clauze abuzive

Prin decizia nr 115/26.03.2015 Tribunalul Olt a respins  apelurile formulate de apelantii reclamanti si apelanta parata SC PIRAEUS BANK ROMANIA SA, cu sediul in Bucuresti, sector 1, soseaua Nicolae Titulescu, nr. 29-31, impotriva sentintei civile nr. 8497 din 19.09.2014, pronuntata de Judecatoria Slatina, in contradictoriu cu intimat parat SC PIRAEUS BANK ROMANIA SUCURSALA SLATINA, cu sediul in Slatina, B-dul A.I. Cuza, bl. Union, parter, judetul Olt, ca nefondate.
 Examinand sentinta apelata   in raport cu actele dosarului si dispoz. art 476 si urm. din noul cod de procedura civila, Tribunalul a constatat ca apelurile sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:
Intre PIRAEUS BANK ROMANIA SA, in calitate de banca si reclamanti, in calitate de imprumutati, a fost incheiat Contractul de credit nr. 300002J1150031815/26.05.2008, in baza caruia reclamantii au obtinut un imprumut in cuantum de 20.550 CHF, acordat pe o perioada de 30 de ani, ulterior respectivul contract fiind modificat prin Actele aditionale nr. 01/25/08/2010, nr. 02/16.03.2011, nr. 03/29.02.2012 si nr. 04/11.01.2013 la Contractul de credit nr. 300002J1150031815/26.05.2008.
Criticile apelantilor reclamanti vizeaza respingerea de catre instanta de fond a cererii de constatare ca fiind abuzive a comisionului de restructurare/reesalonare inserat prin actele aditionale . 01/25/08/2010, nr. 02/16.03.2011, nr. 03/29.02.2012 si nr. 04/11.01.2013 la Contractul de credit nr. 300002J1150031815/26.05.2008.
Tribunalul retine ca potrivit art. 35 alin. 1 lit. b din OUG nr. 50/2010 ,,fara a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului de credit: b)se interzic introducerea si perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricaror alte speze bancare, cu exceptia costurilor specifice unor produse si servicii suplimentare solicitate in mod expres de consumator, neprevazute in contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data incheierii acestuia. Aceste costuri neprevazute vor fi percepute numai pe baza unor acte aditionale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislatie’’.
Din probele administrate in cauza, respectiv din raspunsurile reclamantului la interogatoriu rezulta cu certitudine ca aceste acte aditionale au fost incheiate la solicitarea expresa a consumatorului, acesta luand cunostinta de continutul acestora, inclusiv de continutul clauzei privind obligatia de a achita un comision de restructurare/reesalonare, imprejurare in care avea posibilitatea de a incerca negocierea acestuia in sensul inlaturarii sau diminuarii lui, nenegocierea respectivei clauze datorandu-se unei omisiuni a reclamantului ce-i poate fi imputata doar acestuia, nicidecum bancii.
Imprejurarea ca apelantul reclamant a fost constrans financiar sa incheie aceste acte aditionale conduce la concluzia ca, prin incheierea acestora, acesta a considerat ca raportul contractual nou intervenit intre parti ii este mai favorabil decat anteriorul, neputand fi apreciat ca fiind o constrangere din partea bancii.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 ,,o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor’’ iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol ,,o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv’’.
Raportat la dispozitiile mai sus citate coroborate cu raspunsurile la interogatoriu, tribunalul retine ca, instanta de fond a apreciat in mod corect ca nu se poate constata caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de restructurare/reesalonare, mentionate in Actele aditionale nr. 01/25/08/2010, nr. 02/16.03.2011, nr. 03/29.02.2012 si nr. 04/11.01.2013 la Contractul de credit nr. 300002J1150031815/26.05.2008
Fata de aceste considerente, apelul declarat de reclamanti este nefondat si urmeaza sa fie respins.
Criticile formulate de apelanta parata privesc imprejurarea ca sentinta se intemeiaza pe o eroare de fapt, decurgand dintr-o gresita apreciere a probelor si pe faptul ca a fost pronuntata cu aplicarea si interpretarea gresita a legii.
In ceea ce priveste prima critica vizand  imprejurarea ca sentinta se intemeiaza pe o eroare de fapt, decurgand dintr-o gresita apreciere a probelor, respectiv ca instanta de fond trebuia sa retina ca reclamantilor nu li s-a ingradit posibilitatea de a influenta natura clauzelor contractuale, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 "orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate’’ iar potrivit art. 2 din acelasi act normativ ,,in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului’’.
