Liberarea provizorie pe cautiune. Necesitatea evaluarii cererii de liberare provizorie prin prisma verificarii a trei categorii de conditii, referitoare la legalitatea masurii arestarii preventive, admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe ca...

Liberarea provizorie pe cautiune. Necesitatea evaluarii cererii de liberare provizorie prin prisma verificarii a trei categorii de conditii, referitoare la legalitatea masurii arestarii preventive, admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cautiune si temeinicia acestei cereri

- Codul de procedura penala: art. 1602
- Conventia europeana asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului: art. 5 par. 3
- Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile reunite: Decizia nr. 17/2011
- Jurisprudenta CEDO: cauza Neumaister c. Austriei
      
      In conformitate cu Decizia nr. 17/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, in prealabil verificarii conditiilor referitoare la admiterea cererii de liberare provizorie, instanta este datoare sa examineze subzistenta temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea preventiva, deoarece, in cazul in care aceste temeiuri au disparut, se impune revocarea masurii arestarii preventive potrivit art. 139 alin. (2) C. pr. pen., iar nu liberarea provizorie. Dupa parcurgerea acestui examen, urmeaza a fi verificate conditiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie pe cautiune si in final al celor relative la fondul unei atari cereri, conform art. 1602 C. pr. pen. alin. (1) si alin. (2). In fine, in cadrul examenului rezervat cerintelor de fond, se impune analizarea componentei referitoare la oportunitatea luarii masurii liberarii provizorii pe cautiune, in contextul concret al cauzei si in raport de persoana inculpatilor.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 1143/R din 29 august 2012, dr. M.B.

      Prin incheierea din 23 august 2012 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosar nr. 2907/115/2012, in baza art.1608a alin. (6) C. pr. pen., s-a  respins cererile de liberare provizorie pe cautiune formulata de inculpatii A.R.P. si G.V.
      In fapt, se retine in actul de inculpare, in esenta, ca prin procesul-verbal de sesizare din oficiu inregistrat in data de 23 august 2011 la DNA - Serviciul Teritorial Timisoara sub numarul 107/P/2011, s-a sesizat cu privire la faptul ca inculpatul A.R.P., in cursul anului 2011, in urma acordului concordant cu mai multi administratori ai unor societati comerciale, a initiat si constituit o asociere infractionala, pretinzand si primind de la acesti administratori, in numele sau personal si al primarilor unor localitati din judetul Caras-Severin, diverse sume de bani in lei si valuta, reprezentand 1/6 respectiv 1/3 din valoarea totala a lucrarilor decontate de primarii din fondurile primite ca subventii pentru efectuarea lucrarilor de intretinere a pajistilor comunale. In schimbul acestor sume, inculpatul A.R.P. a propus si s-a angajat fata de administratorii firmelor ca ii va determina pe primarii localitatilor sa-si exercite necorespunzator prerogativele si atributiile, in sensul de a incredinta direct aceste lucrari societatilor comerciale vizate, eludand dispozitiile legale imperative cu privire la organizarea de licitatii.
      In acest sens, inculpatul A.R.P. a mijlocit primirea de catre primarii care au aderat ulterior la asocierea infractionala a sumelor oferite ca mita, determinandu-i pe primari ca la datele alimentarii conturilor primariilor cu sumele reprezentand subventiile sa incheie contracte de lucrari antedatate, ca si cum aceste lucrari ar fi fost deja efectuate, pentru a se putea deconta facturile emise in aceleasi zile.
      Astfel, in urma constituirii asocierii infractionale cu inculpatul J.T.I., in cursul anului 2011, inculpatul A.R.P. a exercitat activitati intens persuasive pe langa primarul comunei S. din judetul Caras-Severin, inculpatul G.V., captand interesul si acordul acestuia de a se alatura tandemului infractional deja constituit. Ca urmare a interesului si acceptului inculpatului G.V. de a adera la asocierea infractionala, in data de 28 septembrie 2011 inculpatul A.R.P. si inculpatul J.T.I. au remis inculpatului G. o prima parte a sumei totale ce au stabilit ca ar reveni primarului, respectiv 1/3 din valoarea totala a contractelor, remitand efectiv inculpatului G.V. suma de 5.000 de lei din suma totala de 25.000 de euro pretinsa de inculpatul G.V. Ulterior acestei date, in cursul lunii octombrie 2011 au avut loc mai multe discutii intre inculpati si inculpatul J., acestia convenind detaliile punerii in aplicare a intelegerilor anterioare, astfel ca in data de 27 octombrie 2011 la sediul APIA Caras-Severin inculpatul G.V. a incheiat un numar de patru contracte de prestari servicii antedatate cu doua dintre societatile comerciale administrate/controlate de inculpatul J.T.I., documentele fiind completate de catre inculpatul G.V. impreuna cu faptuitoarea J.R., dupa ce cu o zi inainte inculpatului G.V. ii mai fusese remisa si suma de 50.000 lei din suma totala pretinsa, iar diferenta de 12.200 de euro a primit-o ulterior, in echivalent moneda nationala, prin intermediul inculpatului A.R.P., acesta din urma beneficiind de o suma echivalenta cu suma totala remisa inculpatului G.V.
