Raspundere civila delictuala. Rolul activ al instantei.

      1. Raspundere civila delictuala. Rolul activ al instantei.
      In raport de  prevederile art. 998 - 999 C.civ., pentru angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane, legea impune indeplinirea a 4 conditii, respectiv: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia celui care a savarsit fapta ilicita, conditii ce trebuie indeplinite cumulativ. 
      Prejudiciul trebuie sa fie cert, ceea ce presupune ca acesta sa fie sigur, atat in  privinta existentei cat si in privinta posibilitatii de evaluare.
      Prejudiciul cert poate fi atat cel actual ( prejudiciul deja produs la data cand se pretinde repararea lui), cat si cel viitor, adica cel care, desi nu s-a produs inca, este sigur ca se va produce in viitor, fiind astfel susceptibil de evaluare.
      In baza art. 129 C.proc.civ., judecatorul are  dreptul si obligatia de a ordona dovezile pe care le socoteste utile pentru aflarea adevarului, in afara probelor propuse de parti si uneori chiar impotriva sustinerilor comune ale partilor, dar doar in conditiile respectarii celorlalte principii ale dreptului procesual civil.
      (Trib Dolj, Sectia comerciala,  Dec.nr. 72/01.03.2010)   

           Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Segarcea sub nr. 385/304/2009, reclamanta S.C. I. T. S.R.L. a chemat in judecata pe parata S.C. F.I. S.R.L. solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, aceasta sa fie obligata sa-i achite suma de 16.970 lei.
In motivarea cererii reclamanta a invederat faptul ca incepand cu data de 01.09.2008, parata a desfasurat activitate de transport persoane prin cursa regulata pe ruta Craiova - Cerat, fara a detine licenta de traseu pentru curse regulate sau licenta de traseu pentru curse regulate speciale, asa cum impun prevederile art. 3 alin. 3 lit. a si b din Legea 92/2007. Reclamanta a pretins ca parata nu ar fi detinut niciodata licenta de transport pentru curse regulate sau licenta de traseu pentru curse regulate speciale, asa cum rezulta din adresele nr. 12201/18.09.2008 si nr. 252/13.01.2009, intocmite de Consiliul Judetean Dolj prin Autoritatea Judeteana de Transport, institutie abilitata de Legea nr. 92/2007 sa atribuie licente de traseu.
S-a mai precizat ca reclamanta este operator de transport public de persoane si detine licenta de transport seria LT, nr. 0150792 pentru traseul Craiova - Bailesti; licenta de traseu seria LT, nr. 0150789 pentru traseu Craiova - Macesu de Jos si licenta de traseu seria LT, nr. 150790 pentru traseul Craiova - Negoi, licente atribuite de catre Consiliul Judetean Dolj prin Hotararea Comisiei Paritare nr. 52/2008, in urma sedintei de atribuire electronica de catre A.S.S.I. din 30.04.2008. Reclamanta a mentionat ca valabilitatea acestor licente este de la  01.07.2008 pana in data de 30.06.2011 si ca, in conformitate cu prevederile art. 58 din Normele de aplicare a Legii 92/2007, "pe durata contractului de date in administrare sau de delegare a gestiunii, operatorul de transport rutier are exclusivitate pe traseele atribuite". De asemenea, a invederat ca a adresat paratei notificarile nr. 166/15.09.2008 si nr. 174/23.10.2008, solicitandu-i sa inceteze a mai efectua transport de persoane prin curse regulate intrucat ii creeaza prejudicii materiale, insa aceasta nu a inteles sa dea curs solicitarilor, continuand si in prezent sa efectueze transport regulat de persoane, dat fiind ca a incheiat contract de transport cu Scoala cu clasele I-VIII Cerat, prin  care s-a obligat sa efectueze transportul cadrelor didactice pe ruta Craiova - Cerat si retur, contract incheiat pe o perioada de 1 an, incepand cu data de 01.09.2009. Reclamanta a invocat si faptul ca parata ar efectua transportul cu plecare din Craiova, in jurul orelor 0630-0700, 1130-1145 si 1530-1600 si din Cerat in jurul orelor 0800, 1300, suprapunandu-se cu programul de transport din caietele de sarcini aferente licentelor de traseu detinute de societatea reclamanta. Totodata, reclamanta a aratat ca transportul cadrelor didactice, pe tot cuprinsul judetului, este efectuat numai de catre transportatorii ce detin licente de traseu pentru curse regulate, dat fiind ca decontarea cheltuielilor cu transportul pentru angajatii unitatilor de invatamant se face in baza biletului de calatorie sau abonamentului de calatorie.
