Caracterul abuziv al clauzelor contractului de imprumut in lumina Legii nr. 193/2000 si a dispozitiilor Directivei nr. 93/13/CEE/15.04.1993
(Sentinta civila nr. 676 din data de 26.10.2012 pronuntata de Tribunalul Teleorman)Actiunea de restituire a comisionului de risc perceput de banca este scutita de timbraj conform disp. art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997, disp. deciziei nr. 32/2008 data in interesul legii de ICCJ si in aplicarea disp. art. 1 pct. 1 si art. 2 pct. 1 lit. a si b si art. 2821 alin. 1 Cod procedura civila, nefiind incidente in cauza, avand in vedere izvorul pretentiilor si nu natura prejudiciului.
Clauza privind comisionul de risc si respectiv comisionul de administrare a creditului a creat un dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorilor, in conditiile in care este vorba de sume foarte mari, cu privire la care nu s-a precizat ce se intampla in cazul achitarii integrale a creditului conform ratelor lunare scadente si in cazul in care nu intervine nici un fel de risc pentru banca, ori, in lipsa unei atare clauze, banca s-ar imbogati fara justa cauza, ceea ce creaza un dezechilibru intimatilor prin plata unor sume mari si nejustificate.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Alexandria la nr. 7330/740/2011, reclamantii SFH si SE au chemat in judecata pe parata S.C. VR S.A., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea clauzei prevazuta de art. 5 lit. a din conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007, sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumelor incasate drept comision de risc, in cuantum de 4602 CHF, sa se constate nulitatea clauzei de la art. 3, lit. b din Actul aditional nr. 1/08.09.2010 la conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007 si sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumelor incasate drept comision de administrare prin Actul aditional nr. 1/08.09.2010 la conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007.
In motivarea cererii s-a aratat de catre reclamanti ca la data de 22.08.2007, in calitate de imprumutati, au incheiat cu parata un credit pentru acoperirea cheltuielilor personale curente in cuantum de 77.000 CHF, pe o perioada de 300 luni si s-a incheiat conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007.
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 1, 2, 4, 13, 14 din Legea nr. 193/2000 republicata privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, art. 948 alin. 4 si art. 966 Cod civil.
La data de 19.01.2012 parata S.C. VOLKSBANK ROMANIA S.A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii. S-au invocat si exceptiile lipsei obiectului cererii de chemare in judecata, exceptia netimbrarii cererii, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Alexandria, exceptia inadmisibilitatii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Pe fondul cauzei s-a motivat in esenta ca instanta investita cu solutionarea cererii reclamantilor este competenta doar sa stabileasca limitele unui nou cadru contractual, pe care ambele parti au libertatea sa il accepte sau nu, cu consecinta posibilitatii Bancii de a solicita ulterior rezilierea contractului si implicit restituirea sumei acordate ca si credit.
Prin incheierea de sedinta din 27.01.2012 s-au respins exceptiile lipsei obiectului cererii de chemare in judecata, exceptia netimbrarii cererii, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Alexandria, iar exceptia inadmisibilitatii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune au fost unite cu fondul.
Prin sentinta civila nr. 1610 / 9.03. 2012, Judecatoria Alexandria, a respins, exceptiile inadmisibilitatii si prescriptiei dreptului la actiune.
A admis cererea reclamantilor SOARE FLORIN-HORATIU si SOARE ELEONORA domiciliati in Alexandria, str. Lalelelor nr. 16, judetul Teleorman, in contradictoriu cu parata S.C. VOLKSBANK ROMANIA S.A. cu sediul in Bucuresti, sos. Pipera, nr. 42, sector 2, avand ca obiect constatare nulitate clauze contractuale si restituire sume.
A constatat nulitatea clauzei prevazute de art. 5, lit. a din conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007, ca fiind abuziva.
A obligat parata SC VOLKSBANK ROMANIA SA sa restituie reclamantilor SOARE FLORIN-HORATIU si SOARE ELEONORA suma de 4602 CHF incasata drept comision de risc in baza clauzei prevazute de art. 5, lit. a din conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007.
A constatat nulitatea clauzei prevazute de art. 3, lit. b din Actul aditional nr. 1/08.09.2010 la conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007, ca fiind abuziva.
