o persoana sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala (in acest sens CEDO in cauza Fox, Campbell si Hartley c. Marii Britanii, Hotararea din 30 august 1990, par. 31-32).
      Asadar, este de netagaduit existenta in cauza cel putin a unor indicii temeinice din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca faptele retinute in sarcina inculpatilor au fost savarsite in conditii care sa atraga incidenta dispozitiilor legii penale, asa cum cer dispozitiile art. 143 raportat la art. 68 indice 1 C. pr. pen.
      Pe de alta parte, pentru a fi in prezenta prevederilor art. 148 lit. f) C. pr. pen. trebuie indeplinite cumulativ cele doua conditii, respectiv pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si existenta probelor certe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
      In ce priveste limitele de pedeapsa acestea sunt clare si nu exista nici un fel de dubiu, faptele presupuse a fi savarsite de inculpati sunt sanctionate cu pedepse ce depasesc cu mult limita impusa de Codul de procedura penala, conform art. 148 lit. f).
      In ce priveste pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publica lasarea in liberate a inculpatilor, prima instanta a avut in vedere in special natura si gravitatea semnificativa a faptelor pe care se presupune ca acestia le-au savarsit, pusa in evidenta nu numai de regimul juridic sanctionator sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru infractiunea de aderare si constituire a unei asocieri infractionale in vederea savarsirii infractiunii de santaj si omor calificat, si, respectiv pentru infractiunea de nerespectare a regimului armelor si munitiilor, dar si de modalitatea de savarsire a faptelor - fiind vorba de acte repetate, de o periculozitate deosebita ce implica posesia si folosirea armelor.
      Totodata, savarsirea repetata de catre inculpati a mai multor fapte constand in organizarea si executarea mai multor acte de violenta avand ca tinta pe numitului R.L.C., patronul mai multor localuri publice din R. si pe prietenul acestuia I.G. zis "T." considerati de gruparea susmentionata ca fiind principalii lideri ai lumii interlope din R., desfasurate in mod coordonat in cadrul unei grupari de criminalitate organizata anume constituita in acest scop, releva ca aceste fapte nu s-au circumscris unor intamplari ci, prin insasi repetabilitatea si amploarea lor deosebita, ele constituie o dovada a perseverentei inculpatilor in sfera aceluiasi ilicit penal si denota capacitatea redusa a autorilor lor de estimare a consecintelor antisociale ale comportamentului lor infractional, aceasta implicare a inculpatilor, activa si constienta, in activitatile infractionale fiind de natura sa justifice in mod rezonabil si temerea ca, aflati in libertate, acestia ar putea comite si alte fapte penale de aceeasi natura.
      Prima instanta a avut in vedere la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publica si natura si gravitatea faptelor, modalitatea in care se presupune ca au actionat inculpatii. Fapte de natura celor de care sunt acuzati inculpatii presupun o puternica rezonanta sociala negativa, o stare de indignare, de dezaprobare publica.
      Ordinea publica se asigura prin respectarea drepturilor cetatenilor, prin mentinerea sigurantei acestora, iar in momentul in care acestea sunt afectate ca urmare a savarsirii unor fapte cu un grad ridicat de pericol social, trebuie luate masuri impotriva infractionalitatii.
      Astfel, prima instanta a apreciat ca este indeplinita si cea de-a doua conditie prevazuta de art. 148 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. pr. pen.
      Pentru toate aceste considerente legate de circumstantele reale ale savarsirii faptelor, dar si de circumstantele personale ale inculpatilor B.B., T.R., R.C., S.S. (atitudinea acestora din faza de urmarire penala si in fata instantei de judecata de a nu colabora cu organele de cercetare pentru aflarea adevarului), s-a retinut ca lasarea lor in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, iar masurile alternative la detentie ar fi insuficiente pentru a inlatura aceasta stare de pericol.
      Prima instanta a considerat ca masura arestarii preventive a inculpatilor B.B., T.R., R.C., S.S. se impune si in contextul unei mai bune desfasurari a procesului penal, conform art. 136 alin. (1) C. pr. pen.
      Impotriva incheierii penale nr. 14/CC/30.05.2012 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr.2542/115/2012 au declarat recurs inculpatii T.R., B.B., S.S. si R.C., in termen legal, recursuri inregistrate la Curtea de Apel Timisoara la data de 5.06.2012.
      Analizand legalitatea si temeinicia incheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum si din oficiu conform art. 385 indice 6 alin. (3) C. pr. pen., instanta de recurs apreciaza ca hotararea primei instante este temeinica si legala, in deplina concordanta cu dispozitiile art. 143 alin. (1) C. pr. pen. si 148 C. pr. pen., precum si art. 5 din Conventia europeana a drepturilor omului, recursul fiind nefondat pentru urmatoarele considerente:
      Legiuitorul roman prin intermediul normelor prevazute in Codul de procedura penala a conditionat luarea unei masuri preventive privative de libertate de indeplinirea cumulativa a trei conditii de fond: sa existe probe sau indicii temeinice privind savarsirea unei fapte prevazute de legea penala; fapta respectiva sa fie sanctionata de lege cu pedeapsa inchisorii; sa fie prezent cel putin unul dintre temeiurile de arestare, expres si limitativ prevazute de art. 148 C. pr. pen. Odata cu ratificarea de catre Romania in 1994 a Conventiei europene a drepturilor omului, la acestea s-a adaugat si conditia conformitatii dreptului intern cu exigentele art. 5 par. 1 lit. c) al Conventiei, precum si cu jurisprudenta CEDO, data in aplicarea acesteia.
