Ordinea de solutionare a exceptiilor aprocesuale (de netimbrare ori de necompetenta). Caracterul imperativ al dispozitiilor privind taxele judiciare de timbru.

     Ordinea de solutionare a exceptiilor aprocesuale (de netimbrare ori de necompetenta). Caracterul imperativ al dispozitiilor privind taxele judiciare de timbru.

     In cazul in care se ridica atat exceptia de necompetenta, cat si exceptia de nulitate a cererii pentru insuficienta timbrare primeaza exceptia privitoare la taxa judiciara de timbru, caci instanta nu poate sa puna in discutia partilor alte probleme legate de judecarea cauzei deduse ei spre solutionare inainte de a fi platita taxa judiciara de timbru.
     Curtea nu poate primi opinia exprimata de intimat, in sensul ca exceptia de necompetenta primeaza fata de aceea privind anularea cererii pentru neplata taxelor judiciare de timbru, deoarece taxele de timbru se pot determina numai de catre organele competente.
     In aceasta opinie se ignora tocmai caracterul imperativ al dispozitiilor privitoare la plata taxelor judiciare de timbru. Pe de alta parte, solutionarea exceptiei de necompetenta presupune si ea unele verificari, iar instanta se pronunta asupra acesteia doar in urma unor dezbateri contradictorii.
     Drept urmare, insasi dezbaterea contradictorie asupra exceptiei de necompetenta, ca si asupra oricarui alt incident procedural, implica in mod necesar o activitate jurisdictionala. Or, in litera si spiritul legii, Curtea considera ca activitatea de judecata se poate desfasura in mod firesc numai dupa ce s-au achitat taxele judiciare de timbru.


(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECtIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.26596/301/2009 - DECIZIA CIVILA NR.1799/13.12.2011)

     Prin cererea inregistrata la data de 16.11.2009, pe rolul Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti, sub nr.26596/301/2009, reclamantul C.A.E.C. a chemat in judecata pe parata R.A.D.E.T.B. solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa oblige parata la plata sumei de 1.866.746,64 lei, cu cheltuieli de judecata.
     In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in perioada 1999-2006, a sustinut si a aparat interesele RADET in mai multe actiuni, contestatii in anulare, recursuri, contestatii la executare etc.
     Conform contractului de asistenta juridica 153884/1999, la finalul actiunilor, parata RADET trebuia sa achite cabinetului un procent de 9% din valoarea obtinuta, scazandu-se sumele forfetare achitate in cei 10 ani cabinetului.
     In drept, a invocat art.1073 Cod civil.
     Prin intampinarea, parata a invocat exceptia insuficientei timbrari, exceptiei necompetentei, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
     Prin sentinta civila nr.1173/28.01.2010, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a anulat actiunea ca netimbrata, retinand ca s-a pus in vedere reclamantei sa achite taxa judiciara de timbru in completare, in cuantum de 22.778,47 de lei si timbru judiciar aferent de 5 lei, fiind si citata in acest sens (f.9), dar aceasta nu s-a conformat dispozitiilor instantei, la dosar fiind depusa doar o taxa judiciara de timbru de doar 8 lei. Instanta a facut aplicarea prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
     Impotriva acestei sentinte, a declarat apel reclamantul C.A.E.C., solicitand, in principal, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, iar, in situatia in care se va aprecia ca actiunea este evaluabila in bani, anularea hotararii si retinerea cauzei de catre tribunal, ca prima instanta, spre competenta judecata.
     Prin primul motiv de apel, reclamantul a aratat ca sentinta a fost data cu incalcarea art.84 si 112 al.4 Cod de procedura civila, pentru aceea ca instanta a schimbat temeiul juridic al cererii - art.1073 Cod civil, incalcand, astfel, principiul disponibilitatii.
     Al doilea si al treilea motiv de apel a vizat imprejurarea ca instanta de fond trebuia sa solutioneze mai intai exceptia necompetentei materiale, exceptie de ordine publica, in situatia in care constata ca litigiul este evaluabil in bani. Cu toate acestea, instanta a pus mai intai in discutie, in mod eronat, exceptia netimbrarii.
     Intimata parata a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului, ca nefondat, sustinand, in esenta, legalitatea si temeinicia sentintei.