      In executarea aceleasi rezolutii infractionale, inculpatul A.R.P. a propus si inculpatului I.S.-S., primar al orasului O.R., jud. Caras-Severin, sa adere la asocierea infractionala deja constituita cu inculpatul J.T.I., astfel ca la inceputul lunii decembrie 2011 inculpatul I.S.-S. si-a exprimat si manifestat adeziunea, implicandu-se in punerea in aplicare a planului infractional, sens in care a solicitat emiterea unei facturi pentru plata lucrarilor inca inainte de a fi incheiat contractul, dupa care, impreuna cu faptuitoarea J.R. a intocmit si semnat o situatie falsa de lucrari, pentru a crea aparenta ca obiectul contractului de prestari servicii ar fi fost realizat si pentru ca astfel sa poata dispune virarea sumelor catre firma inculpatului J.T.I. Pentru participatia sa la savarsirea infractiunilor, inculpatului I.S.-S. i s-a remis in data de 19 decembrie 2011 suma de 15.000 lei, banii fiind predati de catre inculpatul J.T.I. sotiei inculpatului I.S.-S., la domiciliul din comuna G. [_]. Diferenta de 15.000 de lei din valoarea contractului, dupa achitarea impozitelor, a fost impartita in mod egal intre inculpatul A.R.P. si inculpatul J.T.I.
      Prin Incheierea penala nr. 42/CC din 27.04.2012 pronuntata in dosar nr. 3326/30/2012, Tribunalul Timis a admis propunerea formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DNA - Serviciul Teritorial Timisoara si a dispus arestarea preventiva a inculpatilor A.R.P., I.S.-S. si G.V., pe o perioada de 29 de zile, de la data de 27.04.2012 la 25.05.2012 inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventiva nr. 29, 30 si 31/27.04.2012. Incheierea a ramas definitiva prin Decizia penala nr. 703/R/03.05.2012 pronuntata de  Curtea de Apel Timisoara.
      Ulterior masura prelungirii starii de arest preventiv a celor trei inculpati a fost dispusa prin decizia penala nr. 818/R din 24.05.2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara. 
      Prin incheierea camerei de consiliu din 21 iunie 2012, pronuntata in dosarul nr. 2907/115/2012, Tribunalul Caras-Severin a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatilor A.R.P., I.S.-S. si G.V. si a dispus mentinerea starii de arest preventiv a inculpatilor, pe o perioada de 40 de zile, incepand cu data de 21.06.2012, pana la data de 30.07.2012, inclusiv avand termen de judecata fixat la data de 19.07.2012. Incheierea a ramas definitiva prin decizia nr.984/R din data de 25.06.2012, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara.
      Prin incheierea de sedinta din data de 19 iulie 2012, s-a mentinut starea de arest a inculpatilor A.R.P., G.V. si I.S.-S. pe o perioada de 60 de zile, pana la data de 16 septembrie 2012, inclusiv.
      Ulterior termenului de judecata din data de 19 iulie 2012, s-a formulat de catre inculpatul I.S.-S. cerere de liberare provizorie pe cautiune, cerere care a fost respinsa de Tribunalul Caras-Severin, insa prin decizia penala nr. 1080/R din 30.07.2012, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, aceasta cerere a fost admisa, hotararea fiind definitiva.
      Inculpatii A.R.P. si G.V. au formulat cereri de liberare provizorie pe cautiune, care au fost verificate sub aspectul indeplinirii conditiilor formale la termenele anterioare de judecata, fiind audiati inculpatii ca si titulari ai cererilor respective, fixandu-se ca termen de depunere a cautiunilor termenul de astazi. La acest termen, inculpatii au depus cautiunile stabilite de catre instanta, iar cererile au fost puse in discutie.