A obligat parata SC VOLKSBANK ROMANIA SA sa restituie reclamantilor SOARE FLORIN-HORATIU si SOARE ELEONORA sumele incasate drept comision de administrare credit in baza clauzei prevazute de art. 3, lit. b din Actul aditional nr. 1/08.09.2010 la conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca la 22.08. 2007 intre parti s -a incheiat o conventie pentru acordarea unui credit de nevoi personale in suma de 77.000 CHF, pe o perioada de 300 luni, conventia nr. 0119630 / 22.08. 2007 care prevedea un comision de risc de 0,17 % aplicat la sold, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare acesteia. La data de 8.09. 2010, reclamantii au primit din partea paratei Actul aditional nr.1/8.09. 2010, prin care li s -a adus la cunostinta modificarea conditiilor contractuale, respectiv redenumirea comisionului de risc in comision de administrare, act cu care nu au fost de acord.
Instanta a retinut incidenta dispozitiilor Legii nr. 193 / 2000 care transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93 / 13 /CEE din 5. 04 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii si a constatat ca in ceea ce priveste conventia intervenita intre parti, aceasta reprezinta un contract standard ale carui clauze sunt prestabilite de catre imprumutator, fara ca imprumutatii sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiei fiindu-le impusa de banca.
S-a mai retinut ca pentru garantarea creditului imprumutatii au constituit o garantie reala imobiliara de prim rang, fiind obligati sa incheie si asigurari cu asiguratorul agreat de banca, fiind astfel acoperite toate riscurile.
S-a constatat o disproportie vadita intre drepturile si obligatiile asumate de parti, conventia cuprinzand o serie de dobanzi penalizatoare, comisioane, etc., toate in sarcina imprumutatilor, retinandu-se ca aceasta clauza contractuala nu a fost negociata direct cu consumatorii.
Cat priveste restituirea sumelor incasate de banca cu titlu de comision de risc, s-a retinut ca prestatiile efectuate in baza actului sanctionat cu nulitatea, se cuvine a fi restituite, nulitatea operand retroactiv, de la data incheierii actului.
Aceleasi argumente a adus instanta si in ceea ce priveste comisionul de administrare, care a retinut ca este de fapt comisionul de risc sub aceasta noua denumire si care de asemenea, nu a fost negociat de parti ci le-a fost impus reclamantilor.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind restituirea sumei incasate de banca cu titlu de comision de risc s -a retinut ca nu opereaza, intrucat dreptul reclamantilor este unul de creanta, prescriptibil in termenul prevazut de art. 3 din Decretul - Lege nr. 167 / 1958, sumele pretinse sunt comisioanele percepute printr-un act nul, calculate cu 3 ani anterior sesizarii instantei.
Privitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii s -a apreciat ca fiind neintemeiata in conditiile in care nu exista temei legal care sa nu permita formularea unor astfel de cereri cu care reclamantii au investit instanta.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata V invocand netimbrarea cererii in pretentii la valoarea acestora si inadmisibilitatea ei.
Pe fond s-a invocat nelegalitatea si netemeinicia sentintei, sustinandu-se ca fiind eronata motivarea instantei cu privire la analizarea cu prioritate a pretului pe care consumatorul creditului il plateste, clauzele contractuale pretins a fi abuzive, fiind clar si inteligibil exprimate.
S-a sustinut interpretarea eronata, data de instanta potrivit cu care conventia de credit are o formulare standard, clauza privind comisionul de risc nefiind negociata direct cu reclamantii, aceasta intrucat creditul a fost acordat in moneda preferata de acestia si pe durata ceruta.
In dezvoltarea motivelor ce tin de fondul cauzei, recurenta-parata a mai sustinut ca interpretarea data de instanta comisionului de risc cu referire la pretul contractului, incalca disp. art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE/15.04.1993, ca instanta a confundat notiunea de "dezechilibru semnificativ" in acceptiunea normelor comunitare, acceptie in care, acesta exista doar in imprejurarea in care exista obligatii doar pentru consumator, furnizorul neasumandu-si o contraprestatie. Ori, in speta, recurenta si-a asumat obligatia imprumutarii intimatilor-reclamanti, obligatie indeplinita prin virarea sumei in contul cuvenit al acestora. Considera recurenta ca, comisionul de risc este un element al pretului bancii, fiind definit si reglementat de Normele BNR nr. 17/2003 iar inlocuirea denumirii cu comision de administrare, a fost agreata de parti si are la baza ratiuni economice prev. de OUG nr. 50/2010.