     Prin decizia civila nr.470/10.05.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a admis apelul formulat de apelantul-reclamant, a anulat sentinta apelata, constatand competenta de solutionare a tribunalului in prima instanta, si a trimis cauza Registraturii Generale a Tribunalului Bucuresti, spre repartizare aleatorie ca dosar de fond.
     Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:
     Cu privire la primul motiv de apel, referitor la gresita calificare a litigiului intr-unul evaluabil in bani, tribunalul a constatat ca aceasta critica este neintemeiata, avand in vedere ca reclamantul a solicitat instantei sa dispuna obligarea paratei la a-si respecta obligatia de plata a sumei de 1.866.746, 64 lei si a dobanzii legale. O atare cerere este supusa obligatiei de timbrare potrivit art.2 din Legea nr.146/1997 republicata.
     Sunt, insa, intemeiate motivele de apel ce vizeaza gresita ordine de solutionare a exceptiilor, astfel ca tribunalul a constatat ca prima instanta a analizat cu prioritate, in mod gresit, exceptia netimbrarii. In acest context, tribunalul a retinut ca prioritate in solutionare avea exceptia necompetentei materiale, invocata de parata, in raport de art.158 al.1 Cod de procedura civila, dat fiind ca valoarea obiectului cererii depaseste suma de 500.000 lei. Ca atare, competenta de solutionare a litigiului apartine, in prima instanta, tribunalului, potrivit art.2 pct.1 lit.b Cod de procedura civila, si nu judecatoriei. Doar o instanta competenta putea sa statueze asupra obligatiei de timbrare, contrar sustinerilor formulate de intimata prin intampinare.
     In consecinta, constatand ca prima instanta a pronuntat o solutie cu incalcarea art.2 pct.1 lit.b, art.158 al.1, 159 pct.2 Cod de procedura civila, in temeiul art.297 al.2 Cod de procedura civila, a admis apelul, a anulat sentinta apelata, constatand competenta de solutionare a tribunalului in prima instanta si a trimis cauza Registraturii Generale a Tribunalului Bucuresti, spre repartizare aleatorie ca dosar de fond.
     In termen legal, impotriva acestei decizii a formulat recurs parata R.A.D.E.T.B., solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, in sensul mentinerii dispozitiilor sentintei civile nr.1173/28.01.2010 pronuntata de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, ca fiind temeinice si legale.
     In motivare, recurenta a sustinut ca prima instanta in mod corect a apreciat ca actiunea este evaluabila in bani si a facut incadrarea in prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997. Prima instanta, fata de obiectul cererii de chemare in judecata, in mod corect a pus in vedere, prin citatie, reclamantului, completarea taxei judiciare de timbru cu suma de 22.778,47 lei si precizarea capatului 2 de cerere, dupa care a aplicat dispozitiile art.84 raportat la art.112 alin.4 Cod procedura civila.
     Fata de aceasta masura a primei instante, reclamantul avea posibilitatea sa faca cerere de reexaminare in termen de 3 zile de la data comunicarii, conform prevederilor art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997 si, totodata, putea si trebuia sa depuna precizari cu privire la lamurirea obiectului cererii, conform art.114 alin.2 Cod procedura civila.
     Gresit  a folosit reclamantul in sustinerea motivelor de apel in aparare culpa proprie, deoarece acesta avea obligatia sa fie prezent sau sa trimita un inscris pana la primul termen de judecata pentru a-si efectua apararile in prima instanta, avand in vedere ca nu a solicitat aplicarea art.242 alin.2 Cod procedura civila.
     Fata de lipsa de diligenta a reclamantul cu privire la dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la plata taxelor judiciare de timbru odata cu introducerea cererii de chemare in judecata sau cel mai tarziu pana la primul termen de judecata, asa cum i-a fost pus in vedere prin citatie, prima instanta nu putea sa se pronunte pe o cerere netimbrata conform prevederilor legale si cu care nu era investita si, prin urmare, in mod temeinic si legal a anulat actiunea, ca netimbrata, ordinea de solutionare a exceptiilor invocate fiind corect aplicata.
     A mai sustinut recurenta parata R.A.D.E.T.B. ca tribunalul in mod gresit a retinut ca "Sunt. .. intemeiate motivele de apel ce vizeaza gresita ordine de solutionare a exceptiilor", intrucat ordinea in care prima instanta a solutionat exceptiile invocate este cea corecta, aspect dedus si din faptul ca prin analizarea exceptiei de netimbrare, care se impunea cu prioritate fata de exceptia de necompetenta materiala, urma sa rezulte daca prima instanta putea sau nu sa fie investita cu judecarea pricinii si, dupa aceea, urma sa se pronunte asupra competentei.
