Modalitatea de valorificare a dreptului de eliberare a cartilor de identitate
(Decizie nr. 142 din data de 14.01.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) Eliberare act.
1. Modalitatea de valorificare a dreptului de eliberare a cartilor de identitate cu scutirea de la plata cheltuielilor de producere si de eliberare a actelor de identitate pentru persoanele private de libertate care nu dispun de recurse financiare, prevazut de art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013.
Prin prezenta actiune, recurentul-reclamant incearca sa obtina o hotarare judecatoreasca prin care sa se stabileasca la modul general obligatia intimatei-parate de elibera carti de identitate pentru persoanele private de libertate care nu dispun de recurse financiare, insa instantele de judecata nu pot statua in abstract aceasta obligatie intrucat, pe langa problema teoretica a interpretarii coroborare a art. 5 alin. 2 din Legea nr. 117/1999, a art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013, a art. 42 alin. 2 din OUG nr. 97/2005 si a art. 47 din HG nr. 1375/2006, stabilirea existentei dreptului detinutilor de a obtine carte de identitate fara achitarea taxelor aferente si a obligatiei corelative a intimatei-parate presupune si efectuarea unui control concret a unui element de fapt specific, respectiv lipsa resurselor financiare a detinutului, ceea ce in mod evident si necesar impune in primul rand o individualizare a persoanei pentru care se solicita acordarea acestei facilitati, insotita de dovezi din care sa rezulte indeplinirea conditiilor legale.
Or, Curtea constata ca, in cauza de fata, recurentul-reclamant nu a adresat intimatei-parate o cerere individualizata, ci una cu caracter general si abstract.
De asemenea, Curtea retine ca art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013 presupune un control individual ce este efectuat de intimata-parata in fiecare caz distinct in parte, fiind autoritatea ce are atributii legale in acest sens, astfel incat nu se poate solicita acordarea unui aviz pozitiv general valabil in baza caruia ulterior recurentul-reclamant ar putea obtine carti de identitate pentru detinuti cu privire la care el insusi ar face aprecieri cu privire la situatia financiara.
In plus, rezolvarea unei probleme teoretice, ca cea pusa in discutie de recurentul-reclamant in prezenta cauza – scutirea de la plata taxei extrajudiciare de timbru, nu poate fi supusa controlului jurisdictional in lipsa invocarii si dovedirii unui drept concret si efectiv care ar fi apreciat ca fiind lezat, in acest sens fiind prevederile art. 5 alin. 4 C.pr.civ. potrivit carora „Este interzis ca judecatorul sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse judecatii.”
Pentru aceste considerente, observand faptul ca, potrivit prevederilor legale incidente, persoanele private de libertate nu au un drept absolut de scutire de la plata cheltuielilor de producere si de eliberare a actelor de identitate, ci acordarea acestui drept este conditionata de lipsa mijloacelor financiare, precum si faptul ca recurentul-reclamant nu a solicitat acordarea acestei facilitati in mod concret si individualizat pentru persoane private de libertate si nu a depus dovezi din care sa rezulte lipsa mijloacelor financiare, in temeiul art. 496 C.pr.civ. Curtea urmeaza a respinge recursul ca nefundat.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, decizia civila nr. 142/14.01.2015, dosar nr. 1283/98/2014)
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1418F/25.08.2014 pronuntata de Tribunalul Ialomita – Sectia Civila in dosarul nr. 1283/98/2014 a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata de reclamantul Penitenciarul Slobozia in contradictoriu cu paratul Municipiul Slobozia – Directia de Evidenta a Persoanelor.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul Penitenciarul Slobozia prin care a solicitat casarea sentintei, iar in rejudecare obligarea paratei la scutirea de la plata taxelor de producere si eliberare a cartilor de identitate pentru persoanele private de libertate care nu dispun de mijloace financiare.
In motivare, s-a aratat in esenta ca refuzul paratei de eliberare a cartilor de identitate pentru categoria de persoane private de libertate care nu dispun de mijloace financiare a fost motivat de faptul ca in Legea 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru persoanele private de libertate nu se regasesc in categoria persoanelor exceptate in mod expres de la plata acestei taxe.
Refuzul paratei nu a fost motivat niciodata de faptul ca cererile nu au fost nominale procedura obligatorie, de altfel, pentru eliberarea actului de identitate si care ar fi fost realizata in momentul in care SPCLEP Slobozia ar fi raspuns favorabil solicitarii sale.