S-a mentionat ca prejudiciul creat societatii reclamante, in total de 16.970 lei, se compune din urmatoarele sume (estimate ca fiind sumele achitate lunar de catre Scoala cu clasele I-VIII Cerat, pentru transportul cadrelor didactice): septembrie 2008 - 3.217 lei; octombrie 2008 - 3.363 lei; noiembrie 2008 - 3.445 lei; decembrie 2008 - 3.445 lei si ianuarie 2009 - 3.500 lei.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile Legilor 92/2007 si 108/2007, precum si pe dispozitiile Ordinului 272/2007 al A.NR.S.C..
In dovedirea actiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca fiind neintemeiata.
In cuprinsul intampinarii, parata a invederat faptul ca, in absenta unui temei de drept al cererii de chemare in judecata si avand in vedere ca intre cele doua parti nu exista raporturi contractuale, apreciaza ca actiunea reclamantei este intemeiata pe prevederile art. 998-999 C.civ., invocandu-se o raspundere civila delictuala, insa a pretins ca niciuna din conditiile cerute pentru angajarea acesteia nu ar fi indeplinite.
          Astfel, parata a aratat ca, in ceea ce priveste prejudiciul, este evident ca acesta este un prejudiciu eventual, lipsit de certitudine si care nu da dreptul la despagubiri. Parata a invocat faptul ca serviciile prestate de ea sunt realizate in baza unui contract de transport care constituie o lege a partilor. Parata a pretins ca nimic nu o indreptateste sa creada ca, daca nu ar efectua respectivul serviciul cadrele didactice de la Scoala generala din comuna Cerat ar alege sa circule cu microbuzele reclamantei si ca motivul pentru care a fost incheiat respectivul contract de transport ar fi fost dorinta expresa a multora dintre cadrele didactice de a nu mai circula cu microbuzele reclamantei, care sunt folosite si la cursele regulate. In alta ordine de idei, parata a invederat ca, asa cum rezulta chiar din documentele depuse de catre reclamanta, detin licenta pentru transport de persoane prin curse regulate pe traseul Craiova - Cerat si S.C. Larizana Trans S.R.L., S.C. M&T Tomis S.R.L. si S.C. Trans Vio S.R.L.
Cu privire la existenta faptei ilicite, parata a invederat ca aceasta nu ar exista, avand in vedere ca respectivul transport il efectueaza in baza unui contract si ca transportul cadrelor didactice constituie o cursa regulata speciala, a carei licenta poate fi obtinuta doar de un operator de transport care are incheiat un contract de transport, ceea ce nu este cazul reclamantei.
Referitor la existenta vinovatiei, parata mentioneaza ca, in opinia sa, este evident ca nu se pune problema existentei unei vinovatii, avand in vedere ca respectivul transport este efectuat in baza unui contract si ca existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu nici nu mai trebuie analizata, dat fiind ca niciuna dintre acestea nu exista.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115.118 C.pr.civ.
In contradovada, parata nu a inteles sa solicite administrarea vreunei probe.
Prin sentinta comerciala nr. 52 din data de 07 aprilie 2009, Judecatoria Segarcea  a respins  actiunea formulata de reclamanta ca  neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca, in fapt, reclamanta S.C. I. T. S.R.L. este operator de transport public de persoane si detine licente de traseu pentru rutele Craiova - Segarcea - Bailesi, Craiova - Segarcea - Macesu de Jos si Craiova - Segarcea - Negoi, atribuite de catre Consiliul Judetean Dolj prin Hotararea privind atribuirea traseelor cuprinse in "Programul de transport public de persoane prin servicii regulate in trafic judetean, perioada 2008-2011", luata in data de 30.04.2008,  valabilitatea licentelor anterior mentionate fiind pentru perioada 01.07.2008 - 30.06.2011.