     In doctrina juridica este binecunoscut faptul ca in situatiile in care instanta trebuie sa solutioneze in acelasi timp mai multe exceptii procesuale, in lipsa unei reglementari exprese trebuie sa deduca ordinea lor de solutionare din caracterul si efectele produse de acestea.
     Astfel, vor fi rezolvate mai intai exceptiile referitoare la investirea instantei, in speta exceptia de netimbrare sau insuficienta timbrare, si apoi exceptia de necompetenta, deoarece daca instanta nu este investita cu rezolvarea cererii, aceasta nici nu o poate analiza, pentru a vedea daca este sau nu competenta.
     Fata de caracterul imperativ al timbrajului prevazut de art.20 alin.1 si alin.2 din Legea nr.146/1997, precum si efectul produs de acesta - in speta anularea cererii, instanta de fond in mod corect a analizat cu prioritate exceptia de netimbrare, aceasta fiind o exceptie peremtorie, care facea inutila analizarea oricarui alt aspect.
     De asemenea, incadrarea in tariful taxelor judiciare de timbru de catre instantele judecatoresti constituie o sarcina administrativa, care nu reprezinta obiect al activitatii de judecata, taxa judiciara de timbru fiind datorata anticipat si putand fi stabilita si de catre un grefier cu studii superioare, prin urmare cu atat mai mult putea fi stabilita si verificata de o instanta de judecata chiar necompetenta, conform art.34 si 35 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997.
     In acest context se poate retine culpa reclamantului, care a avut suficient timp (aproape doua luni) pentru a se conforma dispozitiilor instantei de judecata, puse in vedere prin citatie, raportat la data inregistrarii actiunii - 16.11.2009, citarea cu mentiunile instantei efectuata la data de 19.11.2009 si primul termen de judecata stabilit pentru data de 28.01.2010.
     In plus, instanta de apel a retinut in mod gresit ca "prima instanta a pronuntat o solutie cu incalcarea art.2 pct.2 Iit.b, art.158 al.1, 159 pct.2 Cod de procedura civila", deoarece, asa cum s-a aratat, pentru a se putea pronunta asupra competentei instanta trebuia in primul rand sa fie investita.
     Pentru solutionarea in ordine corecta a exceptiilor invocate, instanta trebuie sa tina cont de regula consacrata de art.137 alin.1 Cod procedura civila si sa solutioneze mai intai exceptiile de procedura si mai apoi exceptiile de fond, "care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii". Regula enuntata la art.137 alin.1 Cod procedura civila este clara, necesitand doar un examen prealabil de clasificare a exceptiilor invocate concomitent si, desi nu acopera toate situatiile intalnite in practica, doctrina a contribuit la rezolvarea acestei probleme prin consacrarea unei a doua reguli: "In lipsa unui text care sa reglementeze modul in care trebuie sa procedeze instanta, s-a aratat ca judecatorul trebuie sa deduca ordinea in care se va pronunta asupra exceptiilor din caracterul si efectele pe care le produc acestea in cadrul procesului civil". De asemenea, "In toate cazurile in care judecatorii se vad pusi in situatia de a cerceta laolalta mai multe chestiuni .... , in aceeasi cauza, daca aceste chestiuni sunt de natura a nu fi examinate decat succesiv, ei trebuie sa tina seama de o ordine logica, de o succesiune rationala, incepand cu examinarea si solutionarea chestiunilor care au in mod logic prioritate .... ".
     Avand in vedere ca insasi dezbaterea contradictorie asupra exceptiei de necompetenta, ca si asupra oricarui alt incident procedural, implica in mod necesar o activitate jurisdictionala, prima instanta in mod corect a anulat cererea ca netimbrata.
Intimatul reclamant a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
In esenta, a aratat ca in mod corect tribunalul, facand aplicare art.158 alin.1 Cod de procedura civila, a retinut ca prioritate in solutionarea exceptiilor are cea privind necompetenta instantei.
Textul articolului invocat statueaza in mod neechivoc obligativitatea instantei de a stabili competenta, ceea ce este prioritar fata de solutia nereglementata data asupra timbrajului.