      Potrivit art. 1602 Cod procedura penala, liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa si al celor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.
      Liberarea provizorie pe cautiune nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
      Tribunalul a constatat ca inculpatii au facut dovada achitarii cautiunii fixate de instanta, fiind depuse la dosar recipisele nr. 807029/1/20.08.2012 emisa de CEC Timisoara pentru inculpatul A.R.P. si nr. 336164/1/21.08.2012 emisa la CEC Bank SA Sucursala Resita pentru inculpatul G.V. 
      Sub aspect formal, rezulta ca inculpatii au vocatie la liberare provizorie pe cautiune, in raport cu faptul ca indeplinesc conditiile impuse de art. 1606 C. pr. pen., iar pe de alta parte, in raport cu faptul ca indeplinesc conditiile cerute de art. 1602 alin. (1) C. pr. pen. si nu se afla in nici unul din cazurile exceptate expres in alin. (2) al aceluiasi text de lege, iar cautiunile legal datorate au fost depuse.
      In consecinta, sunt indeplinite conditiile liberarii provizorie pe cautiune, asa cum sunt ele stabilite prin dispozitiile art. 1604 C. pr. pen., raportate si la dispozitiile art. 1602 alin. (1) si (2) C. pr. pen., iar cererile formulate de catre inculpati sunt, in principiu, admisibile, motiv pentru care in temeiul art. 1608 alin. (2) C. pr. pen., instanta le-a si admis, urmand a fi solutionate pe fond.
      Examinarea unor cereri de liberare provizorie pe cautiune este conditionata de constatarea prealabila a instantei ca in cauza inculpatii care au formulat cererile se afla intr-o stare de arest preventiv temeinic si legal instituita/mentinuta. Aceasta constatare a fost facuta de catre instanta de fond si cea de recurs, atunci cand s-a facut aplicarea art. 3001 si 3002 C. pr. pen. Aceiasi constatare o face, deopotriva si aceasta instanta, desigur numai pe cale incidentala, fara a statua propriu-zis asupra masurii preventive in discutie, motivele de fond pe care se intemeiaza constatarea fiind identice cu acelea expuse de catre acele instante. In esenta, faptele pentru care sunt trimisi in judecata cei doi inculpati, asa cum au fost aceste fapte expuse anterior, sunt fapte avand un ridicat grad de pericol social, ele denotand, prin modul de savarsire si prin consecintele avute si o periculozitate sociala a celor care le-au savarsit (la nivel prezumtiv), fiind pedepsite cu pedepse al caror maxim special depaseste pedeapsa de 4 ani inchisoare. Asadar, sunt intrunite conditiile prevazute de art. 148 lit. f) C. pr. pen., care permit luarea/prelungirea fata de inculpati a masurii arestarii preventive.
      Potrivit art. 136 C. pr. pen. in cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiunea pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre masurile preventive enumerate in cuprinsul acelui articol, respectiv retinere, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara, arestarea preventiva.
      In cuprinsul alineatului 2 al aceluiasi articol se prevede in mod expres ca scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.
      Asadar, liberarea provizorie este o masura preventiva limitativa de drepturi, instituita pentru a substitui arestarea preventiva cu o constrangere mai putin grava, insa instanta este datoare sa asigure buna desfasurare a procesului penal si sa previna comiterea de alte fapte penale.
      Art. 5, paragraful 3 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale garanteaza dreptul oricarui inculpat de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau de a fi pus in libertate sub rezerva unor garantii care sa asigure prezenta persoanei la audiere. Regula este, prin urmare, ca judecarea inculpatului sa se realizeze cu persoana in stare de libertate, iar exceptia este privarea de libertate. Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisa numai in cazurile si procedura prevazuta de lege (art. 23 din Constitutia Romaniei).
      In aceasta cauza, dupa cum s-a aratat, sunt respectate dispozitiile legale privind instituirea si mentinerea starii de arest preventiv a celor doi inculpati, acestia se afla incarcerati de circa patru luni - perioada care se incadreaza in acceptiunea jurisprudentei pentru termenul rezonabil. De asemenea, tribunalul are in vedere ca in anumite cazuri legea ingaduie ca interesul particular, acela de a fi cercetat si judecat in stare de libertate, sa poata fi ingradit (avand prioritate interesul general, public de solutionare in conditii bune, optime a oricarei cauze penale, in vederea aflarii adevarului; acest fapt nu aduce atingere prezumtiei de nevinovatie), ingradirea constand tocmai in supunerea inculpatilor la masura arestarii preventive.
