Actiune avand ca obiect pretentii banesti reprezentand taxa de concesiune cu majorari si penalitati aferente. Natura juridica a cauzei. Competenta materiala.

Actiune avand ca obiect pretentii banesti reprezentand taxa de concesiune cu majorari si penalitati aferente. Natura juridica a cauzei. Competenta materiala.

- art.1 si 10 din Legea nr.554/2004

Taxa de concesiune cu majorari si penalitati care face obiectul cauzei nu determina natura juridica a cauzei, in speta nefiind un litigiu de natura fiscala ci un litigiu de natura civila, intrucat atat temeiul raspunderii cat si principiile aplicabile sunt cele civile, fapt ce atrage competenta instantei de drept comun, si nu competenta stabilita prin dispozitiile art.1 si 10 (1) din Legea nr.554/2004.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.2233/20.10.2008)

      Curtea constata urmatoarele asupra recursului de fata:
      Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sector 3 Bucuresti sub nr.22232/301/2006, reclamantul Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, a chemat in judecata pe parata T. M., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa oblige parata la restituirea sumei de 15043,24 RON, din care 11513,99 RON, reprezentand debit neachitat-taxa de concesiune aferenta perioadei 2004-2005, iar 3529,24 RON majorari si penalitati de intarziere actualizate pana la data de 31.05.2006.
      In motivarea cererii, scutita de plata taxei de timbru, reclamantul a sustinut ca prin contractul de asociere nr.42/1995 incheiat intre CLMB si BRD, s-a stabilit ca asociatul BRD sa achite anual taxa anuala de concesionare a terenului construit, in valoare de 63.568.880 lei/ an, iar prin actul aditional nr. 1, la art.2, s-a prevazut ca taxa anuala de concesionare a terenului construit este de 49.863.429 lei. De asemenea prin contract s-au stabilit penalitati pentru neexecutarea obligatiilor asumate pe fiecare zi de intarziere de 0,5%, in primele 30 de zile, si 1 %, pentru perioada urmatoare. Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2901/18.03.1999, incheiat intre BRD si T. M., aceasta din urma a cumparat apartamentul nr.112 situat in Bucuresti, Bd. U., astfel ca acesteia ii revine obligatia de achitare a taxei de concesiune catre stat.
      In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 966 si urm., art.969 si urm,1091 si urm. Cod civil.
      In dovedirea pretentiilor, a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri. Parata a depus la dosar, prin serviciul Registratura, la data de 15.12.2006, intampinare si cerere reconventionala.
      Prin intampinare, parata a solicitat respingerea cererii si a invocat exceptia lipsei calitati procesuale pasive a acesteia iar prin cererea reconventionala a solicitat constatarea nulitatii clauzei contractuale prevazute la art.10 pct.10.4. din contractul de asociere nr.42/12.05.1995, incheiat intre CLMB si Banca Romana pentru Dezvoltare si a prevederilor din contractul de vanzare-cumparare nr.2901/18.03.1999 referitoare la vanzarea impreuna cu apartamentul a cotei indivize aferente din partile si dependintele comune ale intregului imobil, impreuna cu dreptul de folosinta asupra terenului aferent in suprafata de 26,38 mp.
      Prin sentinta civila nr.10725/22.12.2006 Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti Sectia a-IX-a Contencios Administrativ si Fiscal, pe rolul caruia cauza a fost inregistrata sub nr.23945/3/CA/2007.
      In cauza a fost citat in calitate de parat pe cererea reconventionala Banca Romana de Dezvoltare ( BRD ).
      In raport de actele depuse si de sustinerile partilor pe actiunea principala si cererea reconventionala,  Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a, Contencios Administrativ si Fiscal prin sentinta civila nr.184/18.01.2008 a dispus urmatoarele:
     S-a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei-reclamante ca neintemeiata. "
     S-a respins cererea principala formulata de reclamant-parat MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL in contradictoriu cu parata-reclamanta T. M. si parata BANCA ROMANA DE DEZVOLTARE, ca neintemeiata.
     S-a disjuns judecarea cererii reconventionale, urmand a se forma dosar separat, fixand termen de judecata la data de 29.02.2008, cu citarea partilor.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, aceasta sentinta s-a apreciat ca nu exista temei legal pentru a fi obligata parata - reclamanta la plata sumei de bani solicitata sub titlu de taxa de concesiune.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen motivat reclamanta-parata pentru nelegalitate si netemeinicie.
     Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, invocandu-se gresita aplicare a legii, conform art.304 pct.9 Cod procedura civila.
     Aplicarea gresita vizeaza dispozitiile art.34 (2) din Legea nr.50/1991 prin  care parata - reclamanta a dobandit odata cu dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.112 si  obligatia de a plati taxa de concesionare aferenta terenului.
     La dosar  intimata-parata a formulat intampinare in care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
     In sedinta publica din 20 octombrie 2008, Curtea a pus in discutia partilor in baza art.306 (2) Cod procedura civila motivul de recurs  prevazut de art.304 pct.3 Cod procedura civila.
     Pentru urmatoarele considerente, Curtea apreciaza ca sentinta indeplineste conditiile prevazute de art.304 pct.3 Cod procedura civila, sentinta atacata fiind pronuntata cu incalcarea competentei unei alte instante, respectiv a instantei de drept comun, Judecatoria Sectorului 3  Bucuresti.
     Aceasta deoarece cauza in raport de obiectul actiunii principale si al cererii reconventionale nu este un litigiu care sa se incadreze in dispozitiile art.1 si 10 (1) din Legea nr.554/2004.
     Obiectul cauzei il reprezinta pretentii banesti, inclusiv majorari si penalitati solicitate de reclamanta-parata de la intimata parata. Faptul ca suma de bani este pretinsa cu titlu invocat de reclamanta: taxa de concesiune nu determina ca natura cauzei sa fie un litigiu de natura fiscala si nu civila in conditiile in care temeiul  raspunderii si principiile aplicabile intre partile implicate sunt  civile, cauza fiind in fapt o pretentie civila in baza unor contracte civile incheiate intre parti si nu un litigiu de natura fiscala.
     Fata de cele expuse mai sus, Curtea in baza art.312 (1)  si (6) Cod procedura civila va admite recursul si va casa sentinta atacata trimitand cauza spre competenta solutionare la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti,  competenta conform art.1 si 5 Cod procedura civila.