Tribunalul a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente :
In mod legal s -a apreciat de judecatorul fondului ca actiunea cu care a fost investit este scutita de plata taxei judiciare de timbru, dispozitiile deciziei nr. 32/ 2008, data in interesul legii de I.C.C.J. si in aplicarea dispozitiilor art. 1 pct. 1 si art. 2 pct. 1 lit. a si b si art. 2821 alin. 1 Cod procedura civila, nefiind incidenta in cauza, avand in vedere izvorul pretentiilor si nu natura prejudiciului.
In mod legal a fost respinsa si exceptia inadmisibilitatii actiunii, recurenta - intimata invocand insa in fata instantei de fond, motivarea actiunii prin raportarea la dispozitiile OUG 50/ 2010, pentru ca in recurs sa se prevaleze de lipsa concilierii directe, procedura prevazuta de art. 7201 Cod procedura civila.
Raportat la dispozitiile legale invocate in recurs, procedura concilierii directe este obligatorie in litigiile comerciale.
Obiectul cauzei de fata fiind insa unul civil, dar chiar si in conditiile unei actiunii cu caracter comercial, nu se poate opune aceasta exceptie intrucat intimatii - reclamanti au emis mai multe notificari si au incheiat si un proces - verbal inregistrat de recurenta, privind esecul concilierii purtate, iar conditiile cerute de lege in acest sens, nu sunt imperative ci doar recomandate de textul legal sus citat.
Cat priveste fondul cauzei, sentinta instantei de fond este legala si temeinica, judecatorul fondului facand o corecta aplicare a dreptului intern si european in materie ( Directiva CE 93 / 13/ CEE /1993).
Astfel cum si I.C.C.J a statuat in jurisprudenta sa (dec.283 /27.01. 2012 ), in conformitate cu prevederile Legii 193/2000, privind clauzele abuzive ale clauzelor contractuale, este determinata de doua conditii: sa nu fi fost negociata individual si sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului. Comisionul de risc de 0,17 % aplicat potrivit dispozitiilor art. 5 lit. a din conventie si redenumit comision de administrare prin actul aditional nr. 1 / 8.09.2010, nu a fost negociat individual, judecatorul fondului sesizand in mod corect modelul standard al contractului cu clauze prestabilite de catre recurenta.
Clauza privind comisionul de risc si respectiv privind comisionul de administrare a creditului a creat un dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorului (al intimatilor), in conditiile in care este vorba de sume foarte mari, cu privire la care nu s -a precizat ce se intampla in cazul achitarii integrale a creditului conform ratelor lunare scadente si in cazul in care nu intervine nici un fel de risc pentru banca. Ori, in lipsa unei astfel de clauze in contract, banca s -ar imbogati fara o justa cauza, ceea ce creeaza un dezechilibru intimatilor - reclamanti, prin plata unor sume mari si nejustificate .
Raspunzand astfel tuturor celorlalte critici aduse fondului, a caror analiza este de prisos, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul a respinge recursul ca nefondat, mentinand sentinta atacata ca legala si temeinica.
Clauza privind comisionul de risc si respectiv comisionul de administrare a creditului a creat un dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorilor, in conditiile in care este vorba de sume foarte mari, cu privire la care nu s-a precizat ce se intampla in cazul achitarii integrale a creditului conform ratelor lunare scadente si in cazul in care nu intervine nici un fel de risc pentru banca, ori, in lipsa unei atare clauze, banca s-ar imbogati fara justa cauza, ceea ce creaza un dezechilibru intimatilor prin plata unor sume mari si nejustificate.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Alexandria la nr. 7330/740/2011, reclamantii SFH si SE au chemat in judecata pe parata S.C. VR S.A., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea clauzei prevazuta de art. 5 lit. a din conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007, sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumelor incasate drept comision de risc, in cuantum de 4602 CHF, sa se constate nulitatea clauzei de la art. 3, lit. b din Actul aditional nr. 1/08.09.2010 la conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007 si sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumelor incasate drept comision de administrare prin Actul aditional nr. 1/08.09.2010 la conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007.
In motivarea cererii s-a aratat de catre reclamanti ca la data de 22.08.2007, in calitate de imprumutati, au incheiat cu parata un credit pentru acoperirea cheltuielilor personale curente in cuantum de 77.000 CHF, pe o perioada de 300 luni si s-a incheiat conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007.