      In acest stadiu procesual, inculpatii nu au fost audiati; in cursul urmaririi penale, acestia nu au recunoscut faptele, iar atitudinea lor fata de acuzatiile ce le-au fost aduse sunt de asemenea aspecte care trebuiesc avute in vedere, in acest moment procesual, cand se analizeaza temeinicia si oportunitatea aceste cereri. Desigur ca inculpatii au si pastreaza dreptul de a adopta orice atitudine procesuala fata de invinuirile aduse si pentru care au fost trimisi in judecata, si instanta nu intentioneaza sa dea atitudinii mentionata conotatii negative, in realitate ceea ce instanta subliniaza este lipsa conotatiilor pozitive pe care le-ar fi putut da unei alte atitudini, daca inculpatii ar fi dorit sa o aiba. Instanta are in vedere ocaziile in care inculpatii au fost deja audiati in cursul urmaririi penale si in instanta.
      Desi in mod formal la conditiile liberarii provizorii pe cautiune legea prevede in mod expres doar anumite conditii care trebuie indeplinite, din analiza in ansamblu a dispozitiilor legale aplicabile in materie rezulta si o conditie subinteleasa, si anume aceea ca lasarea in libertate a unei persoane sub control judiciar si cu garantia oferita de achitarea de catre inculpat a cautiunii stabilite de catre instanta sa nu prezinte pericol pentru ordinea publica si sa se asigure desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
      Procedura liberarii presupune astfel mai multe etape de verificare, intr-un final instanta avand sa se pronunte asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizata in raport cu motivul pentru care persoana a fost privata de libertate.
      Acordarea liberarii provizorii pe cautiune e facultativa, e atributul instantei si e lasata la aprecierea acesteia, de unde rezulta ca cererea poate fi respinsa nu numai in situatia in care constata ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de lege, ci si in situatia in care instanta apreciaza ca punerea in libertate a inculpatului nu e oportuna. Faptul ca inculpatul indeplineste formal conditiile de admisibilitate in principiu nu confera acestuia un drept absolut de a fi liberat provizoriu pe cautiune ci doar o vocatie la aceasta.
      Pe langa circumstantele personale ale inculpatului instanta trebuie sa aiba in vedere si modul, imprejurarile concrete in care inculpatul a savarsit fapta, gradul de pericol social al faptei comise, relatiile carora li s-a adus atingere, impactul pe care fapta comisa l-a avut asupra membrilor comunitatii si asupra credibilitatii populatiei cu privire la activitatea organelor judiciare.
      Prin activitatea lor, inculpatii A.R.P. si G.V. au adus atingere relatiilor sociale referitoare la increderea populatiei in buna functionare a institutiilor publice, in masurile si hotararile luate de catre acestea. La analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie avute asadar in vedere circumstantele concrete ale comiterii faptei, rezonanta sociala a acesteia si daca scopul pentru care s-a dispus arestarea preventiva poate fi atins si prin liberarea provizorie pe cautiune.
      Natura infractiunii savarsite si calitatea in care inculpatii au actionat reclama mentinerea starii de privare de libertate a acestora. Asemenea fapte, neurmate de o riposta ferma a societatii, ar intretine climatul infractional, cu atat mai mult cu cat fenomenul coruptiei a luat amploare devenind un fenomen institutionalizat.
      Intr-adevar, luate in mod singular elementele ce caracterizeaza persoana inculpatilor le-ar putea fi favorabile - faptul ca nu au antecedente penale, au familii si copii, au o buna reputatie sociala anterioara, erau bine integrati in societate - insa aceste elemente nu pot sa aiba prin ele insele un rol determinant si covarsitor, intrucat ele nu pot fi analizate separat de restul elementelor de fapt si de drept pe care le-a mentionat anterior instanta.
      Admiterea pe fond a unei cereri de liberare provizorie pe cautiune constituie un drept al inculpatului arestat preventiv, insa dispunerea unei asemenea solutii nu reprezinta si o obligatie absoluta a instantei de judecata nici chiar daca sunt intrunite conditiile de admitere a cererii, insa aceasta din urma ar fi inoportuna.