Lipsa cererilor persoanelor private de liberate care ar putea beneficia de acest drept nu a influentat in nici un mod pozitia paratei, aceasta in mod constant refuzand acest drept motivat de propria interpretare a prevederilor legale. Recurenta a apreciat ca instanta a schimbat temeiul cererii sale, raportat la faptul ca motivele de fapt si de drept asupra carora a inteles sa limiteze dezbaterile au fost expuse in inscrisurile depuse la dosar.
Refuzul autoritatii parate nu a fost motivat de faptul ca nu au fost respectate conditiile de forma prevazute de lege pentru a intra in posesia unei carti de identitate, ci de faptul ca aceasta categorie de persoane nu este prevazuta de lege a fi scutita de la plata taxelor de eliberare a cartilor de identitate. Faptul ca in fata instantei parata si-a modificat pozitia, in sensul in care a afirmat ca ar fi de acord sa elibereze cartile de identitate, conditionat de inaintarea cererilor petentilor condamnati insotite de documente justificative, echivaleaza cu o recunoastere a pretentiilor si asta ar fi trebuit sa conduca la pronuntarea unei solutii favorabile si nicidecum la respingerea cererii.
Recurenta a apreciat ca instanta trebuia sa se pronunte asupra aspectelor juridice puse in discutie si nu sa arunce in viitor rezolvarea acestui diferend, intrucat acesta este cauzat de interpretarea eronata a legii, respectiv a prevederilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 117/1999 coroborat cu art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013.
In drept, au fost invocate prevederile C.pr.civ., Legii nr. 254/2013, OMJ nr. 117/1999, solicitandu-se judecarea cauzei si in lipsa.
Intimata-parata Directia de Evidenta a Persoanelor a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, s-a aratat ca actele normative in domeniul evidentei persoanelor prevad doar posibilitatea scutirii anumitor categorii de persoane de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de identitate, iar scutirea de la plata taxelor extrajudiciare de timbru nu este mentionata in mod expres pentru persoanele private de libertate. Astfel, prin raportare la dispozitiile art. 5 alin.2 din Legea 117/1999, sintagma "scutire de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de identitate" prevazuta de art.47 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1375/2006, rezulta ca aceasta nu include si taxa extrajudiciara de timbru.
Mai mult, in cazuri speciale, pentru ca seful serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor sa poata acorda scutirea de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de identitate, ar fi fost necesar ca cererile sa fie nominale si sa fie insotite de documente in sustinerea faptului ca persoanele condamnate sau familiile acestora nu dispun de mijloace financiare, lucru care nu s-a realizat niciodata.
Dar cealalta taxa oricum trebuie achitata, pentru ca nu se poate acorda scutire de la plata acesteia, respectiv taxa extrajudiciara de timbru aferenta pentru eliberarea actului de identitate in valoare de 5 lei, astfel cum este prevazut la Cap II pct. 1 din Anexa la Legea 117/1999 cu modificarile si completarile ulterioare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 205-208 C.pr.civ.
Recurentul-reclamant Penitenciarul Slobozia a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, in motivare reiterand argumentele expuse in cuprinsul cererii de recurs.
In faza procesuala a recursului nu au fost administrate probe noi.
Examinand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, in raport de actele dosarului si de dispozitiile legale aplicabile, Curtea constata urmatoarele:
Prin prezenta actiune, recurentul-reclamant incearca sa obtina o hotarare judecatoreasca prin care sa se stabileasca la modul general obligatia intimatei-parate de elibera carti de identitate pentru persoanele private de libertate care nu dispun de recurse financiare, insa instantele de judecata nu pot statua in abstract aceasta obligatie intrucat, pe langa problema teoretica a interpretarii coroborare a art. 5 alin. 2 din Legea nr. 117/1999, a art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013, a art. 42 alin. 2 din OUG nr. 97/2005 si a art. 47 din HG nr. 1375/2006, stabilirea existentei dreptului detinutilor de a obtine carte de identitate fara achitarea taxelor aferente si a obligatiei corelative a intimatei-parate presupune si efectuarea unui control concret a unui element de fapt specific, respectiv lipsa resurselor financiare a detinutului, ceea ce in mod evident si necesar impune in primul rand o individualizare a persoanei pentru care se solicita acordarea acestei facilitati, insotita de dovezi din care sa rezulte indeplinirea conditiilor legale.