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 1, 2, 4, 13, 14 din Legea nr. 193/2000 republicata privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, art. 948 alin. 4 si art. 966 Cod civil.
La data de 19.01.2012 parata S.C. VOLKSBANK ROMANIA S.A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii. S-au invocat si exceptiile lipsei obiectului cererii de chemare in judecata, exceptia netimbrarii cererii, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Alexandria, exceptia inadmisibilitatii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Pe fondul cauzei s-a motivat in esenta ca instanta investita cu solutionarea cererii reclamantilor este competenta doar sa stabileasca limitele unui nou cadru contractual, pe care ambele parti au libertatea sa il accepte sau nu, cu consecinta posibilitatii Bancii de a solicita ulterior rezilierea contractului si implicit restituirea sumei acordate ca si credit.
Prin incheierea de sedinta din 27.01.2012 s-au respins exceptiile lipsei obiectului cererii de chemare in judecata, exceptia netimbrarii cererii, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Alexandria, iar exceptia inadmisibilitatii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune au fost unite cu fondul.
Prin sentinta civila nr. 1610 / 9.03. 2012, Judecatoria Alexandria, a respins, exceptiile inadmisibilitatii si prescriptiei dreptului la actiune.
A admis cererea reclamantilor SOARE FLORIN-HORATIU si SOARE ELEONORA domiciliati in Alexandria, str. Lalelelor nr. 16, judetul Teleorman, in contradictoriu cu parata S.C. VOLKSBANK ROMANIA S.A. cu sediul in Bucuresti, sos. Pipera, nr. 42, sector 2, avand ca obiect constatare nulitate clauze contractuale si restituire sume.
A constatat nulitatea clauzei prevazute de art. 5, lit. a din conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007, ca fiind abuziva.
A obligat parata SC VOLKSBANK ROMANIA SA sa restituie reclamantilor SOARE FLORIN-HORATIU si SOARE ELEONORA suma de 4602 CHF incasata drept comision de risc in baza clauzei prevazute de art. 5, lit. a din conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007.
A constatat nulitatea clauzei prevazute de art. 3, lit. b din Actul aditional nr. 1/08.09.2010 la conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007, ca fiind abuziva.
A obligat parata SC VOLKSBANK ROMANIA SA sa restituie reclamantilor SOARE FLORIN-HORATIU si SOARE ELEONORA sumele incasate drept comision de administrare credit in baza clauzei prevazute de art. 3, lit. b din Actul aditional nr. 1/08.09.2010 la conventia de credit nr. 0119630/22.08.2007.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca la 22.08. 2007 intre parti s -a incheiat o conventie pentru acordarea unui credit de nevoi personale in suma de 77.000 CHF, pe o perioada de 300 luni, conventia nr. 0119630 / 22.08. 2007 care prevedea un comision de risc de 0,17 % aplicat la sold, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare acesteia. La data de 8.09. 2010, reclamantii au primit din partea paratei Actul aditional nr.1/8.09. 2010, prin care li s -a adus la cunostinta modificarea conditiilor contractuale, respectiv redenumirea comisionului de risc in comision de administrare, act cu care nu au fost de acord.
Instanta a retinut incidenta dispozitiilor Legii nr. 193 / 2000 care transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93 / 13 /CEE din 5. 04 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii si a constatat ca in ceea ce priveste conventia intervenita intre parti, aceasta reprezinta un contract standard ale carui clauze sunt prestabilite de catre imprumutator, fara ca imprumutatii sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiei fiindu-le impusa de banca.
S-a mai retinut ca pentru garantarea creditului imprumutatii au constituit o garantie reala imobiliara de prim rang, fiind obligati sa incheie si asigurari cu asiguratorul agreat de banca, fiind astfel acoperite toate riscurile.
S-a constatat o disproportie vadita intre drepturile si obligatiile asumate de parti, conventia cuprinzand o serie de dobanzi penalizatoare, comisioane, etc., toate in sarcina imprumutatilor, retinandu-se ca aceasta clauza contractuala nu a fost negociata direct cu consumatorii.
Cat priveste restituirea sumelor incasate de banca cu titlu de comision de risc, s-a retinut ca prestatiile efectuate in baza actului sanctionat cu nulitatea, se cuvine a fi restituite, nulitatea operand retroactiv, de la data incheierii actului.
