Plangere in materia fondului funciar. Temei juridic invocat gresit. Conflict negativ de competenta. Solutie

     Plangere in materia fondului funciar. Temei juridic invocat gresit. Conflict negativ de competenta. Solutie
     
     
     Plangerea formulata impotriva actului administrativ prin care s-a refuzat constituirea dreptului de proprietate asupra unui teren ce face obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicata, atrage potrivit art. 54 coroborat cu art. 53 din legea sus mentionata, competenta materiala de solutionare a instantei civile, iar nu a instantei de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
     Stabilirea competentei materiale de solutionare a cauzei nu sta la indemana partilor, ci este un atribut  al instantei care trebuie sa analizeze cererea cu care a fost investita, sub acest aspect, dupa continutul sau si nu dupa temeiul juridic ales gresit de parte, chiar avand asistenta calificata, iar in acest caz, stabilirea competentei nu constituie o incalcare a principiului disponibilitatii.
     
     (Sentinta civila nr. 22 din 05 mai 2008 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie.)
     La data de 22 noiembrie 2007, reclamantii C.S. si D.I. au formulat plangere prin care au chemat in judecata pe paratii P.S.B. si P.M.B., solicitand instantei, obligarea paratei P.S.B. sa inainteze P.M.B. propunerea de emitere a ordinului prefectului in baza art. 23 si 26 din Legea nr. 18/1991 republicata si parata P.M.B. sa fie obligata sa emita ordinul corespunzator, in baza textelor de lege sus mentionate.
     In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin adresa nr. 57074/08 iunie 2007, P.S.B., a respins cererea cu propunere de emitere a ordinului catre cea de-a doua parata in baza Legii nr. 18/1991 invocata, cu privire la constatarea dreptului de proprietate privata asupra terenului in suprafata de 100 m.p. situat la adresa la care ei locuiesc, in Bucuresti.
     Prin sentinta civila nr. 1472/17 decembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX a Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. 41112/3/2007, s-a declinat competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
     Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul Bucuresti a aratat ca potrivit art. 53 si 54 din Legea nr. 18/1991 republicata, competenta de solutionare a litigiilor nascute in legatura cu procesul de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, revine in prima instanta judecatoriilor in circumscriptia carora de afla situat terenul.
     Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, la randul sau, prin sentinta civila nr. 2484/11 martie 2008 pronuntata in dosarul nr. 331/301/2008 a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX a Contencios Administrativ si Fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a trimis dosarul Curtii de Apel Bucuresti, in vederea solutionarii conflictului.
     Pentru a se pronunta astfel, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a aratat ca potrivit principiului disponibilitatii, a luat act de pozitia procesuala a reclamantilor, asistati de avocat cu delegatie de dosar, in sensul ca prezenta cauza atrage competenta de solutionare a contenciosului administrativ in temeiul Legii nr. 554/2004, fiind vorba nu de o plangere impotriva Comisiei de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, ci o plangere impotriva unui act administrativ astfel cum este reglementata de Legea nr. 554/2004, si ca nu se intelege a se urma calea Legii nr. 18/1991.
     Analizand conflictul negativ de competenta ivit intre cele doua instante, potrivit art. 22 Cod de procedura civila, Curtea constata ca, in speta, competenta materiala sa solutioneze este Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, ca instanta de drept comun cu plenitudine de competenta, inclusiv in materia constituirilor si reconstituirilor dreptului de proprietate privata asupra terenurilor in baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, astfel cum, in mod legal si temeinic a motivat in sentinta de declinare, Tribunalul Bucuresti.
     Sustinerea reclamantilor, chiar cu asistenta juridica asigurata, in sensul ca in speta nu ar fi vorba de o plangere in baza Legii nr. 18/1991, ci o plangere impotriva unui act administrativ avand ca temei Legea nr. 554/2004, nu poate fi primita, cata vreme temeiul principal al cererii este Legea nr. 18/1991, continutul actiunii vizeaza constituirea dreptului de proprietate si actele preparatorii in aceasta procedura cu privire la terenul de la adresa la care reclamantii locuiesc, potrivit art. 23 si 36 din Legea nr. 18/1991 si Decretul Lege nr. 42/1990 vizand fondul funciar.
     Or, competenta de solutionare a cererii apartine instantei civile de drept comun, aspect care a fost transat printr-o practica juridica indelungata si de referinta pentru cauza prezenta.
     Stabilirea competentei materiale nu sta la indemana partilor in acest caz, pentru considerentele retinute, ci este un atribuit al instantei care trebuie sa analizeze o cerere mai ales dupa continutul sau si mai putin dupa temeiul juridic care poate fi gresit ales de catre parte, chiar avand o asistenta calificata, astfel ca nu se incalca principiul disponibilitatii in speta de fata, prin stabilirea corecta a competentei.
     Competenta materiala este stabilita de lege si verificata de catre instanta, iar incalcarea ei determina nulitatea hotararii, iar nu stabilita de catre parti, potrivit cu dorinta acestora, situatie posibila doar in cazul competentei teritoriale alternative prevazuta de legiuitor, in anumite situatii, care nu se regasesc in speta .
     Pentru considerentele retinute, Curtea a pronuntat un regulator de competenta materiala de solutionare a cauzei, in sensul ca a stabilit competenta in favoarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.