Verificarea masurii arestarii preventive in cursul judecatii. Apreciere asupra mentinerii temeiurilor ce au determinat arestarea

Prin incheierea din 5 decembrie 2012 pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede, s-a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice din infractiunea de talharie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c si alin. 21 lit. a Cod penal in infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 - 209 Cod penal.
In baza art. 160b raportat la art. 3002 Cod procedura penala s-a constatat legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatilor NDC, MFH si TCC, fiind mentinuta masura arestarii preventive.
Instanta de fond a retinut ca prin incheierea nr. 20 din 04 octombrie 2012 a fost luata, fata de inculpati, masura arestarii preventive pentru o perioada de 29 zile, existand probe si indicii temeinice ca au savarsit infractiunile de talharie si complicitate la talharie, fapte pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani; s-a apreciat ca lasarea lor in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
In fapt, s-a retinut ca cei trei inculpati sunt trimisi in judecata intrucat au urmarit-o pe partea vatamata V.A. dupa o intelegere prealabila, prin parcul Gradina Publica pana in strada Izbiceanu din Rosiorii de Vede. Aici,  inculpatul MFH prin violenta, a deposedat-o  de doua lanturi din aur si o cruciulita pe care victima le purta la gat, in timp ce inculpatii TCC si NDC ii asigurau paza.
Masura arestarii preventive a fost mentinuta de prima instanta in raport de subzistenta motivelor care au determinat arestarea initiala, pericolul pentru ordinea publica fiind dedus din natura si gravitatea faptei ce formeaza obiectul acuzatiei penale.
Tribunalul Teleorman, prin decizia sus-mentionata, a admis recursurile inculpatilor TCC si NDC,  apreciind ca nu se mai impune mentinerea starii de arest preventiv in raport de circumstantele reale si personale ale acestora, dispunand revocarea masurii si punerea lor in libertate.
Tribunalul a retinut ca verificarea masurii preventive la care obliga legea, priveste, pe de o parte, existenta la zi a conditiilor prevazute in art. 143, 148 lit. f C.p.p., avute in vedere de organul judiciar la luarea masurii, sau existenta unor temeiuri noi.
De asemenea, ca institutii de drept procesual cu caracter de constrangere, masurile preventive sunt luate fata de invinuit sau inculpat, in scopul aratat de art. 136 alin. 1 C.p.p., respectiv pentru buna desfasurare a procesului penal ori pentru impiedicarea sustragerii acestora de la urmarirea penala ori de la judecata.
Daca in ce priveste conditia cuantumului pedepselor, instituita la lit. f  din art. 148 alin. 1 Cod procedura penala, se constata ca este indeplinita, avandu-se in vedere incadrarile juridice date faptelor retinute in sarcina inculpatilor, totusi, cu privire la cea de-a doua conditie a textului de lege mai sus invocat, care trebuie indeplinita cumulativ, referitoare la pericolul concret prezentat de inculpati pentru ordinea publica, nu se poate retine acelasi lucru.
Acest pericol pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul faptelor savarsite, nu se presupune generic, el trebuind sa fie de ordinul evidentei si nemijlocit dovedit, art. 148 lit. f C.p.p. impunand existenta la dosarul cauzei a unor probe certe din care sa rezulte ca, o intreaga colectivitate ar fi pusa in primejdie daca inculpatii ar fi lasati in libertate.
Intr-adevar, la data luarii masurii preventive, rezonanta sociala a faptelor savarsite de inculpati, era una de natura a justifica arestarea preventiva, insa, la momentul de fata, aceasta rezonanta este estompata, astfel ca, in fata instantei de fond, cu ocazia verificarii legalitatii  si temeiniciei masurii, era necesar sa se examineze, in functie de specificul cauzei, precum si a stadiului procesual (inculpatii fiind trimisi in judecata), de pozitia procesuala sincera a inculpatilor, daca se mai justifica sau nu, mentinerea arestarii preventive.
Fara a considera ca elementele ce tin de materialitatea faptei ca atare nu constituie un criteriu de luat in considerare la examinarea pericolului pentru ordinea publica prevazut de art.148 lit.f Cod procedura penala, tribunalul retine ca de o importanta, cel putin egala, in analiza periculozitatii sociale sunt si criteriile ce tin de persoana inculpatilor, riscul de a comite noi infractiuni, de a nu se prezenta la proces si de a impiedica buna desfasurare a cercetarii judecatoresti.
S-a apreciat ca prima instanta nu a dat eficienta cuvenita acestor elemente, cu relevanta in operatiunea de evaluare a pericolului pentru ordinea publica prevazut de art.148 lit.f Cod procedura penala, tribunalul retinand ca inculpatii  sunt la primul conflict cu legea penala, au recunoscut si regretat faptele comise, ceea ce inlatura prezumtia privind existenta unui risc real de savarsire a altor infractiuni.
De asemenea, buna conduita manifestata in cursul anchetei penale inlatura si presupunerea de neprezentare la proces a acestora ori de obstructionare a cercetarii judecatoresti.
Avand in vedere toate aceste aspecte, precum si celelalte elemente ce tin de gravitatea acuzatiei in sine, determina concluzia ca arestarea preventiva nu se mai justifica a fi mentinuta fata de inculpatii TCC si NDC.
Recursul declarat de catre inculpatul MFH a fost respins, mentinandu-se arestarea preventiva.
Acesta are antecedente penale, a savarsit fapta in termenul de incercare al suspendarii sub supraveghere aplicata conform art. 1101 C.p. a unei pedepse de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.a,e,g cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. dand dovada de perseverenta infractionala in savarsirea unor fapte de acelasi gen , astfel incat nu se impune ca acesta sa fie judecat in stare de libertate.