Exercitarea autorita?ii parinte?ti

Prin decizia civila nr. 510/06.05.2015, tribunalul a admis apelul declarat de apelantul-parat OD; a schimbat sentinta apelata in sensul ca a admis in parte cererea. A dispus ca autoritatea parinteasca cu privire la minora OCE sa fie exercitata de ambii parinti si a inlaturat dispozitia privind  obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, prin actiunea inregistrata sub nr. 2097/740/2014 din data de 20 mai 2014 pe rolul Judecatoriei A, reclamanta SIM  a chemat in judecata paratul OD, solicitand ca autoritatea parinteasca sa se exercite exclusiv de catre aceasta cu privire la minora OCE .
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca din relatia de concubinaj  cu paratul, in anul 2008, a rezultat minora  CE care s-a nascut la M, iar prin sentinta civila nr. 8933/29.09.2010 Judecatoria S 2 B  a dispus incredintarea spre crestere si educare a minorei catre reclamanta, s-a stabilit  program de vizitare si s-a dispus obligarea paratului  la plata unei pensii de intretinere.
A  mai aratat  ca dupa ramanerea definitiva  a hotararii, paratul nu s-a achitat de obligatia stabilita de instanta, minora locuieste in prezent  cu aceasta si mama sa in  A,  avand asigurate toate conditiile de care un copil are nevoie, insa pentru  nevoia de formare  intelectuala a minorei  doreste sa-i  asigure instruirea  la o scoala din S.
La data de 01.07.20144  paratul OD a depus  intampinare, prin care a solicitat  respingerea cererii de chemare in judecata  ca neintemeiata.
 A motivat  ca pentru o corecta educare, maturizare si dezvoltare  intelectuala a copilului, autoritatea parinteasca  nu poate fi exercitata decat de ambii parinti si niciun argument  de principiu nu poate  inlatura exercitarea in comun  a autorita?ii parintesti.
Cu ocazia cercetarii judecatoresti s-a administrat proba cu inscrisuri, anchete sociale si s-au audiat martorii MM  si SN.
Prin sentinta civila nr. 3443 din 5.11.2014 a Judecatoriei A s-a admis actiunea formulata, dispunandu-se  ca autoritatea parinteasca asupra minorei OCE sa fie exercitata de reclamanta BSIM si obligarea paratului la plata catre reclamanta a sumei de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca din relatia de concubinaj a partilor a rezultat minora  OCE.
A mai retinut ca prin sentinta civila nr. 8933/2010 a Judecatoriei s 2 B   s-a incredintat minora spre crestere si educare reclamantei, paratul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere  in favoarea minorei, si a obligat reclamanta sa  permita paratului sa aiba legaturi  personale cu minora.
Reclamanta SIM  s-a casatorit cu numitul BM , iar sotul acesteia are un loc de munca stabil in G, cei doi soti intentionand sa se mute pentru o perioada in G,  aceasta in prezent se numeste BSIM.
Paratul OD  lucreaza si locuieste in S, vizitand minora de 1-2 ori pe an.
In baza dispozitiilor art. 397 si 398 C. proc. civ., instanta de fond a apreciat ca la  momentul de fata,  interesul minorei este ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata exclusiv de catre mama sa, intrucat dupa despartirea parintilor sai, aceasta  nu mai poate locui decat doar cu unul dintre acestia. In masura in care tatal este in S, iar mama va merge sa locuiasca in G cu actualul sot, copilul nu va mai locui cu niciunul din parinti, fiind nevoit sa locuiasca doar cu bunicii.
A mai motivat instanta de fond ca fara o hotarare care sa-i acorde exclusiv exercitarea autoritatii parintesti, reclamanta nu o va putea scoate pe minora din tara si nici sa o inscrie la o alta scoala, astfel ca, problema exercitarii exclusive a drepturilor minorei doar de catre mama nu trebuie privita ca o sanctiune pentru tata, ci ca o modalitate practica de realizare in mai bune conditii a intereselor copilului. In masura in care s-ar mentine exercitarea drepturilor parintesti de catre ambii parinti, foarte probabil minora va trebui sa creasca in lipsa ambilor parinti - ceea ce nu este deloc in beneficiul ei.