De altfel, nici art.158 alin.1 Cod de procedura civila nu stabileste clar ordinea de solutionare, cand sunt invocate doua sau mai multe exceptii, aratand ca instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si apoi asupra exceptiilor de fond.
Intimatul a aratat, in al doilea rand, ca temeiul juridic al actiunii a fost dat de art.1073 Cod civil, in raport de care s-a stabilit o taxa judiciara de timbru in cuantum fix, potrivit art.134 din Legea nr.146/1997.
Instanta de fond a schimbat temeiul actiunii din obligatie de a face in obligatie in pretentii, fara a pune in discutie in contradictoriu calificarea juridica a cererii, pentru a da posibilitatea reclamantului sa-si intregeasca sau sa-si modifice actiunea, in sensul art.132 alin.1 Cod de procedura civila.
Drept consecinta, in mod gresit s-a anulat cererea ca netimbrata, cu nesocotirea acestui text de lege, cu atat mai mult cu cat procedura de citare, prin care s-a pus in vedere reclamantului sa timbreze si sa-si precizeze dobanda, a fost facuta prin afisare si nu inmanata vreunui reprezentant al cabinetului in litigiu.
Cu referire la cererea de reexaminare prevazuta de art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997, intimatul a precizat ca recurenta da o interpretare eronata acestor dispozitii legale.
In speta, nimeni nu a contestat modalitatea de calcul a taxei judiciare de timbru, stabilita la valoare, ceea ce implica doar o discutie asupra temeiului juridic al cererii de chemare in judecata.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinand decizia recurata prin prisma criticilor formulate si in raport de dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
   Potrivit dispozitiilor art.1 din Legea nr.146/1997 cu modificarile ulterioare, actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se platesc anticipat.
     In cazul in care taxele de timbru nu au fost platite in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata, dispozitie legala prevazuta de art.20 din aceeasi lege.
In acest sens, tinand seama de dispozitiile art.2 alin.11 din Legea nr.146/1997, prima instanta, apreciind asupra obiectului evaluabil in bani al cererii de chemare in judecata a pus in vedere reclamantului C.A.E.C.  sa suplimenteze taxa judiciara de timbru datorata cu suma de 22.778,47 de lei si timbru judiciar aferent de 5 lei.
Aceasta masura nu presupune o schimbare a temeiului actiunii din obligatie de a face in obligatie in pretentii, realizata cu incalcarea principiului contradictorialitatii, cum sustine intimatul reclamant C.A.E.C., intrucat litigiul civil pendinte are ca obiect constatarea existentei unui drept patrimonial, evaluabil in bani, in patrimoniul celui ce reclama.
Actiunea are ca obiect, de regula, protectia unui drept sau a unui interes pentru realizarea caruia calea justitiei este obligatorie. Obiectul actiunii se concretizeaza si nuanteaza prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare in judecata constituindu-l pretentia concreta a reclamantului.
     Potrivit cu natura si obiectul dreptului exercitat, pot fi distinse actiuni personale (atunci cand se valorifica un drept personal, de creanta), actiuni reale (cand dreptul a carui protectie se urmareste este unul real) si actiuni mixte (cand se valorifica deopotriva un drept personal si unul real), actiuni extrapatrimoniale si actiuni patrimoniale, actiuni mobiliare si actiuni imobiliare, actiuni petitorii si actiuni posesorii.
     Actiunile patrimoniale sunt cele care au un continut economic, pe cand actiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent daca este persoana fizica sau juridica, drepturi fara continut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale.
     Intrucat dreptul subiectiv material constituie fundamentul actiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune si toate consecintele ce decurg de aici: calificarea actiunii, determinarea competentei, alcatuirea completului, determinarea caii de atac.
     Ca atare, se poate afirma ca dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat in justitie "transfera" caracterul sau patrimonial sau nepatrimonial litigiului insusi si, astfel, procesul va putea fi evaluabil in bani ori de cate ori in structura raportului juridic de drept substantial, dedus judecatii, intra un drept patrimonial, real sau de creanta.
     In consecinta, ori de cate ori pe calea actiunii in justitie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara.
     In aceste conditii, in mod corect prima instanta a apreciat ca in raportul juridic de drept substantial, dedus judecatii de catre reclamant, intra un drept patrimonial de creanta, aspect fata de care sunt incidente dispozitiile art.2 alin.11 din Legea nr.146/1997, republicata.
     In masura in care reclamantul nu era de acord cu modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, acesta putea, potrivit art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997, sa formuleze o cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate.