Aceleasi argumente a adus instanta si in ceea ce priveste comisionul de administrare, care a retinut ca este de fapt comisionul de risc sub aceasta noua denumire si care de asemenea, nu a fost negociat de parti ci le-a fost impus reclamantilor.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind restituirea sumei incasate de banca cu titlu de comision de risc s -a retinut ca nu opereaza, intrucat dreptul reclamantilor este unul de creanta, prescriptibil in termenul prevazut de art. 3 din Decretul - Lege nr. 167 / 1958, sumele pretinse sunt comisioanele percepute printr-un act nul, calculate cu 3 ani anterior sesizarii instantei.
Privitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii s -a apreciat ca fiind neintemeiata in conditiile in care nu exista temei legal care sa nu permita formularea unor astfel de cereri cu care reclamantii au investit instanta.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata V invocand netimbrarea cererii in pretentii la valoarea acestora si inadmisibilitatea ei.
Pe fond s-a invocat nelegalitatea si netemeinicia sentintei, sustinandu-se ca fiind eronata motivarea instantei cu privire la analizarea cu prioritate a pretului pe care consumatorul creditului il plateste, clauzele contractuale pretins a fi abuzive, fiind clar si inteligibil exprimate.
S-a sustinut interpretarea eronata, data de instanta potrivit cu care conventia de credit are o formulare standard, clauza privind comisionul de risc nefiind negociata direct cu reclamantii, aceasta intrucat creditul a fost acordat in moneda preferata de acestia si pe durata ceruta.
In dezvoltarea motivelor ce tin de fondul cauzei, recurenta-parata a mai sustinut ca interpretarea data de instanta comisionului de risc cu referire la pretul contractului, incalca disp. art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE/15.04.1993, ca instanta a confundat notiunea de "dezechilibru semnificativ" in acceptiunea normelor comunitare, acceptie in care, acesta exista doar in imprejurarea in care exista obligatii doar pentru consumator, furnizorul neasumandu-si o contraprestatie. Ori, in speta, recurenta si-a asumat obligatia imprumutarii intimatilor-reclamanti, obligatie indeplinita prin virarea sumei in contul cuvenit al acestora. Considera recurenta ca, comisionul de risc este un element al pretului bancii, fiind definit si reglementat de Normele BNR nr. 17/2003 iar inlocuirea denumirii cu comision de administrare, a fost agreata de parti si are la baza ratiuni economice prev. de OUG nr. 50/2010.
Tribunalul a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente :
In mod legal s -a apreciat de judecatorul fondului ca actiunea cu care a fost investit este scutita de plata taxei judiciare de timbru, dispozitiile deciziei nr. 32/ 2008, data in interesul legii de I.C.C.J. si in aplicarea dispozitiilor art. 1 pct. 1 si art. 2 pct. 1 lit. a si b si art. 2821 alin. 1 Cod procedura civila, nefiind incidenta in cauza, avand in vedere izvorul pretentiilor si nu natura prejudiciului.
In mod legal a fost respinsa si exceptia inadmisibilitatii actiunii, recurenta - intimata invocand insa in fata instantei de fond, motivarea actiunii prin raportarea la dispozitiile OUG 50/ 2010, pentru ca in recurs sa se prevaleze de lipsa concilierii directe, procedura prevazuta de art. 7201 Cod procedura civila.
Raportat la dispozitiile legale invocate in recurs, procedura concilierii directe este obligatorie in litigiile comerciale.
Obiectul cauzei de fata fiind insa unul civil, dar chiar si in conditiile unei actiunii cu caracter comercial, nu se poate opune aceasta exceptie intrucat intimatii - reclamanti au emis mai multe notificari si au incheiat si un proces - verbal inregistrat de recurenta, privind esecul concilierii purtate, iar conditiile cerute de lege in acest sens, nu sunt imperative ci doar recomandate de textul legal sus citat.
Cat priveste fondul cauzei, sentinta instantei de fond este legala si temeinica, judecatorul fondului facand o corecta aplicare a dreptului intern si european in materie ( Directiva CE 93 / 13/ CEE /1993).
Astfel cum si I.C.C.J a statuat in jurisprudenta sa (dec.283 /27.01. 2012 ), in conformitate cu prevederile Legii 193/2000, privind clauzele abuzive ale clauzelor contractuale, este determinata de doua conditii: sa nu fi fost negociata individual si sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului. Comisionul de risc de 0,17 % aplicat potrivit dispozitiilor art. 5 lit. a din conventie si redenumit comision de administrare prin actul aditional nr. 1 / 8.09.2010, nu a fost negociat individual, judecatorul fondului sesizand in mod corect modelul standard al contractului cu clauze prestabilite de catre recurenta.