S-a mai retinut ca in baza contractului de transport nr. 2, incheiat in data de 25.08.2008, intre parata S.C. F. I. S.R.L. si Scoala cu clasele I-VIII Cerat, parata s-a obligat sa efectueze servicii de transport pe ruta Craiova - Cerat pentru beneficiar, partile convenind ca beneficiarul sa achite prestatorului de servicii suma de 185 lei lunar pentru fiecare persoana transportata.
Instanta de fond a constatat totodata ca este adevarat ca societatea parata nu detine nici licenta de traseu pentru curse regulate pe ruta Craiova - Cerat si nici licenta de traseu pentru curse regulate speciale, conform prevederilor Legii nr. 92/2007, dar  a efectuat astfel de curse pe traseul anterior mentionat, fapt pe care aceasta nu l-a contestat, invocand insa faptul ca a formulat cerere catre Consiliul Judetean Dolj pentru a i se atribui o astfel de licenta de transport pentru curse regulate, cerere respinsa insa, refuzul de acordare a acestei licente fiindu-i transmis prin adresa nr. 11983/06.01.2009 a Consiliului Judetean Dolj - Directia Tehnica - Autoritatea Judeteana de Transport, dupa cum s-a adresat si instantei de contencios administrativ, solicitand Tribunalului Dolj sa oblige Consiliul Judetean Dolj sa-i elibereze licenta de traseu pentru curse regulate speciale pe traseul Craiova - Cerat, certificatul de grefa nr. 4931/24.03.2009 (aflat la fila 47 din dosar), atestand ca un astfel de dosar, avand nr. 2555/63/2009, se afla pe rolul Tribunalului Dolj.
Fata de aceasta situatie de fapt, instanta a apreciat ca, in raport de prevederile legale reglementand conditiile angajarii raspunderii civile delictuale, temei pe care l-a avut in vedere in solutionarea cererii, aceste conditii nu sunt indeplinite, reclamanta nefacand dovada existentei unui prejudiciu cert, intrucat nimic nu indreptateste concluzia ca, daca societatea parata nu ar fi efectuat activitatea de transport in temeiul contractului de transport nr. 2/25.08.2008, toate persoanele transportate in executarea acestui contract ar fi ales sa calatoreasca cu societatea reclamanta care, in acest mod, ar fi dobandit (drept echivalent al biletelor vandute) suma pretinsa prin actiune.
      Instanta de fond a concluzionat astfel in sensul ca, data fiind aceasta situatie de fapt, societatea reclamanta nu poate invoca decat un prejudiciu eventual or, nefiind vorba de un prejudiciu cert, nu este indeplinita prima dintre conditiile cerute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, criticand solutia instantei de fond ca  netemeinica si nelegala, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei, iar pe fond admiterea actiunii. 
In motivarea recursului aceasta a aratat ca prin actiunea formulata a solicitat instantei de fond obligarea paratei la plata sumei de 16.970 lei reprezentand daune si cheltuieli de judecata, aratand ca parata a desfasurat fara drept activitatea de transport prin curse auto regulate speciale pe ruta Craiova - Cerat, curse facute clandestin de catre parata, reclamanta fiind singura care putea face in mod legal transporturile,detinand licente de traseu emise  de Consiliul Judetean Dolj, licente valabile  pentru perioada 01.07.2008-30.06.2011.
      S-a mai aratat ca parata nu a contestat aceasta situatie de fapt, dar a invocat in sustinerea actiunilor sale contractul de transport incheiat cu Scoala Cerat, iar instanta de fond, in mod neintemeiat si apreciind ca in cauza nu se mai impunea administrarea de probe, a considerat cauza in stare de judecata, incalcandu-si obligatia de a administra, chiar si din oficiu toate mijloacele de proba pentru o justa solutionare a cauzei, pronuntand astfel o hotarare care nu cuprinde motivele pe care se sprijina si prin care invoca chiar motive straine de natura pricinii.
      De asemenea, recurenta a mai aratat ca instanta de fond a interpretat in mod gresit  actele deduse judecatii si a schimbat intelesul lamurit si neindoielnic al acestora si nici nu s-a pronuntat asupra dovezilor administrate.