Or, Curtea constata ca, in cauza de fata, recurentul-reclamant nu a adresat intimatei-parate o cerere individualizata, ci una cu caracter general si abstract.
De asemenea, Curtea retine ca art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013 presupune un control individual ce este efectuat de intimata-parata in fiecare caz distinct in parte, fiind autoritatea ce are atributii legale in acest sens, astfel incat nu se poate solicita acordarea unui aviz pozitiv general valabil in baza caruia ulterior recurentul-reclamant ar putea obtine carti de identitate pentru detinuti cu privire la care el insusi ar face aprecieri cu privire la situatia financiara.
In plus, rezolvarea unei probleme teoretice, ca cea pusa in discutie de recurentul-reclamant in prezenta cauza – scutirea de la plata taxei extrajudiciare de timbru, nu poate fi supusa controlului jurisdictional in lipsa invocarii si dovedirii unui drept concret si efectiv care ar fi apreciat ca fiind lezat, in acest sens fiind prevederile art. 5 alin. 4 C.pr.civ. potrivit carora „Este interzis ca judecatorul sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse judecatii.”
Pentru aceste considerente, observand faptul ca, potrivit prevederilor legale incidente, persoanele private de libertate nu au un drept absolut de scutire de la plata cheltuielilor de producere si de eliberare a actelor de identitate, ci acordarea acestui drept este conditionata de lipsa mijloacelor financiare, precum si faptul ca recurentul-reclamant nu a solicitat acordarea acestei facilitati in mod concret si individualizat pentru persoane private de libertate si nu a depus dovezi din care sa rezulte lipsa mijloacelor financiare, in temeiul art. 496 C.pr.civ. Curtea urmeaza a respinge recursul ca nefondat.
1. Modalitatea de valorificare a dreptului de eliberare a cartilor de identitate cu scutirea de la plata cheltuielilor de producere si de eliberare a actelor de identitate pentru persoanele private de libertate care nu dispun de recurse financiare, prevazut de art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013.
Prin prezenta actiune, recurentul-reclamant incearca sa obtina o hotarare judecatoreasca prin care sa se stabileasca la modul general obligatia intimatei-parate de elibera carti de identitate pentru persoanele private de libertate care nu dispun de recurse financiare, insa instantele de judecata nu pot statua in abstract aceasta obligatie intrucat, pe langa problema teoretica a interpretarii coroborare a art. 5 alin. 2 din Legea nr. 117/1999, a art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013, a art. 42 alin. 2 din OUG nr. 97/2005 si a art. 47 din HG nr. 1375/2006, stabilirea existentei dreptului detinutilor de a obtine carte de identitate fara achitarea taxelor aferente si a obligatiei corelative a intimatei-parate presupune si efectuarea unui control concret a unui element de fapt specific, respectiv lipsa resurselor financiare a detinutului, ceea ce in mod evident si necesar impune in primul rand o individualizare a persoanei pentru care se solicita acordarea acestei facilitati, insotita de dovezi din care sa rezulte indeplinirea conditiilor legale.
Or, Curtea constata ca, in cauza de fata, recurentul-reclamant nu a adresat intimatei-parate o cerere individualizata, ci una cu caracter general si abstract.
De asemenea, Curtea retine ca art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013 presupune un control individual ce este efectuat de intimata-parata in fiecare caz distinct in parte, fiind autoritatea ce are atributii legale in acest sens, astfel incat nu se poate solicita acordarea unui aviz pozitiv general valabil in baza caruia ulterior recurentul-reclamant ar putea obtine carti de identitate pentru detinuti cu privire la care el insusi ar face aprecieri cu privire la situatia financiara.
In plus, rezolvarea unei probleme teoretice, ca cea pusa in discutie de recurentul-reclamant in prezenta cauza – scutirea de la plata taxei extrajudiciare de timbru, nu poate fi supusa controlului jurisdictional in lipsa invocarii si dovedirii unui drept concret si efectiv care ar fi apreciat ca fiind lezat, in acest sens fiind prevederile art. 5 alin. 4 C.pr.civ. potrivit carora „Este interzis ca judecatorul sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse judecatii.”
