Contestatie la executare - comparatie vechiul Cod Penal cu noul Cod Penal; reducerea pedepsei rezultante

Prin sentinta penala nr. 1296/28.02.2014 pronuntata in dosarul nr. 4257/215/2014, Judecatoria Craiova, in temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013, a respins contestatia la executare formulata de condamnatul M.I.O.si l-a obligat pe acesta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de stat.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a constatat urmatoarele:
La data de 06.02.2014, a fost inregistrata pe rolul instantei contestatia la executare formulata de condamnatul M.I.O.
Petentul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, raportat la Noul Cod Penal.
Urmare a relatiilor solicitate de instanta, Penitenciarul Craiova a inaintat MEPi nr. 268/2010 emis de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II.a Penala, sentinta penala nr. 227/2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a II-a Penala, definitiva prin nerecurare, si fisa de evaluare intocmita de comisia alcatuita la nivelul penitenciarului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin s.p. nr. 227/11.08.2010 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala, definitiva prin nerecurare, a fost recunoscuta sentinta penala  din data de 02.07.2009 a Tribunalului de Land St. Polten pronuntata in dosarul nr. 9 Hv 66/09 prin care M.I.O.a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 14 ani inchisoare.
S-a constatat ca infractiunile retinute in sarcina acestuia au corespondent in legislatia penala romana, realizand continutul constitutiv al infractiunilor prev. de art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c, e C.p. si art. 323 C.p.
Conform art. 6 NCP, cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.
Prima instanta a mai constatat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile redate mai sus, intrucat prin s.p. nr. 227/11.08.2010 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala, definitiva prin nerecurare a fost recunoscuta pedeapsa rezultanta de 14 ani inchisoare, iar nu pedepse individuale aplicate pentru infractiunile savarsite.
Prin urmare, in temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013, instanta de fond a respins contestatia la executare formulata de condamnatul M.I.O., constatand ca nu sunt incidente disp. art. 6 NCP si obligandu-l pe acesta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de stat.
De asemenea, tribunalul mai retine ca prin sentinta penala nr. 3340/13.06.2014 pronuntata in dosarul nr. 21878/215/2014, Judecatoria Craiova in temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 si art 595 C.p.p., a respins contestatia la executare formulata de condamnatul M.I.O..
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca la data de 03.06.2014,  Tribunalul Dolj a inaintat dosarul 5655/63/2014, mentionand ca prin s.p. nr.675/15.05.2014 pronuntata de Tribunalul Dolj s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalul Dolj  si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei privind aplicarea legii penale mai favorabile cu privire  la condamnatul M.I.O., in favoarea Judecatoriei Craiova.
Penitenciarul Craiova prin adresa nr.N 46507/PCDJ/11.06.2014  a inaintat instantei de judecata copie de pe mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr.368/11.10.2010, copie s.p. 227/11.08.2010  a  Curtii de Apel Bucuresti  definitiva prin  nerecurare  copie fisa de evaluare.
Analizand actele si lucrarile dosarului Judecatoria a retinut ca prin sentinta penala  227/11.08.2010  a  Curtii de Apel Bucuresti  definitiva prin  nerecurare  s-a dispus recunoasterea sentintei din 02.07.2009 a Tribunalului Land St.Polten si s-a dispus transferarea persoanei condamnate in vederea continuarii executarii pedepsei de 14 ani inchisoare.                                                                                  
Comisia de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite in cadrul Penitenciarului Craiova, a apreciat cu privire la aplicarea legii mai favorabile privind pe condamnatul M.I.O., ca  nu se impune reducerea  pedepsei.
Analizand  inscrisurile depuse la dosar, instanta de fond a apreciat  contestatia privind aplicarea legii penale mai favorabile neintemeiata pentru considerentele care urmeaza a fi prezentate, motiv pentru care in temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 si art. 595 C.p.p. a respins contestatia la executare privind pe condamnatul  M.I.O..
Prin s.p. nr. 227/11.08.2010 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala, definitiva prin nerecurare, a fost recunoscuta sentinta penala  din data de 02.07.2009 a Tribunalului de Land St. Polten pronuntata in dosarul nr. 9 Hv 66/09 prin care M.I.O. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 14 ani inchisoare.