      Atingerea scopului procesului penal poate fi compromisa, aceasta finalitate putand fi cauzata de aspecte ce tin de periculozitatea sociala a inculpatilor si de pericolul social al faptelor prezumtiv savarsite de catre acestia.
      Daca inculpatii sunt acuzati de savarsirea unor fapte care, prin modul si mijloacele la care s-a recurs pentru comiterea lor, ca si prin consecintele lor concrete si prin rezonanta lor sociala, sunt de natura sa creeze o puternica stare de insecuritate sociala, este inoportuna cercetarea acestora in stare de libertate, fie aceasta si controlata judiciar si garantata prin plata cautiunii, intrucat daca s-ar dispune in acest din urma sens, sentimentul de insecuritate sociala ar persista si s-ar amplifica, ca si sentimentul de neincredere in actul de justitie. Este si situatia care se regaseste in speta de fata.
      Numai cantarirea argumentelor ce vizeaza circumstantele reale ale comiterii faptelor in balanta cu circumstantele personale ale inculpatului, cu luarea in considerare a rezultatelor infractiunilor, a atingerii aduse securitatii relatiilor sociale ocrotite de normele penale, a rezonantei sociale a descoperirii si aducerii la cunostinta publica a acestor fapte, care sunt fapte de coruptie, poate duce la o justa concluzie finala asupra cererilor de liberare provizorie pe cautiune formulate.
      Potrivit celor analizate anterior, concluzia este aceea a netemeiniciei cererilor formulate de catre cei doi inculpati, prin prisma aspectului oportunitatii unei puneri in libertate a acestora.
      Impotriva incheierii penale din data de 23 august 2012, pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 2907/115/2012 au declarat recurs inculpatii A.R.P. si G.V., solicitand admiterea recursului, casarea incheierii penale atacate si admiterea cererii de liberare provizorie pe cautiune intrucat sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 1604 C. pr. pen.
      Recursurile nu a fost motivate in scris, ci doar oral in ziua judecatii, potrivit dispozitiilor art. 38510 alin. (3) C. pr. pen.  raportat la art. 3856 alin. (3) C. pr. pen., de catre aparatorii inculpatilor, astfel cum au fost mentionate in practicaua prezentei decizii.
      Examinand incheierea recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispozitiilor art. 3856 alin. (1) si (3) C. pr. pen, tribunalul constata ca recursurile promovat de inculpati sunt fondate, pentru urmatoarele considerente.
      Liberarea pe cautiune reprezinta o masura procesuala alternativa la masurile preventive privative de libertate a carei acordare este lasata la latitudinea instantei [art. 1602 alin. (1) din Codul de procedura penala] si care presupune indeplinirea unor conditii expres reglementate privind cuantumul pedepsei inchisorii pentru infractiunea comisa, forma de vinovatie cu care aceasta a fost savarsita si inexistenta datelor din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni ori ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
      Din punct de vedere al conditiilor ce trebuie indeplinite, legea procesual penala [art. 1606 C. pr. pen.] face distinctie intre elementele de admisibilitate (referitoare la modul de sesizare a instantei, momentul la care poate fi formulata cererea, numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care formuleaza cererea, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare la cazurile de nerestituire a cautiunii) si cerintele referitoare la temeinicie si oportunitate [prevazute de art. 1602 alin. (1) si alin. (2) C. pr. pen.].
      Asa cum a retinut Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia 17/2011 data in solutionarea unui recurs in interesul legii: "examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie presupune, in primul rand, verificarea prealabila a subzistentei temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea preventiva, intrucat pentru a se putea dispune liberarea provizorie este obligatoriu ca masura arestarii sa fi fost legal luata, prelungita si mentinuta. In caz contrar sunt incidente dispozitiile art. 139 alin. (2) din acelasi cod, care prevad revocarea masurii atunci cand, printre altele, nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea ei".
      Daca se constata ca masura arestarii preventive a fost legal luata, prelungita, mentinuta, iar temeiurile subzista, se vor verifica conditiile prevazute de art. 1602 alin. (1) si alin. (2) C. pr. pen. precum si aptitudinea pe care masura liberarii provizorii o va avea de a asigura realizarea efectiva a scopului masurilor preventive (cerinta oportunitatii).
