Obligatie de timbrare stabilita de instanta. Neurmarea procedurii reglementate de dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997. Consecinte

Partea care nu a contestat pe cale de reexaminare obligatia de timbrare stabilita de instanta este in drept sa atace pe calea apelului hotararea de anulare ca insuficient timbrata a cererii de chemare in judecata.

Prin sentinta civila nr.29691/30.11.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr.720/30/2011 a fost admisa exceptia insuficientei timbrari a cererii si, pe cale de consecinta, a fost anulata ca insuficient timbrata cererea formulata de reclamantii K.H.N. s.a. impotriva paratilor Primaria Municipiului Timisoara, Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiului Timisoara, Statul Roman prin Consiliul Local al Municipiului Timisoara si Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Timis.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca prin cererea inregistrata la data de 01.02.2011 pe rolul Tribunalului Timis sub nr. 720/30/2011, reclamantii au chemat in judecata paratii solicitand instantei obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosinta a spatiilor situate in imobilul din Timisoara, [_], pe perioada ultimilor 3 ani si pana la restituirea efectiva de catre parati a acestor spatii, cu obligarea paratilor la plata unei sume de 50 lei pentru fiecare zi de intarziere a efectuarii platii, iar in cazul respingerii acestor capete de cerere sa fie obligati paratii sa le plateasca suma de 135.543,60 lei cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinta a cotelor-parti din imobilul mentionat pe ultimii 3 ani si pana la restituirea catre reclamanti a cotelor-parti de proprietate din imobil (suma calculata prin raportare la criteriile prevazute de H.G. nr. 1886/2006 pentru stabilirea chiriilor aferente acestui gen de imobile, coroborate cu Legea nr. 351/2001), cu obligarea paratilor la plata unei sume de 50 lei pentru fiecare zi de intarziere a efectuarii platii, cu cheltuieli de judecata.
In motivare reclamantii au aratat ca sunt persoane indreptatite la restituirea in natura a doua spatii cu alta destinatie din imobilul situat in Timisoara [_] nr. 5, urmand in acest scop procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 si ca paratii refuza nejustificat si tergiverseaza cu rea credinta restituirea in natura a acestor spatii; au facut trimitere la demersurile efectuate de reclamanti de-a lungul timpului in vederea restituirii imobilului.
In drept, cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozitiile art. 480 C.civ., art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie, Constitutia Romaniei, Legea nr. 10/2001 si art. 998-999 Codul civil din 1864.
La primul termen de judecata, verificandu-si din oficiu competenta, tribunalul, in temeiul art.137 al.1 C.pr.civ. raportat la art. 158 si 159 pct. 2 C. pr. civ., cu aplicarea art. 2 pct. 1 lit. b) si art. 1 pct. 1 C. pr. civ., a invocat exceptia necompetentei sale materiale si prin decizia civila nr. 3512/17.06.2011 a declinat competentta de solutionarea a cauzei catre Judecatoria Timisoara.
La termenul de judecata din data de 30.11.2011, instanta a pus in discutie exceptia insuficientei timbrari a actiunii si a ramas in pronuntare pe exceptia invocata, cata vreme in aplicarea art. 137 C. pr. civ., exceptia, fiind una de procedura, care face de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii, trebuie solutionata cu prioritate fata de orice alte cereri sau exceptii invocate in cauza.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca in baza dispozitiilor Legii nr. 146/1997 si O.G. nr. 32/1995, prin rezolutia intocmita la primirea cererii de chemare in judecata, s-a dispus citarea reclamantilor si li s-a pus in vedere sa achite taxa judiciara de timbru in valoare de 4329 lei si timbru judiciar de 5,3 lei, sub sanctiunea anularii cererii.
Reclamantii au depus la dosar o taxa judiciara de timbru de doar 86 lei si 5 lei timbru judiciar, pe care au calculat-o la valoarea pretentiilor precizate de 1.000 lei, fara luarea in considerare a petitului trei din actiune referitor la obligarea paratilor la plata sumei de 135.543,60 lei.
Potrivit art. 20 alin. (2) teza finala din Legea nr. 146/1997, in cazul cand se micsoreaza valoarea pretentiilor formulate in actiune sau in cerere, dupa ce a fost inregistrata actiunea, taxa judiciara de timbru se percepe la valoarea initiala, fara a se tine seama de reducerea ulterioara, aceasta prevedere fiind reluata si in art. 35 alin. (3) din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile ulterioare, taxele de timbru se platesc anticipat, iar neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii.
Avand in vedere ca reclamantii nu s-au conformat dispozitiilor instantei de achitare a taxei judiciare stabilite prin rezolutie desi au fost citati cu aceasta mentiune pentru termenul de judecata din 30.11.2012, vazand dispozitiile de mai sus raportate la art. 137 C. pr. civ., instanta a admis exceptia insuficientei timbrari a cererii si, pe cale de consecinta, a dispus anularea cererii de chemare in judecata.
Impotriva sentintei au declarat apel reclamantii care au criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate, invocand, in esenta, incidenta dispozitiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 si ale Legii nr.10/2001.