S-a constatat ca infractiunile retinute in sarcina acestuia au corespondent in legislatia penala romana, realizand continutul constitutiv al infractiunilor prev. de art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c, e C.p. si art. 323 C.p.
Conform art. 6 NCP, cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.
Prima instanta a constatat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile redate mai sus, intrucat prin s.p. nr. 227/11.08.2010 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala, definitiva prin nerecurare a fost recunoscuta pedeapsa rezultanta de 14 ani inchisoare, iar nu pedepse individuale aplicate pentru infractiunile savarsite de catre condamnat.
Ca urmare in temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 si art 595 C.p.p. a fost respinsa contestatia la executare formulata de condamnatul M.I.O..
Impotriva acestei hotarari a formulat contestatie condamnatul M.I.O., inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj la data de 17.07.2014, fiind conexata la prezenta cauza la data de 13.10.2014.
Totodata, prin sentinta penala nr. 1874/18.03.2014, pronuntata in dosarul nr. 6997/215/2014, Judecatoria Craiova, in temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 si art. 595 C.p.p., a respins contestatia la executare formulata de condamnatul M.I.O..
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca la data de 25.02.2014, a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova sub nr. 6997/215/2014 contestatia formulata de condamnatul M.I.O. potrivit art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 C.p.p., privind aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Codul Penal, in vigoare din 01.02.2014.
In motivarea contestatiei, condamnatul a aratat ca solicita reducerea pedepsei de 14 ani inchisoare pe care o executa in prezent, ca urmare a aplicarii legii mai favorabile.
La solicitarea instantei, Penitenciarul Craiova, a inaintat in copie, fisa de evaluare a detinutului, sentinta penala nr. 227/11.08.2010 a Curtii de Apel Bucuresti si mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 368/11.10.2010 emis de Curtea de Apel Bucuresti.  
Analizand actele dosarului si dispozitiile legale, prima instanta a retinut ca prin s.p. nr. 227/11.08.2010 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala, definitiva prin nerecurare, a fost recunoscuta sentinta penala  din data de 02.07.2009 a Tribunalului de Land St. Polten pronuntata in dosarul nr. 9 Hv 66/09 prin care M.I.O a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 14 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de talharie in forma agravata, furt in forma agravata si asociere in vederea savarsirii de infractiuni prev. de art. 142 alin. 1, 143 tezele 1, 2, 3, art. 127, 128 alin. 1, 2, art. 130 din Codul penal austriac.
S-a constatat ca infractiunile retinute in sarcina acestuia au corespondent in legislatia penala romana, realizand continutul constitutiv al infractiunilor prev. de art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c, e C.p. si art. 323 C.p.
S-a dispus transferarea condamnatului M.I.O. in Romania in vederea continuarii executarii pedepsei de 14 ani inchisoare ce a fost aplicata prin hotararea mentionata anterior.
In baza sentintei penale mentionate s-a emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 368/11.10.2010 de catre Curtea de Apel Bucuresti iar executarea pedepsei a inceput la data de 04.05.2008.
Conform art. 6 alin. 1 C.p., cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.
Instanta de fond a mai constatat ca in cauza nu sunt incidente disp. art. 6 alin. 1 C.p., avand in vedere ca prin sentinta penala nr. 227/11.08.2010 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala, definitiva prin nerecurare s-a recunoscut o hotarare pronuntata de Tribunalul de Land St. Polten si s-a dispus transferarea persoanei condamnate in Romania pentru a se executa pedeapsa rezultanta de 14 ani inchisoare stabilita de instanta austriaca, nefiind recunoscute sau aplicate pedepse individuale pentru infractiunile savarsite.
In consecinta, nefiind intrunite conditiile prev. de art. 6 C.p., instanta de fond, in temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 si art. 595 C.p.p. a respins contestatia la executare formulata de condamnatul M.I.O..
Impotriva acestei hotarari a formulat contestatie condamnatul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aceasta fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj la data de 12.05.2014, cauza fiind conexata la prezenta cauza prin incheierea din data de 07.07.2014.