In drept a invocat dispozitiile art. 304-312 C.proc.Civ .
In aparare, intimata parata a depus la dosar concluzii scrise, solicitand respingerea recursului si apreciind in cuprinsul acestora ca in mod corect instanta de fond a stabilit cu privire la caracterul eventual al prejudiciului invocat de catre recurenta si a concluzionat in senul neindeplinirii conditiilor angajarii raspunderii sale civile delictuale.
La randul sau, la termenul din 01 martie 2010, recurenta a depus la dosar concluzii scrise.
Analizand legalitatea si temeinicia sentintei recuate, prin prisma motivelor de recurs formulate si avand in vedere prevederile art. 304 si 3041 C.pr.civ., tribunalul apreciaza ca prezentul recurs este nefondat.
      In acest sens se retine ca, intr-adevar, in raport de  prevederile art. 998 -999 C.civ., pentru angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane, legea impune indeplinirea a 4 conditii, respectiv: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unei legaturi de cauzalitate fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia celui care a savarsit fapta ilicita, conditii ce trebuie indeplinite cumulativ. 
      Prejudiciul, ca prima conditie care se cere indeplinita pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala a paratei, pentru a fi susceptibil de a fi reparat, trebuie sa fie cert, ceea ce presupune ca acesta sa fie sigur, atat in  privinta existentei cat si in privinta posibilitatii de evaluare.
Prejudiciul cert poate fi atat cel actual ( prejudiciul deja produs la data cand se pretinde repararea lui), cat si cel viitor, cel care, desi nu s-a produs inca, este sigur ca se va produce in viitor, fiind astfel susceptibil de evaluare.
De asemenea, tribunalul retine ca, potrivit art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
      Se retine totodata ca, in virtutea rolului activ al judecatorului, astfel cum acesta este reglementat prin art. 129 C.pr.civ., acesta are  dreptul si obligatia de a ordona dovezile pe care le socoteste utile pentru aflarea adevarului, in afara probelor propuse de parti si uneori chiar impotriva sustinerilor comune ale partilor, dar doar in conditiile respectarii celorlalte principii ale dreptului procesual civil, urmand a se verifica in primul rand ca proba dispusa sa indeplineasca cumulativ conditiile de admisibilitate si, in al doilea rand, sa fie pusa in discutia partilor pentru a nu se aduce atingere principiului contradictorialitatii si a dreptului de aparare.
Tribunalul constata astfel ca la termenul din 31 martie 2009, interogat fiind de catre instanta, reprezentantul reclamantei a invederat acesteia faptul ca nu solicita administrarea altor probe in afara actelor depuse la dosar.
      Se apreciaza, in aceste conditii ca, desi ii revedea sarcina probei, recurenta reclamanta nu a inteles sa completeze probatoriul deja administrat in vreun fel, obligatia instantei de a ordona cu privire la administrarea altor probatorii in virtutea rolului sau activ luand nastere doar in cazul in care aceasta nu s-a fi considerat lamurita cu privire la faptele deduse judecatii.
      Este astfel nefondata critica recurentei referitoare la neexercitarea de catre prima instanta a rolului activ in solutionarea cauzei, aceasta indeplinindu-si in mod corect si in raport de cadrul procesual stabilit de catre reclamanta obligatiile procedurale.
      In egala masura tribunalul considera ca sentinta recurata cuprinde motivele ce au format convingerea instantei, fiind explicit si detaliat analizata in continutul sau conditia existentei unui prejudiciu cert pentru angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane.
      S-a apreciat in mod corect ca un prejudiciu eventual nu poate constitui dovada indeplinirii acestei prime conditii a raspunderii civile delictuale, caci nimic nu putea indreptati instanta sa considere ca toate persoanele transportate in executarea acestui contract ar fi ales sa calatoreasca cu societatea reclamanta care, in acest mod, ar fi dobandit drept echivalent al biletelor vandute suma pretinsa prin actiune.
Fata de cele retinute si in temeiul disp. art. 312 C.proc .civ., tribunalul a respins recursul ca neintemeiat.