Clauza privind comisionul de risc si respectiv privind comisionul de administrare a creditului a creat un dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorului (al intimatilor), in conditiile in care este vorba de sume foarte mari, cu privire la care nu s -a precizat ce se intampla in cazul achitarii integrale a creditului conform ratelor lunare scadente si in cazul in care nu intervine nici un fel de risc pentru banca. Ori, in lipsa unei astfel de clauze in contract, banca s -ar imbogati fara o justa cauza, ceea ce creeaza un dezechilibru intimatilor - reclamanti, prin plata unor sume mari si nejustificate .
Raspunzand astfel tuturor celorlalte critici aduse fondului, a caror analiza este de prisos, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul a respinge recursul ca nefondat, mentinand sentinta atacata ca legala si temeinica.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Comisioane, comisionari
Obligarea clientului la plata catre agentia imobiliara a contravalorii comisionului de prestari servicii imobiliare ca urmare a incheierii contractului de vanzare - cumparare - Sentinta civila nr. 40 din data de 27.01.2015Contract de mandat pentru incheiere contracte de asigurare. Dreptul mandatarului de a primi de la mandant comisioanele de asigurare. Incidenta prescriptiei extinctive. - Decizie nr. 1913 din data de 14.11.2014
Obligarea clientului la plata catre agentia imobiliara a contravalorii comisionului de prestari servicii imobiliare ca urmare a incheierii contractului de vanzare - cumparare - Sentinta civila nr. 40 din data de 27.01.2015
COMISIOANE .SOMATIE DE PLATA. NEINDEPLINIREA CONDITIEI CARACTERULUI CERT AL CREANTEI CE IN SITUATIA IN CARE NU REZULTA DIN INSUSI ACTUL INCHEIA DE PARTI - Sentinta comerciala nr. 247 din data de 06.08.2009
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 905 din data de 09.02.2010
Plata comision - Sentinta comerciala nr. 64 din data de 26.01.2010
somatie de plata - Sentinta comerciala nr. 3919 din data de 09.04.2010
clauze abuzive - Decizie nr. 115 din data de 26.03.2015
Modificari acte constitutive persoane juridice - Decizie nr. 140 din data de 13.05.2015
Exercitarea autorita?ii parinte?ti - Decizie nr. 510 din data de 06.05.2015
Actiune in anulare dispozitie primar pentru sporuri de natura salariala. Hotarare judecatoreasca de anulare a dispozitiei - Sentinta civila nr. 58 din data de 17.02.2015
Contestatie la executare. Titlu executoriu fiscal. Necompetenta tribunalului. Competenta judecatoriei - Sentinta civila nr. 41 din data de 29.01.2015
Cerere pentru ordonanta de plata. Contestarea creantei de catre debitor. Nelegalitatea cererii. - Sentinta civila nr. 21 din data de 22.01.2015
Cerere pentru eliberare diploma de studii. Forma de invatamant la distanta. - Sentinta civila nr. 8 din data de 14.01.2015
Cerere acordare drepturi de natura salariala. Atributii suplimentare functiei de baza. Spor pentru aplicarea legilor fondului funciar. Nelegalitatea cererii - Sentinta civila nr. 2 din data de 12.01.2015
Cererea de revizuire. Sentinta civila ramasa irevocabila in calea de atac. Caracterul nefondat al cererii - Sentinta civila nr. 17 din data de 12.01.2015
Cerere pentru eliberare adeverinta. Munca prestata in grupa a II-a de munca. Legalitatea cererii - Sentinta civila nr. 48 din data de 15.01.2015
Cererea pentru daune interese moratorii. Dobanda legala pentru drepturi de natura salariale luate la plata. Legalitatea cererii - Sentinta civila nr. 39 din data de 14.01.2015
2. Cerere in anulare decizii recuperare sume incasate necuvenit. Prestatii de asigurari sociale. Legalitatea cererii. Amnistie fiscala - Sentinta civila nr. 31 din data de 14.01.2015
Cerere de acordare drepturi de natura salariala - Hotarare nr. 27 din data de 13.01.2015