Analizand contestatiile formulate de condamnatul M.I.O. impotriva hotararilor primei instante de respingere a contestatiei la executare formulate, tribunalul retine urmatoarele:
Prin s.p. 227/11.08.2010 a Curtii de Apel Bucuresti definitiva prin nerecurare la data de 04.10.2010 s-a recunoscut sentinta din 02.07.2009 a Tribunalului de Land ST Polten pronuntata in dosarul nr. 9HV66/09 prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani pentru savarsirea infractiunilor de talharie in forma agravata, furt in forma agravata si asociere in vederea savarsirii de infractiuni, prev. de art. 142 alin. 1, 143 tezele I, II si III, art. 127, art. 128 alin. 1 si 2 si art. 130 din Codul Penal austriac.
S-a mai retinut ca aceste fapte au corespondent in legislatia penala romana si realizeaza continutul constitutiv al infractiunilor prev. de art. 211 alin. 21 lit. a, b, c si e si art. 323 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
S-a emis MEPI nr. 368/11.10.2010 de catre Curtea de Apel Bucuresti, iar executarea pedepsei a inceput la data de 22.12.2010.
Potrivit art. 6 alin 1 C.pen. " cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita se reduce la acest maxim " .
Intr-adevar, in raport de aceste dispozitii legale ar parea ca atata timp cat nu s-au aplicat pedepse individualizate pentru fiecare infractiune nu s-ar putea analiza incidenta legii penale mai favorabile, insa tribunalul apreciaza ca, desi s-a aplicata o pedeapsa rezultanta, incidenta legii penale mai favorabile poate fi analizata in raport de pedeapsa rezultanta la care s-ar putea ajunge potrivit dispozitiilor Noului Cod penal.
In consecinta, va proceda la compararea pedepsei aplicate condamnatului cu pedeapsa care ar putea fi dispusa conform Noului Cod penal.
Infractiunile au corespondent in NCP dispozitiile art. 234 alin. 1 lit. a si f si alin. 3, potrivit carora talharie calificata care a avut ca urmare vatamarea corporala se sanctioneaza cu inchisoarea de la 5 la 12 ani si dispozitiile art. 367 Ncp conform carora constituirea unui grup infractional organizat se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.
De asemenea, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b NCp: "cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea, se aplica pedeapsa cea mai grea la care se adauga o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".
Prin urmare, in raport de faptele comise, sub imperiul noii legi contestatorul ar fi condamnat la pedeapsa de 12 ani inchisoare pentru talharie calificata prev. de art. 234 alin. 1 lit. a si f si alin. 3 NCP la care s-ar adauga o treime din pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru art. 367 NCP (adica 1 an si 8 luni), in final rezultand pedeapsa de 13 ani si 8 luni inchisoare.
Avand in vedere aceste dispozitii legale, tribunalul constata ca pedeapsa de 14 ani aplicata condamnatului este mai mare decat pedeapsa maxima la care s-ar putea ajunge potrivit  legii noi, care este de 13 ani si 8 luni, astfel ca se impune reducerea pedepsei de la 14 ani la 13 ani si 8 luni inchisoare.
Pentru aceste motive, in temeiul dispoz. art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp, va admite contestatiile formulate de M.I.O., va desfiinta sentinta penala nr. 1296/28.02.2014 a Judecatoriei Craiova, sentinta penala nr. 1874/18.03.2014 a Judecatoriei Craiova si sentinta penala nr. 3340/13.06.2014 a Judecatoriei Craiova si rejudecand in baza art. 6 alin. 1 NCP va reduce pedeapsa rezultanta de 14 ani inchisoare aplicata pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 211 alin. 21 lit. a, b, c si e si art. 323 Cp din 1969 la maximul special de 13 ani si 8 luni inchisoare prev. de art. 234 alin. 1 lit. a si f si alin. 3 NCP si art. 367 NCP cu aplic. art. 39 lit. b NCP.
Va deduce durata arestarii preventive si a detentiei din data de 04.05.2008 la zi si va mentine starea de arest.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale nr. 227/11.08.2010 a Curtii de Apel Bucuresti
Va dispune anularea mandatului de executare nr. 368/2010 din 11.10.2010 emis de Curtea de Apel Bucuresti si va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei in sensul celor aratate mai sus.
In baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului