Liberare provizorie sub control judiciar. Ridicarea controlului judiciar. Disparitia temeiurilor care au impus luarea unor masuri de asigurare a controlului judiciar. Conduita procesuala a inculpatului, comportamentul procedural sporadic al organelor...

Liberare provizorie sub control judiciar. Ridicarea controlului judiciar. Disparitia temeiurilor care au impus luarea unor masuri de asigurare a controlului judiciar. Conduita procesuala a inculpatului, comportamentul procedural sporadic al organelor de urmarire penala si durata indelungata a controlului judiciar - elemente relevante pentru judecator in vederea aprecierii in ce masura restrictionarea unor drepturi pe calea controlului judiciar este proportionala cu protectia interesului public si buna desfasurare a procesului penal.

- Constitutia Romaniei: art. 25
- Conventia Europeana a Drepturilor Omului: Protocolul nr. 4, art. 2
- Codul de procedura penala: art. 1602, art. 1603
- Jurisprudenta CEDO: cauza Peltonen c. Finlandei
      
      Potrivit art. 1603 C. pr. pen. controlul judiciar instituit de instanta poate fi oricand modificat sau ridicat, in totul sau in parte, de aceasta, pentru motive temeinice.
      Prin aplicarea prevederilor art. 1602 C. pr. pen. inculpatului i s-au instituit anumite obligatii, ca garantie a exercitarii controlului judiciar, pe durata procesului penal. Unele dintre aceste obligatii restrictioneaza dreptul la libera circulatie si impun cerinta prezentarii la toate chemarile organelor judiciare sau ale politiei. Aceste masuri au fost considerate necesare la data liberarii provizorii sub control judiciar, fiind in acord cu dispozitiile Protocolului 4, art. 2, paragrafele 1 - 4, la Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
      De la luarea acestor masuri a trecut, insa, o perioada de 1 (un) an. In acest interval de timp, desi inculpatul a facut o declaratie de recunoastere a faptelor de care este acuzat, organele de urmarire penala au efectuat acte de urmarire penala in mod sporadic, cel putin in ultimele 9 (noua) luni, dupa ce aceste activitati s-au desfasurat in mod concentrat si in bune conditii, imediat dupa depistarea faptelor si inculpatului. Prin urmare, ingradirea, in continuare a unor drepturi ale inculpatului datorita masurilor de restrictionare a libertatii de miscare apare excesiva, contrara scopului recunoscut de normele procesual penale si dispozitiilor continute de reglementarile Uniunii Europene, incetand sa mai aiba un caracter rezonabil.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 1150/R din 5 septembrie 2012, dr. M.B.
      
      Prin sentinta penala nr. 235/PI din 11 iulie 2012 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 680/59/2012, in baza art. 1603 C. pr. pen., raportat la art. 1602 alin. (3) C. pr. pen., s-a respins cererea de ridicare a controlului judiciar formulata de inculpatul O.D. ca nefondata.
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
      Prin decizia penala nr. 1571/R/07.10.2011 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in acelasi dosar, s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpat, a fost admisa cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul O.D., punerea in libertate provizorie a acestuia, pe timpul liberarii provizorii fiind obligat sa respecte urmatoarele conditii: a) sa nu depaseasca limita teritoriala a tarii decat in conditiile stabilite de instanta; b) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau dupa caz la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; c) sa se prezinte la Politia Municipiului Timisoara ori de cate ori este chemat; d) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus masura; e) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
      Potrivit art. 1603 C.p.p.: "Controlul judiciar instituit de instanta poate fi oricand modificat sau ridicat de aceasta, in total sau in parte, pentru motive temeinice".
      Fata de textul de lege mentionat, instanta a retinut ca sustinerile inculpatului O.D. invocate in cererea sa de ridicare totala a controlului judiciar, respectiv comportamentul adecvat al acestuia in societate, existenta unei familii si a unui loc de munca stabil, nu reprezinta motive temeinice pentru admiterea cererii.
      Inculpatul a fost arestat preventiv in data de 21.09.2011 si liberat sub control judiciar la un timp foarte scurt, la data de 07.10.2011, iar de atunci si pana in prezent a fost supus respectarii unor obligatii stabilite de instanta. Este adevarat ca pe parcursul celor 9 luni de zile inculpatului i-a fost ingradita partial libertatea de miscare, insa, dat fiind faptul ca dosarul in care este cercetat inculpatul O.D. pentru evaziune fiscala se afla in prezent inca in faza cercetarilor, fiind necesara administrarea unor probe noi, probe care este posibil sa necesite prezenta personala a inculpatului, pentru a asigura prezenta acestuia la activitatea de urmarire penala si pentru ca lipsa sa sa nu se rasfranga in mod negativ asupra desfasurarii cu celeritate a urmaririi penale, instanta a apreciat ca fiind necesara mentinerea  tuturor obligatiilor impuse de instanta de judecata. Pe de alta parte, instanta a constatat ca pastrarea in continuare a controlului judiciar nu ar impieta asupra desfasurarii in conditii normale a vietii sale sociale sau de familie. 
