Anularea act administrativ

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava-Sectia de contencios administrativ si fiscal la data de 24.05.2013 cu numar de dosar 6287/86/2013, reclamanta G. A., in contradictoriu cu parata CNAS-Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Suceava ca, prin hotararea ce o va pronunta  sa dispuna anularea deciziei de impunere persoana fizica nr.8701.1 din data de 19.12.2012 privind obligatiile de plata FNUASS pe anii 2009-2011 si a deciziei nr.8701.3/19.12.2012 referitoare la obligatiile de plata accesorii, ambele intocmite de CJAS Suceava, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat, in primul rand ca, prin deciziile de impunere  privind obligatiile de plata la FNUASS pentru perioada 2009-2011 si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii au fost stabilite in sarcina reclamantei obligatii fiscale de plata in cuantum total de 7712 lei.
In al doilea rand, a aratat reclamanta ca a formulat contestatie impotriva acestor acte administrativ fiscale la data de 23 ianuarie 2013, contestatie ce a avut caracterul unei plangeri in procedura prealabila, contestatia la care parata nu a raspuns nici pana la aceasta data.
In al treilea rand, reclamanta a aratat ca deciziile contestate sunt nelegale si netemeinice  motivat de faptul ca se bazeaza  pe o interpretare juridica eronata a prevederilor legale avute in vedere la stabilirea debitelor. Reclamanta nu are calitatea de asigurat al CJAS Suceava pentru ca nu a incheiat niciun contract cu aceasta si pentru ca nu a efectuat, pana in prezent nici o plata cu titlu de contributie de asigurare sociala de sanatate.
Pe de alta parte, a aratat reclamanta  ca a incheiat o asigurare de sanatate cu o casa privata de sanatate, in speta, ING ASIGURARI
In ceea ce priveste decizia referitoare la plata accesoriilor, era necesara existenta in sarcina reclamantei a obligatiei platii contributiei in conditiile Legii nr.95/2006.
In drept au fost invocate dispozitiile art.8 al.1 teza a II-a, art.11 al.1 lit.e din Legea nr.554/2004, disp.art.218 al.2 din OG nr.92/2003.
In dovedire au fost depuse la dosar,. In copie, inscrisuri.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Sustinerile reclamantei referitoare la nelegalitatea actelor administrativ fiscale contestate motivat, in esenta, de faptul ca nu are calitate de asigurat deoarece nu a inchiriat contractul de asigurare sunt nefondate.
Obligatia acesteia de a plati contributia lunara de asigurari sociale de sanatate rezulta din lege, respectiv, in speta, din art.259 al.9 din Legea nr 95/2006 care prevede ca "(9) Persoanele care au obligatia sa se asigure, altele decat cele prevazute la alin. (7) si art. 257 si care nu se incadreaza in categoriile de persoane care beneficiaza de asigurarea de sanatate fara plata contributiei, platesc contributia lunara de asigurari sociale de sanatate calculata prin aplicarea cotei de 6,5% la salariul de baza minim brut pe tara." Actul normativ mai sus mentionat nu conditioneaza plata contributiei de incheierea unui contract intre partile implicate, astfel incat aceste aparari vor fi respinse ca nefondate.
Instanta apreciaza insa ca in cauza sunt date motive de nelegalitate a deciziilor de impunere contestate, pentru considerentele ce se vor arata:
Deciziile de impunere reprezinta obligatii fiscale care se nasc din momentul in care se constituie baza de impunere care le genereaza (art.22, 24 din OG nr.92/2003). Conform art.41 din acelasi act normativ actul administrativ fiscal reprezinta actul emis de organul fiscal in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.
Art.44 din OG nr.92/2003 instituie obligativitatea comunicarii actului administrativ fiscal contribuabilului; obligatie imperativa rezulta atat din utilizarea de catre legiuitor a verbului"trebuie", cat si din consecintele pe care le produce necomunicarea actului administrativ fiscal, consecinte inserate in art.45 al.2 din OG nr.92/2003: " Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului si nu produce nici un efect juridic"
Este adevarat ca textul de lege mentionat a fost introdus prin OG nr.30/2011 (septembrie) si ca raportat la deciziile de impunere din 2009-2010 parte 2011, actul normativ nu era in vigoare, insa instanta apreciaza ca necomunicarea actului administrativ fiscal contribuabilului nu era opozabila nici anterior introducerii alineatului 2 in art.45 din OG nr.92/2003.
Astfel, obligatia imperativa rezulta din "trebuie" (art.44 al.1  din OG nr.92/2003) exista la data emiterii deciziilor de impunere contestate in prezenta cauza si ca a fost o nefericita "scapare" a legiuitorului in a nu preciza in mod expres consecintele pe care le produc necomunicarea actului administrativ fiscal.
Instanta constata ca in cauza reclamantei i-au fost comunicate  doar deciziile de impunere emise in decembrie 2012 (care se refera la debite rezultate din deciziile de impunere din anii 2009/2011) care privesc debite si accesorii.
Cum nu s-a facut dovada comunicarii catre reclamant a deciziilor de impunere pentru fiecare an, 2009, 2010, 2011, instanta apreciaza ca acestea nu-i sunt opozabile, astfel incat, avand in vedere ca ele stau la baza emiterii deciziilor de impunere pe anul 2012 instanta va admite cererea reclamantei.
In baza art.274 cod procedura civila, va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 108 lei reprezentand cheltuieli de judecata.