Mai mult, in masura in care tatal locuieste in S, interesele minorei pot fi realizate mult mai usor prin exercitarea autoritatii parintesti doar de catre mama. O serie de masuri privitoare la minor, pentru care este nevoie de acordul ambilor parinti, se pot lua mai usor, evitandu-se blocajele de comunicare si relationare intre cei doi fosti concubini, precum si cele legate de distanta dintre parinti. In definitiv, conflictele si frustrarile dintre parinti, precum si distanta foarte mare dintre unul din parinti si copil, vor afecta procesul decizional cu privire la minora.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen, paratul, care a formulat critici pentru nelegalitate si netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotararii, in sensul respingerii actiunii formulate.
A motivat ca instanta de fond in mod eronat a dispus exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minora exclusiv de catre reclamanta, desi nu exista motive temeinice in sensul legii pentru admiterea acestei cereri.
In dezvoltarea acestui motiv de apel, a aratat ca exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti este un drept al copilului de care nu poate fi lipsit, decat in situatiile in care se face dovada ca prin actiunile si deciziile celuilalt  parinte este pus in primejdie.
Sub acest aspect, apelantul a facut referire la dispozitiile Legii nr. 272/2004, care enumera situatiile in care judecatorul poate sa acorde autoritate parinteasca exclusiva, astfel ca, imprejurarea ca paratul locuieste in strainatate nu se incadreaza in aceste prevederi, in conditiile in care dupa separarea parintilor se impune incurajarea relatiei copilului cu parintele la care acesta nu locuieste in mod statornic.
In drept, au fost invocate dispozitiile  art. 480 C. proc. civ.
Intimata nu a depus intampinare, insa, prin avocatul prezent la judecata,  a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In apel, nu s-a solicitat administrarea de probatorii.
Verificand in limitele cererii de apel si a apararilor formulate, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite apelul declarat si va schimba in parte sentinta, pentru considerentele care vor succede.
Dispozitiile  art. 397 Cod Civil prevad ca, de regula, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel, iar art. 398 prevede ca ,,daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti."
Totodata, art. 507 din Codul civil stabileste cazurile in care autoritatea parinteasca se exercita de catre un singur parinte.
In acelasi timp,  prevederi similare se regasesc si in dispozitiile   art. 36 alin.7 din Legea nr. 272/2004, in care sunt enumerate situatiile in care instanta poate dispune ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre un singur parinte, si care in esenta, privesc existenta unor riscuri pentru copil,  care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.
In cauza dedusa  judecatii in fata instantei de fond nu s-a probat existenta unor astfel de riscuri pentru minora, astfel ca in lipsa unui motiv intemeiat in sensul legii, nu se putea dispune exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre reclamanta, interesul minorei justificand ca ansamblu drepturilor privitoare la persoana si bunurile sale sa revina ambilor parinti.
Prin urmare, motivarea instantei de fond potrivit careia interesele minorei pot fi realizate mult mai usor prin exercitarea autoritatii parintesti doar de catre mama, in conditiile care tatal locuieste in S, evitandu-se blocajele de comunicare si relationare intre cei doi fosti concubini, precum si cele legate de distanta dintre parinti, nu se circumscrie unor motive temeinice in sensul legii, in conditiile in care exista mijloace rapide de comunicare, iar ambii parinti trebuie sa dea dovada de maturitate si sa actioneze numai in interesul fiicei lor.
Fata de considerentele expuse, in baza art. 480 alin.2 C. proc. civ., s-a admis apelul declarat, s-a schimbat sentinta apelata, in sensul ca s-a admis in parte cererea, autoritatea parinteasca urmand a fi exercitata de ambii parinti si s-a inlaturat dispozitia privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.