      Impotriva acestei hotarari penale a declarat recurs petentul O.D..
      Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si in raport cu actele si lucrarile din dosar in limitele prevazute de art. 3856 alin. (1) si (3) C. pr. pen, Curtea constata ca prima instanta ca recursul inculpatului este fondat din urmatoarele considerente:
      Articolul 25 din Constitutia Romaniei reglementeaza dreptul la libera circulatie stabilind: "1. Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.
      2. Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni in tara."
      De asemenea, potrivit articolului 2 din Protocolul nr. 4 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului: "1. Oricine sta legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula liber si de a-si alege liber rezidenta.
      2. Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv a sa.
      3. Exercitiul acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrictii decat acelea care, fiind prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea infractiunilor penale, protectiei sanatatii sau moralitatii, sau protectiei drepturilor si libertatilor altuia.
      4. Drepturile recunoscute la paragraful 1 pot, de asemenea, in anumite zone, sa faca obiectul restrictiilor care, prevazute de lege, sunt justificate de interesul public intr-o societate democratica.
      Instanta de recurs retine ca prin decizia nr. 1571/R/07.10.2011 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, a fost admisa cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul O.D., punerea in libertate provizorie a acestuia, pe timpul liberarii provizorii fiind obligat sa respecte urmatoarele conditii: a) sa nu depaseasca limita teritoriala a tarii decat in conditiile stabilite de instanta; b) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau dupa caz la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; c) sa se prezinte la Politia Municipiului Timisoara ori de cate ori este chemat; d) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus masura; e) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
      Dreptul la libera circulatie asa cum este recunoscut la paragrafele 1 si 2 ale articolului 2 din Protocolul nr. 4, are drept scop asigurarea dreptului in spatiu, garantat oricarei persoane, de a circula pe teritoriul pe care se afla precum si de a-l parasi; aceasta implica dreptul de a merge intr-o tara la alegerea sa in care ar putea fi autorizat sa intre [a se vedea, Peltonen impotriva Finlandei, decizia Comisiei din 20 februarie 1995, D.R. 80-A, pag. 43, alin. (1)].
      Rezulta ca libera circulatie ordona interdictia oricarei masuri ce ar putea aduce atingere acestui drept si ar putea restrange exercitiul sau in conditiile in care nu raspunde cerintelor unei masuri ce ar putea fi considerata necesara intr-o societate democratica.
      Obligatia impusa inculpatului, aceea de a nu depasi limitele teritoriale ale Romaniei este prevazuta de lege, respectiv 1602 alin. (3) lit. a) C. pr. pen.
      Inculpatul a suferit o restrangere a exercitiului dreptului sau la libera circulatie, care reprezinta o ingerinta in sensul articolului 2 din Protocolul nr. 4 al Conventiei.
      La momentul impunerii obligatiei inculpatului de a nu parasi limita teritoriala a tarii decat in conditiile stabilite de instanta, aceasta ingerinta urmarea un scop legitim si era necesara intr-o societate democratica.
      Astfel instantele care au dispus initial luarea masurii arestarii preventive si ulterior liberarea sub control judiciar au apreciat ca aceste masuri se impun pentru desfasurarea in bune conditii a urmaririi penale.
      In momentul de fata, instanta trebuie sa verifice daca masura luata, respectiv aceea de a nu parasi limita teritoriala a tarii respecta principiul proportionalitatii, respectiv daca aceasta mai e necesara, adecvata si corespunzatoare scopului urmarit deoarece instanta trebuie sa realizeze un just echilibru intre restrangerea libertatii de miscare persoanei si interesul desfasurarii in bune conditii a anchetei penale.
      Astfel, Curtea retine ca impotriva inculpatului s-a inceput urmarirea penala prin rezolutia din 08.09.2011 pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 si art. 2961 alin. (1) din Legea 571/2003, retinandu-se in sarcina sa ca in cursul anului 2011 acesta a achizitionat diverse cantitati de alcool din judetul Bihor, pe care l-a valorificat in localitati din judetele Timis, Arad si Alba fara intocmirea documentelor financiar contabile si fara a avea calitatea de antrepozitar fiscal.
      In data de 20.09.2011, inculpatul a fost depistat in trafic, avand in microbuz cantitatea de 2.000 litri alcool.