Prin decizia civila nr. 415/A/10.05.2012 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr.720/30/2011 apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca este adevarat ca reclamantii au invocat si ca ar fi fost scutiti, in temeiul Legii nr. 10/2001 de plata taxei de timbru aferenta pretinsului petit nr. 3, prevalandu-se de dispozitiile art. 15 lit. r) din Legea taxelor de timbru  nr. 7/1996, republicata.
In atare situatie, tribunalul a constatat ca Legea nr.146/1997, in art. 18, prevede o cale de atac speciala (cerere de reexaminare) contra modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, cerere ce are a fi solutionata de un alt complet de judecata (decat cel care a stabilit aceasta obligatie procesuala), printr-o incheiere irevocabila.  Altfel spus, petitionarii-apelanti aveau a uza de aceasta cale de atac speciala  si a invoca apararile pe care le apreciau necesare  (inclusiv ca se subsumeaza categoriei celor scutiti de a achita taxele de timbru in temeiul unei dispozitii prevazuta chiar in Legea nr. 146/1997) in termenul special prevazut de legiuitor (3 zile de la comunicarea taxei datorate).
 Cu toate ca petitionarii-apelanti au beneficiat de asistenta juridica, nu au inteles sa uzeze de calea de atac a reexaminarii, astfel ca nu le mai era ingaduit sa formuleze critici sub acest aspect prin intermediul caii de atac a apelului.
Aceasta, pentru ca  legiuitorul nu a inteles sa acorde partilor ce se considera nedreptatite de modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru posibilitatea de a alege intre a formula cerere de reexaminare contra incheierii/dispozitiei instantei prin care li s-a stabilit aceasta obligatie procesuala si calea de atac indreptata contra  hotararii ce are a fi pronuntata in dosar. A admite teza contrara inseamna a eluda dispozitiile imperative ale art. 18 apartenent Legii nr. 146/1997 (si care, astfel, ar fi lipsite de orice eficienta juridica). In alti termeni, numai in cadrul cererii de reexaminare se poate discuta modul de stabilire a taxei de timbru, aceasta cale prevazuta de legea speciala prezentand garantiile cerute de art.6 paragraful I al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, fiind o cale efectiva de atac in sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Impotriva deciziei au declarat recurs in termen reclamantii, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitand casarea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.
In motivare, au criticat decizia invocand in esenta ca, dat fiind obiectul cererii, aceasta este scutita de la plata taxelor de timbru.
Au invocat ca retinerea ca fiind obligatorie procedura cererii de reexaminare incalca dreptul la un proces echitabil, cata vreme aceasta cerere nu e solutionata de o instanta de control judiciar.
Au invocat ca, din moment ce au achitat taxa de timbru aferenta unui capat de cerere, in mod gresit a fost anulata cererea in totalitate.
In drept, au invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. pr. civ., art. 312 alin. (3) - (5) C. pr. civ.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate si in baza art. 306 alin. (2) C. pr. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. pr. civ., vazand si normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut ca, pe calea cererii de chemare in judecata, reclamantii au solicitat sa fie despagubiti pentru prejudiciul cauzat ca urmare a abuzivei preluari si a refuzului de restituire a unor imobile ce fac obiect al Legii nr. 10/2001, imprejurare ce rezulta inclusiv din hotararile judecatoresti prin care instantele s-au pronuntat asupra cererii de restituire in natura a acestor imobile (sentinta civila nr. 518/PI/26.02.2010 a Tribunalului Timis, decizia civila nr. 111/26.01.2011 a Curtii de Apel Timisoara si decizia civila nr.59/11.01.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, toate pronuntate in dosarul nr.1745/30/2009).
Potrivit dispozitiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de catre persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cererile accesorii si incidente.
Or, cum imobilele in litigiu fac obiect al Legii nr. 10/2001, fiind preluate de stat in perioada avuta in vedere de art. 15 lit. r) mai sus mentionat, cererea in despagubiri pentru lipsa de folosinta a imobilelor avand un caracter accesoriu fata de cererea de restituire, reclamantii sunt scutiti de la plata taxelor judiciare de timbru in prezenta cauza.
Neurmarea de catre reclamanti a procedurii reexaminarii reglementata de dispozitiile art. 18 alin. (2), (3) din Legea nr.146/1997 nu se constituie in temei de respingere a cailor de atac promovate impotriva sentintei prin care cererea a fost anulata ca insuficient timbrata; cata vreme legea [art. 282 alin. (1) C. pr. civ., art. 304 C. pr. civ.] nu interzice formularea de critici impotriva hotararii astfel pronuntate, retinerea ca inadmisibile a unor asemenea critici formulate de partea care nu a solicitat reexaminarea taxei judiciare stabilite ar echivala cu limitarea accesului la exercitarea cailor de atac prevazute de lege in situatii nereglementate de legea procesual civila.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1), (2), (3), (5) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanta a admis recursul declarat de reclamanti, a casat decizia recurata si, in consecinta, a admis apelul declarat de reclamanti impotriva sentintei civile nr. 29621/30.11.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr. 720/30/2011, a anulat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Timisoara.