      Conditiile de admisibilitate in principiu a cererilor de liberare pe cautiune sunt cele prevazute de art. 1606 alin. (1), (2), (3) si art. 1608 alin. (2) C. pr. pen, fiind intrunite in cauza. Astfel, cererile de liberare provizorie au fost formulate in cursul judecatii, se refera la persoane care au calitatea de inculpat arestat preventiv, cererile cuprind: numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care a facut-o, mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii, obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii, cautiunea stabilita de tribunal (in cuantum de 50.000 lei) fiind depusa conform recipiselor de consemnare nr. 807029/1/20.08.2012 emisa de CEC Timisoara pentru inculpatul A.R.P. si nr. 336164/1/21.08.2012 emisa la CEC Bank SA Sucursala Resita pentru inculpatul G.V.
      Conditiile de fond ale cererii sunt prevazute de art. 1602 alin. (1) si (2) C. pr. pen., conditii care sunt intrunite in speta, inclusiv cerinta subzistentei temeiurilor care au justificat privarea de libertate a inculpatilor
      Inculpatul A.R.P. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor prevazute de: art. 26 Cod penal raportat la art. 254 C. pen. si art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (doua acte materiale); art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (doua acte materiale); art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. si art. 17 lit. c) din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale); art. 323 C. pen.  raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpatul G.V., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de: art.254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (doua acte materiale); art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale); art. 323 C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., infractiuni pentru care legea prevede pedepse cu inchisoarea ce nu depasesc 18 ani.
      Este de subliniat ca de la momentul luarii masurii preventive si pana in prezent acuzarea nu a facut dovada faptului ca inculpatii ar intentiona sa fuga sau sa se sustraga de la judecarea cauzei ori de la executarea pedepsei sau ca ar exista date ca ar incerca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba.
      Fiind intrunite cerintele de admisibilitate si temeinicie prevazute de lege, urmeaza a fi examinata oportunitatea liberarii provizorii in contextul concret al cauzei si in raport de persoana inculpatilor
      Prin decizia nr. 17/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a retinut ca "in absenta unor criterii legale care ar trebui sa stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, instanta trebuie sa se raporteze atat la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cat si la datele care circumstantiaza persoana inculpatului. Pentru punerea in libertate provizorie trebuie sa fie retinute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un invinuit sau inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstantele apte a conduce la concluzia ca, intr-o cauza concreta, exista ori nu temeiuri care sa justifice o derogare de la regula judecarii in stare de libertate....Totodata, judecatorul trebuie sa aprecieze in functie de datele concrete din dosar daca temeiurile initiale justifica sau nu in continuare privarea de libertate, avand in vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publica demonstrat prin probe, impactul social al faptei retinute in sarcina inculpatului, limitele de pedeapsa, durata arestului, persoana inculpatului, varsta, antecedente penale si sanatatea acestuia.
      Astfel, gravitatea unei acuzatii nu este prin sine insasi un motiv pertinent si suficient pentru a justifica privarea de libertate, decat daca se bazeaza pe date concrete, de natura sa demonstreze ca eliberarea persoanei detinute preventiv ar crea un pericol real pentru ordinea publica, iar dupa trecerea unei perioade de timp de la data luarii masurii respective detentia provizorie nu mai poate fi mentinuta exclusiv in considerarea naturii infractiunilor si a impactului lor asupra ordinii publice.
      De asemenea, reactia opiniei publice nu poate sa justifice, in mod singular, privarea de libertate, acceptarea concluziei contrare echivaland cu a considera ca o persoana acuzata de fapte de o anumita gravitate ar trebui mentinuta in stare de arest pana la pronuntarea unei hotarari pe fond de catre instanta de judecata, fara posibilitatea liberarii acesteia in cursul procedurii.
      In concluzie, analizand temeinicia cererii de liberare provizorie atat prin prisma textelor de lege incidente din dreptul intern, cat si a jurisprudentei instantei europene, judecatorul poate constata ca masura liberarii provizorii este suficienta pentru buna desfasurare a procesului penal, fiind o masura restrictiva de drepturi si libertati care, prin seria de obligatii ce pot fi stabilite de instanta in sarcina inculpatului si prin posibilitatea revocarii ei, in cazul savarsirii de noi infractiuni sau incalcarii obligatiilor fixate, asigura garantiile respectarii acestora si a realizarii finalitatii avute in vedere de legiuitor".
      Curtea retine ca urmarirea penala, in integralitatea sa, s-a desfasurat cu inculpatii in stare de privare de libertate (inceperea urmaririi penale a avut loc in data de 23.04.2012, iar din data de 26.04.2012 inculpatii au fost retinuti iar apoi arestat preventiv).