      La data de 21.09.2011, impotriva lui O.D. s-a pus in miscare actiunea penala pentru savarsirea infractiunilor mai sus amintite, a fost audiat inculpatul care a recunoscut faptele retinute in sarcina sa, aratand ca in cursul anului 2011, a achizitionat de la o fabrica din judetul Bihor cantitati de alcool in diferite ocazii pe care le-a comercializat mai multor persoane, indicand acele persoane.
      La data de 21.09.2011, inculpatul a fost arestat preventiv, in temeiul incheierii nr. 110/CC/21.09.2011 data de Tribunalul Timis, iar la data de 07.10.2011 s-a dispus liberarea sub control judiciar a inculpatului, Curtea de Apel Timisoara, instituind in sarcina inculpatului obligatiile mai sus amintite.
      Curtea retine ca in cursul lunilor septembrie - octombrie 2011, s-au efectuat mai multe acte de urmarire penala, fiind audiati in calitatea de invinuitii persoanele carora inculpatul le-a vandut alcool, s-au efectuat perchezitii la domiciliul inculpatului si a celorlalti invinuitii, au fost prelevate probe cu privire la alcoolul gasit asupra acestora pentru a se determina concentratia si implicit valoarea accizelor datorate.
      La data de 06.12.2011, Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale comunica organelor de urmarire penala ca prejudiciul definitiv pentru inculpat este in suma de 60.752. Totodata in cursul urmaririi penale, procurorul a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra mai multor bunuri mobile ale inculpatului, respectiv autovehicule.
      De la punerea sa in libertate sub control judiciar in cursul lunii octombrie 2011, actele de urmarire penala efectuate nu au necesitat prezenta inculpatului, acesta nefiind chemat pentru audierii sau pentru efectuarea vreunui act de urmarire penala. In cauza nu exista date ca inculpatul a incercat sa se sustraga urmaririi penale sau ca ar fi incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului sau sa influenteze declaratiile vreunor martori sau invinuiti. Urmarirea penala s-a desfasurat in bune conditii iar inculpatul a respectat obligatiile impuse. Curtea mai retine ca actele de urmarire penala s-a efectuat mai mult in perioada octombrie 2011 - decembrie 2011, in anul 2012, efectuandu-se doar in mod sporadic.
      Avand insa in vedere ca ingradirea libertatii de miscarea a inculpatului dureaza de aproape 1 an, instanta de recurs opineaza ca mentinerea in continuare a obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei nu mai este necesara intr-o societate democratica, scopul masurii fiind atins, respectiva buna desfasurarea a procesului totodata masura inceteaza sa mai aiba un termen rezonabil, mai ales avand in vedere si perioada de inactivitate a organelor de urmarire penala.
      In consecinta Curtea apreciaza ca aceasta obligatie nu se mai impune a fi mentinuta.
      De asemenea intrucat obligatiile prevazute de art. 1602 alin. (3) lit. b), c) C. pr. pen., respectiv de a se prezinte la organul de urmarire penala sau dupa caz la instanta de judecata ori de cate ori este chemat precum si a se prezinte la Politia Municipiului Timisoara ori de cate ori este chemat au ca scop respectarea obligatiei prevazuta de art. 1602 alin. (3) lit. a) adica aceea de a nu depasi limita teritoriala a tarii decat in conditiile stabilite de instanta, cu privire la care Curtea a apreciat ca nu mai este necesara si adecvata scopului urmarit, se impune a nu mai fi mentinute nici aceste obligatii.
      Totusi avand in vedere ca participarea la procesul penal este nu numai un drept si ci si o obligatie ce revine fiecarei persoane in scopul desfasurarii urmarii penale si a judecatii cu celeritate, se impune ca organele judiciare sa cunoasca in orice moment locul unde inculpatul locuieste, in vederea citarii acestuia la proces.
      Astfel, Curtea apreciaza ca se impune ca masura prevazuta de art. 1602 alin. (3), lit. d) C. pr. pen., adica obligatia inculpatului de a nu-si schimba locuinta decat cu incuviintarea instantei se impune a fi mentinuta.
      Intrucat se refera la o stare de pericol, instanta de recurs opineaza trebuie mentinuta si obligatia art. 1602 alin. (3) lit. e) C. pr. pen.
      Asa fiind, Curtea, cu opinie majoritara va admite recursul inculpatului, va casa incheierea penala recurata si rejudecand:
      Va ridica in parte controlul judiciar instituit prin decizia penala nr. 1571/R/17.10.2011 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosar nr. 6683/30/2011 in sensul ca va inlatura obligatiile prevazute de art. 1602 alin. (3) lit. a), b), c) C. pr. pen.
      Va mentine obligatiile prevazute de art. 1602 alin. (3) lit. d), e) C. pr. pen.