Potrivit art. 3 din acelasi act normativ ,,se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii’’
Conform dispozitiilor cuprinse in Directiva nr. 93/13 contractele ar trebui redactate intr-un limbaj clar si inteligibil, iar consumatorului ar trebui sa i se ofere posibilitatea de a analiza toate clauzele si, in caz de dubiu, ar trebui sa prevaleze interpretarea cea mai favorabila pentru consumator , imprejurare care se circumscrie notiunii de informare a consumatorului inainte de incheierea contractului asupra tuturor aspectelor continute de acel contract, precum si posibilitatea acordata acestuia de a influenta acele clauze, in speta nefacandu-se dovada unei astfel de negocieri.
Sustinerea apelantei parate potrivit careia reclamantilor nu li s-a ingradit posibilitatea de a influenta natura clauzelor contractuale nu conduce la concluzia negocierii acestora cu consumatorul, banca avand o pozitie privilegiata prin oferta pe care a prezentat-o reclamantilor.
Si critica privind gresita aplicare a legii este nefondata, instanta de fond procedand la o interpretare si aplicare corecta a dispozitiilor legale incidente in cauza.
In ceea ce priveste comisionul de acordare comision , corect a considerat instanta de fond ca este abuziv, inechitabil, prin prisma elementului de raportare, respectiv cuantumul creditului acordat.
Fiind vorba de un comision de acordare, pretinderea acestuia este justificata de cheltuielile efectuate de banca anterior semnarii contractului de catre consumator, cum ar fi, de exemplu, intocmirea de catre banca a contractului ce va fi incheiat cu consumatorul, informatiile furnizate consumatorului de ofiterul de credit, etc.
Daca justificarea acestui comision o reprezinta acoperirea cheltuielilor aferente intocmirii documentatiei de credit, atunci nu se explica de ce cuantumul acestuia este invariabil de 1,5%, indiferent de tipul de contract, in cauza contractul fiind unul garantat cu ipoteca imobiliara.
Optiunea legiuitorului pentru o reglementare cu caracter special ce are ca finalitate protectia consumatorului, prezumat a se afla intr-o pozitie defavorabila la momentul incheierii unui contract, impune aplicarea cu prioritatea a dispozitiilor Legii 193/2000 si nu a dreptului comun in materia viciilor de consimtamant.
Nici critica apelantei privind imprejurarea ca clauzele referitoare la dobanda, la comisionul de acordare reprezinta elemente care formeaza costul creditului si care nu pot face obiectul evaluarii lor din perspectiva clauzelor penale nu poate fi retinuta, avand in vedere ca atat legea nr. 193/2000, cat si cu Directiva 93/13/CEE contin o lista a clauzelor care sunt considerate de drept abuzive, printre altele, fiind considerata abuziva clauza prin care se da posibilitatea unui furnizor de servicii sa creasca pretul, modificarea pretului in functie de modificarea unei rate de pe piata financiara pe care furnizorul nu o poate controla nefiind o clauza abuziva.
In mod  corect a apreciat instanta de fond ca prin clauza inserata la art. 5.1 din Contract se confera, practic, bancii posibilitatea de a modifica in mod unilateral indicele de referinta in functie de care va fi calculata dobanda, fara a fi specificate in contract conditiile si criteriile in care banca poate modifica indicele de referinta, o astfel de clauza fiind interpretata de instanta ca fiind abuziva, modificarea indicelui de referinta fiind lasata la latitudinea discretionara a bancii.
Instanta judecatoreasca nu poate interveni, in sensul modificarii, unei clauze contractuale, substituindu-se astfel acordului de vointa al partii. Stabilirea modului de calcul al dobanzii, urmare a declararii nulitatii clauzei initiale care prevedea acest calcul, nu este in atributia instantei judecatoresti, neputand fi decat rezultatul exclusiv al negocierii dintre parti.
Instanta de judecata poate elimina o clauza contractuala , ca efect al constatarii/declararii nulitatii acesteia, insa nu o poate inlocui, chiar si in situatia din speta in care exista norme legale imperative cu privire la dobanda din contractele de credit.
In mod corect a retinut instanta de fond ca in temeiul art. 7 teza finala din actul normativ mai sus mentionat, conform caruia ,,in masura in care contractul nu isi mai poate produce efectele dupa inlaturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul _ poate solicita, dupa caz, si daune-interese’’, a obligarat parata la restituirea catre reclamanti a sumei totale de 308,25 CHF, achitata de reclamanti cu titlu de comision de acordare, reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
Data publicarii pe portal:12.05.2015