      Nu exista date ca inculpatii ar fi incercat sa influenteze in vreo modalitate mersul anchetei penale. Referitor la persoana inculpatilor, din datele aflate la dosarul cauzei nu rezulta indicii ca acestia ar intentiona sa se sustraga de la judecata.
      Pericolul social al presupuselor fapte infractionale este, indubitabil, un criteriu in evaluarea oportunitatii admiterii unei astfel de cereri, insa trebuie tinut cont de faptul ca legiuitorul a evaluat in abstract aceasta imprejurare atunci cand a impus conditia ca pedeapsa prevazuta de lege (in cazul infractiunilor intentionate) sa nu depaseasca 18 ani. Prin urmare gravitatea "abstracta" a infractiunilor are o evaluare legala, iar in cazul de fata situatia juridica a inculpatilor se inscrie in limita impusa de legiuitor.
      Calitatile avute de inculpati la data comiterii pretinselor fapte de natura penala (director APIA si respectiv primar al comunei S.), sumele de bani pretinse, scopul urmarit si natura relatiilor carora li s-a adus atingere, desi sunt elemente ce pot caracteriza pericolul social si au fost avute in vedere pentru justificarea privarii de libertate (la luarea masurii, la prelungire si apoi la mentinere) nu sunt suficiente in prezent, in opinia Curtii, pentru a inlatura de la beneficiul liberarii provizorii persoana inculpatului.
      De altfel, solutia preconizata de instanta este in concordanta si cu dispozitiile art. 5 paragraf 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, potrivit carora "orice persoana arestata sau detinuta_ are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere", dar si cu jurisprudenta instantei europene.
      Astfel, in mai multe cauze Curtea a aratat ca avantajele pe care le prezinta detentia preventiva nu pot fi negate (impiedica persoana suspecta sa fuga, se evita distrugerea unor probe, se impiedica savarsirea unor noi infractiuni) dar ca aceasta are si o serie de inconveniente, reprezentand o atingere adusa prezumtiei de nevinovatie, producand o ruptura in mediul familial si profesional, putand constitui uneori un mijloc de presiune asupra inculpatului pentru a-l constrange sa marturiseasca.
      In cauza Neumaister c. Austriei, Curtea a decis ca temerea ca acuzatul urmeaza sa se sustraga de la proces nu este suficienta, ci ea trebuie analizata in raport de datele personale ale inculpatului, respectiv daca are un loc de munca, o stabilitate familiala, daca are cazier etc.
      Or, in speta, inculpatii nu au antecedente penale, au familii si copii, au o buna reputatie sociala anterioara, erau bine integrati in societate.
      Daca masura arestarii preventive a fost oportuna la momentul luarii ei, avand in vederea stadiul procesului penal in curs, perioada de detentie preventiva, garantiile prezentate de catre inculpati, in prezent nu se mai justifica mentinerea ei.
      Totodata analizand masurile alternative detentiei, prevazute de codul de procedura penala, se retine ca masura liberarii provizorii, prin care se suspenda arestarea preventiva, fiind o masura restrictiva de libertate si drepturi, prin seria de obligatii in sarcina inculpatilor care pot fi stabilite de instanta si prin posibilitatea revocarii ei, in cazul savarsirii de noi infractiuni sau incalcarii obligatiilor fixate, se constata ca este suficienta pentru buna desfasurare a procesului penal.
      Scopul procesului penal poate fi suficient asigurat prin garantiile pe care le ofera persoana inculpatilor si obligatiile care li se impun la liberare, dispozitiile art. 136 alin. (2) C. pr. pen prevazand in mod expres ca scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.
      Ca atare, in cazul de fata nu se poate retine nici un fel de argument care sa explice si sa justifice in concret de ce doar privarea de libertate este singura masura care este necesara pentru buna - desfasurare a procesului penal si a protectiei ordinii publice.
      Asa fiind, pentru motivele mai sus mentionate, Curtea apreciaza fondat recursul formulat de inculpati impotriva incheierii penale din data de 23.08.2012 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin sectia penala in dosarul nr. 2907/115/2012.
      Va casa incheierea penala recurata si, rejudecand:
      In baza art. 1608a alin. (2) C. pr. pen., va admite cererile de liberare provizorie pe cautiune formulata de inculpati.