      Dispozitiile Conventiei fac trimitere, in primul rand, in ceea ce priveste luarea masurii arestarii preventive, la legislatia nationala, consacrand obligatia de a fi respectate atat normele de fond, cat si cele de procedura prevazute de catre aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat ca orice masura preventiva trebuie sa fie conforma cu scopul urmarit de art. 5 al Conventiei, scop care consta in protejarea individului impotriva privarilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate sa aiba loc cu respectarea dispozitiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urma sa fie, la randul sau, in acord cu prevederile Conventiei, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, desi nu le enunta expres, le contine in mod implicit.
      In mod corect prima instanta a retinut ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 143 alin. (1) si art. 148 lit. f) C. pr. pen., respectiv ca sunt indicii temeinice privind savarsirea de catre inculpati a unor fapte pentru care legea penala prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea lor in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica.
      Din probatoriul administrat in cursul urmaririi penale rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii au comis faptele pentru care s-a pus in miscarea actiunea penala impotriva acestora, respectiv tentativa de omor, santaj, nerespectarea regimului armelor si munitiilor,aderare si constituire a unei organizatii criminale .Indiciile temeinice privind comiterea faptei rezulta din declaratiile martorilor, ale partilor vatamate. In acest sens, mai trebuie retinut ca potrivit dispozitiilor art. 68 indice 1 C. pr. pen., art. 139 si 160 indice b C. pr. pen., masurile preventive necesita existenta presupunerii rezonabile privind savarsirea faptelor imputate inculpatilor, iar fata de probatoriul administrat pana in acest moment exista date care sustin acest fapt. Astfel, din actele de urmarire penala administrate pana in prezent, in principal din declaratiile martorilor si a interceptarilor convorbirilor telefonice rezulta cu certitudine ca gruparea infractionala a fost organizata pe principii mafiote cu reguli stricte de conspirativitate si sarcini precise pentru fiecare membru, retinandu-se in acest sens: neafisarea impreuna in locuri publice, folosirea unor mijloace de comunicare considerate sigure, neutilizarea in comunicare a unor date concrete (marci, culori, numere de masini, ore si locuri de intalnire, nume de persoane); membrii gruparii si-au tatuat pe brate chipuri de oameni cu gura legata cu sarma, semnificand "Omerta"; au preluat idei din filme cu mafioti la initierea noilor membrii (in cursul anului 2011 inculpatul T.R. a fost impuscat in picior de membrii retelei, iar in fata politiei a inventat o poveste cu rapiri, dovedindu-si astfel loialitatea fata de grup prin nedenuntarea membrilor; inculpatul R. dupa aderarea la grup in vederea intimidarii unei persoane cu care liderul gruparii avea diferende financiare, a taiat capul cainelui acestuia, pe care mai apoi l-a pus pe masina acestuia).
      In ceea ce priveste depozitiile martorilor, C.R.M. a aratat ca stie ca din grup fac parte B.B. care este considerat liderul gruparii, R.T., un anume C. al carui frate- M. lucra la sala de jocuri. In acelasi sens, martorul S.R.F. a aratat ca dupa revenirea sa in tara a aflat ca numitul B.B. este liderul grupului, si in ultima perioada a amenintat mai multi prieteni de-ai sai, auzind de la o persoana T. ca gruparea lui B.B. doreste sa devina "stapanii orasului". Martorul B.G. a declarat ca stie despre faptul ca R.C. este prieten cu B.B. si T.R. si ca acestia au afirmat in mai multe locuri ca doresc stapanii orasului si ca sunt adevarati mafioti si a vazut personal pe bratul lui R. un tatuaj cu chipul lui legat cu sarma simbolizand legea tacerii. Martorul I.G. a aratat ca a discutat cu diverse persoane despre B.B., despre care a aflat ca a racolat mai multi tineri cu care voia sa dezvolte o grupare mafiota, sens in care si-au tatuat pe maini figuri cu buzele legate cu sarma reprezentand semnul tacerii, si-au cumparat arme si echipamente militare desfasurand antrenamente pe dealurile din imprejurimile R. si au stabilit tot felul de reguli de conspirare intalnindu-se doar in anumite locuri.
      Totodata, in cauza sunt incidenta dispozitiile art. 148 lit. f) C. pr. pen., acuzele ce planeaza asupra acestora vizeaza infractiuni ce sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, date fiind circumstantele reale retinute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia si rezonanta publica, modul de percepere al activitatii ilicite de catre comunitatea in care acestia locuiau, caracterul organizat al presupusei activitati ilicite ce implica participarea unui numar insemnat de persoane, ferocitatea celor implicati si care presupune comiterea unor acte din cele mai dure pentru asigurarea suprematiei in cadrul grupului. Este adevarat ca detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala - si ea nefiind admis sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa, insa in jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea in ce masura "exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate". Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru intre masura privarii de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savarsire al faptei cu privire la care exista indicii ca a avut loc cu participarea inculpatilor si din consecintele acesteia. Infractiunile retinute in sarcina inculpatilor aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv vietii persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societatii, ar intretine climatul infractional si ar crea faptuitorilor impresia ca pot persista in sfidarea legii, ar echivala cu incurajarea tacita a acestora si a altora la savarsirea unor fapte similare si cu scaderea increderii populatiei in capacitatea de riposta a justitiei si protectie a statului. In conditiile spetei, interesul public impune luarea masurilor necesare pentru a asigura protectia cetatenilor impotriva comiterii unor fapte ce afecteaza viata.
      Astfel fiind, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pr. pen. instanta a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatii T.R., B.B., S.S. si R.C., impotriva incheierii penale nr. 14/30.05.2012 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 2542/115/2012.
      
      
       Pagina 1 din 6