     Numai in acest context poate fi cenzurat cuantumul taxei judiciare de timbru, nu numai sub aspectul cuantumului stabilit, ci si in raport de obiectul actiunii.
     Pe de alta parte, imprejurarea ca procedura de citare a reclamantului pentru completarea taxei judiciare de timbru datorate a fost facuta prin afisare, iar nu prin inmanare unui reprezentant al cabinetului in litigiu, reprezinta o aparare care nu a fost sustinuta de recurent in faza procesuala a apelului, prin exercitarea acestei cai de atac, caz in care nelegala citare ori neaducerea la cunostinta partii in cauza a obligatiei prevazuta sub sanctiunea anularii cererii ca netimbrata, potrivit art.20 din Legea nr.146/1997, nu poate face obiect al analizei in recurs.
     Pe fond, Curtea apreciaza, ca si instanta de fond, ca exceptia netimbrarii actiunii sau caii de atac trebuie sa fie solutionata inaintea oricaror altor exceptii de procedura, practica judiciara decizand constant ca exceptia privind anularea cererii/caii de atac pentru neplata taxei de timbru primeaza fata de exceptia de necompetenta materiala.
     Astfel, potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, adica inainte de primirea, efectuarea sau eliberarea actului taxabil sau inainte de prestarea serviciului. De aceea, s-a statuat ca instanta nu poate sa puna in discutia partilor alte probleme legate de judecarea litigiului dedus ei spre solutionare, inainte de satisfacerea taxelor de timbru.
     In situatia in care se invoca, in acelasi timp, mai multe exceptii procesuale, in lipsa unei reglementari exprese instanta trebuie sa deduca ordinea de solutionare a exceptiilor procesuale din caracterul si efectele produse de diferitele exceptii.
     Astfel, vor fi rezolvate mai intai exceptiile referitoare la investirea instantei (exceptia de netimbrare sau de insuficienta timbrare), apoi exceptia de necompetenta, exceptiile privind compunerea sau constituirea instantei, puterea de lucru judecat, prescriptia etc.
     In cazul in care se ridica atat exceptia de necompetenta, cat si exceptia de nulitate a cererii pentru insuficienta timbrare primeaza exceptia privitoare la taxa judiciara de timbru, caci instanta nu poate sa puna in discutia partilor alte probleme legate de judecarea cauzei deduse ei spre solutionare inainte de a fi platita taxa judiciara de timbru.
     Curtea nu poate primi opinia exprimata de intimat, in sensul ca exceptia de necompetenta primeaza fata de aceea privind anularea cererii pentru neplata taxelor judiciare de timbru, deoarece taxele de timbru se pot determina numai de catre organele competente.
     In aceasta opinie se ignora tocmai caracterul imperativ al dispozitiilor privitoare la plata taxelor judiciare de timbru. Pe de alta parte, solutionarea exceptiei de necompetenta presupune si ea unele verificari, iar instanta se pronunta asupra acesteia doar in urma unor dezbateri contradictorii.
     Drept urmare, insasi dezbaterea contradictorie asupra exceptiei de necompetenta, ca si asupra oricarui alt incident procedural, implica in mod necesar o activitate jurisdictionala. Or, in litera si spiritul legii, Curtea considera ca activitatea de judecata se poate desfasura in mod firesc numai dupa ce s-au achitat taxele judiciare de timbru.
Pentru considerentele mentionate, constatand ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor Legii nr.146/14997 referitoare la taxele judiciare de timbru, in conditiile in care reclamantul C.A.E.C.  nu a achitat intreaga suma datorata cu titlu de taxa judiciara de timbru, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul declarat de recurenta parata R.A.D.E.T.B. impotriva deciziei civile nr.470/10.05.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, in dosarul nr.26596/301/2009, in contradictoriu cu intimatul reclamant C.A.E.C., va modifica decizia recurata, in sensul ca, potrivit art.296 Cod procedura civila, va respinge apelul declarat de apelantul reclamant C.A.E.C. impotriva sentintei civile nr.1173/28.01.2010, pronuntata de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, ca nefondat.
     Intrucat partea care a cazut in pretentii in aceasta faza procesuala este intimatul reclamant C.A.E.C., Curtea, potrivit art.274 Cod procedura civila, il va obliga sa plateasca recurentei parate R.A.D.E.T.B. suma de 5,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar aferente cererii de recurs.