Pentru aceste considerente, observand faptul ca, potrivit prevederilor legale incidente, persoanele private de libertate nu au un drept absolut de scutire de la plata cheltuielilor de producere si de eliberare a actelor de identitate, ci acordarea acestui drept este conditionata de lipsa mijloacelor financiare, precum si faptul ca recurentul-reclamant nu a solicitat acordarea acestei facilitati in mod concret si individualizat pentru persoane private de libertate si nu a depus dovezi din care sa rezulte lipsa mijloacelor financiare, in temeiul art. 496 C.pr.civ. Curtea urmeaza a respinge recursul ca nefundat.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, decizia civila nr. 142/14.01.2015, dosar nr. 1283/98/2014)
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1418F/25.08.2014 pronuntata de Tribunalul Ialomita – Sectia Civila in dosarul nr. 1283/98/2014 a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata de reclamantul Penitenciarul Slobozia in contradictoriu cu paratul Municipiul Slobozia – Directia de Evidenta a Persoanelor.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul Penitenciarul Slobozia prin care a solicitat casarea sentintei, iar in rejudecare obligarea paratei la scutirea de la plata taxelor de producere si eliberare a cartilor de identitate pentru persoanele private de libertate care nu dispun de mijloace financiare.
In motivare, s-a aratat in esenta ca refuzul paratei de eliberare a cartilor de identitate pentru categoria de persoane private de libertate care nu dispun de mijloace financiare a fost motivat de faptul ca in Legea 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru persoanele private de libertate nu se regasesc in categoria persoanelor exceptate in mod expres de la plata acestei taxe.
Refuzul paratei nu a fost motivat niciodata de faptul ca cererile nu au fost nominale procedura obligatorie, de altfel, pentru eliberarea actului de identitate si care ar fi fost realizata in momentul in care SPCLEP Slobozia ar fi raspuns favorabil solicitarii sale.
Lipsa cererilor persoanelor private de liberate care ar putea beneficia de acest drept nu a influentat in nici un mod pozitia paratei, aceasta in mod constant refuzand acest drept motivat de propria interpretare a prevederilor legale. Recurenta a apreciat ca instanta a schimbat temeiul cererii sale, raportat la faptul ca motivele de fapt si de drept asupra carora a inteles sa limiteze dezbaterile au fost expuse in inscrisurile depuse la dosar.
Refuzul autoritatii parate nu a fost motivat de faptul ca nu au fost respectate conditiile de forma prevazute de lege pentru a intra in posesia unei carti de identitate, ci de faptul ca aceasta categorie de persoane nu este prevazuta de lege a fi scutita de la plata taxelor de eliberare a cartilor de identitate. Faptul ca in fata instantei parata si-a modificat pozitia, in sensul in care a afirmat ca ar fi de acord sa elibereze cartile de identitate, conditionat de inaintarea cererilor petentilor condamnati insotite de documente justificative, echivaleaza cu o recunoastere a pretentiilor si asta ar fi trebuit sa conduca la pronuntarea unei solutii favorabile si nicidecum la respingerea cererii.
Recurenta a apreciat ca instanta trebuia sa se pronunte asupra aspectelor juridice puse in discutie si nu sa arunce in viitor rezolvarea acestui diferend, intrucat acesta este cauzat de interpretarea eronata a legii, respectiv a prevederilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 117/1999 coroborat cu art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013.
In drept, au fost invocate prevederile C.pr.civ., Legii nr. 254/2013, OMJ nr. 117/1999, solicitandu-se judecarea cauzei si in lipsa.
Intimata-parata Directia de Evidenta a Persoanelor a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, s-a aratat ca actele normative in domeniul evidentei persoanelor prevad doar posibilitatea scutirii anumitor categorii de persoane de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de identitate, iar scutirea de la plata taxelor extrajudiciare de timbru nu este mentionata in mod expres pentru persoanele private de libertate. Astfel, prin raportare la dispozitiile art. 5 alin.2 din Legea 117/1999, sintagma "scutire de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de identitate" prevazuta de art.47 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1375/2006, rezulta ca aceasta nu include si taxa extrajudiciara de timbru.
Mai mult, in cazuri speciale, pentru ca seful serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor sa poata acorda scutirea de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de identitate, ar fi fost necesar ca cererile sa fie nominale si sa fie insotite de documente in sustinerea faptului ca persoanele condamnate sau familiile acestora nu dispun de mijloace financiare, lucru care nu s-a realizat niciodata.
Dar cealalta taxa oricum trebuie achitata, pentru ca nu se poate acorda scutire de la plata acesteia, respectiv taxa extrajudiciara de timbru aferenta pentru eliberarea actului de identitate in valoare de 5 lei, astfel cum este prevazut la Cap II pct. 1 din Anexa la Legea 117/1999 cu modificarile si completarile ulterioare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 205-208 C.pr.civ.
Recurentul-reclamant Penitenciarul Slobozia a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, in motivare reiterand argumentele expuse in cuprinsul cererii de recurs.
In faza procesuala a recursului nu au fost administrate probe noi.
Examinand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, in raport de actele dosarului si de dispozitiile legale aplicabile, Curtea constata urmatoarele:
Prin prezenta actiune, recurentul-reclamant incearca sa obtina o hotarare judecatoreasca prin care sa se stabileasca la modul general obligatia intimatei-parate de elibera carti de identitate pentru persoanele private de libertate care nu dispun de recurse financiare, insa instantele de judecata nu pot statua in abstract aceasta obligatie intrucat, pe langa problema teoretica a interpretarii coroborare a art. 5 alin. 2 din Legea nr. 117/1999, a art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013, a art. 42 alin. 2 din OUG nr. 97/2005 si a art. 47 din HG nr. 1375/2006, stabilirea existentei dreptului detinutilor de a obtine carte de identitate fara achitarea taxelor aferente si a obligatiei corelative a intimatei-parate presupune si efectuarea unui control concret a unui element de fapt specific, respectiv lipsa resurselor financiare a detinutului, ceea ce in mod evident si necesar impune in primul rand o individualizare a persoanei pentru care se solicita acordarea acestei facilitati, insotita de dovezi din care sa rezulte indeplinirea conditiilor legale.
Or, Curtea constata ca, in cauza de fata, recurentul-reclamant nu a adresat intimatei-parate o cerere individualizata, ci una cu caracter general si abstract.
De asemenea, Curtea retine ca art. 76 alin. 3 din Legea nr. 254/2013 presupune un control individual ce este efectuat de intimata-parata in fiecare caz distinct in parte, fiind autoritatea ce are atributii legale in acest sens, astfel incat nu se poate solicita acordarea unui aviz pozitiv general valabil in baza caruia ulterior recurentul-reclamant ar putea obtine carti de identitate pentru detinuti cu privire la care el insusi ar face aprecieri cu privire la situatia financiara.
In plus, rezolvarea unei probleme teoretice, ca cea pusa in discutie de recurentul-reclamant in prezenta cauza – scutirea de la plata taxei extrajudiciare de timbru, nu poate fi supusa controlului jurisdictional in lipsa invocarii si dovedirii unui drept concret si efectiv care ar fi apreciat ca fiind lezat, in acest sens fiind prevederile art. 5 alin. 4 C.pr.civ. potrivit carora „Este interzis ca judecatorul sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse judecatii.”
Pentru aceste considerente, observand faptul ca, potrivit prevederilor legale incidente, persoanele private de libertate nu au un drept absolut de scutire de la plata cheltuielilor de producere si de eliberare a actelor de identitate, ci acordarea acestui drept este conditionata de lipsa mijloacelor financiare, precum si faptul ca recurentul-reclamant nu a solicitat acordarea acestei facilitati in mod concret si individualizat pentru persoane private de libertate si nu a depus dovezi din care sa rezulte lipsa mijloacelor financiare, in temeiul art. 496 C.pr.civ. Curtea urmeaza a respinge recursul ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Taxa de timbru
SESIZARE CJUE - Sentinta comerciala nr. fn din data de 20.11.2014SESIZARE CJUE - Sentinta comerciala nr. 1497 din data de 03.05.2012
Concursul intre exceptia netimbrarii si exceptia necompetentei. Ordinea de solutionare. - Decizie nr. 315 din data de 09.09.2010
Timbraj. Cai de atac. Modificarea modalitatii de calcul al taxei de timbru datorate in timpul procesului. - Decizie nr. 26/R din data de 09.09.2010
Taxa de timbru. Ajutor social in temeiul Legii nr. 416/2001 - Decizie nr. 174 din data de 13.02.2008
Incidenta concomitenta in cauza a dispozitiilor art. 242 pct. 2 cod procedura civila - Decizie nr. 129 din data de 15.02.2006
Incheiere prin care s-a solutionat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru - Decizie nr. 1963 din data de 26.09.2005
Cerere de scutire de plata taxei de timbru formulata de o societate comerciala. Facilitati pentru plata taxelor judiciare. - Sentinta civila nr. din data de 10.03.2009
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017