CONTESTATIE LA EXECUTARE

Prin decizia civila nr. 16/11.01.2013, tribunalul a respinsrecursul declarat de recurentul-contestator MS, in contradictoriu cu intimata CAST.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, prin contestatia la executare inregistrata sub nr. 2738/740/2012 din 27 martie 2012 la Judecatoria A, contestatorul MS a solicitat instantei, in contradictoriu cu intimata  CAST, anularea deciziei de impunere nr. 5428 din 30.11.2011.
A motivat contestatorul ca decizia de impunere trebuie sa imbrace o anumita forma si continut, potrivit art. 87 Cod de Procedura Fiscala, ca suma datorata trebuia stabilita pentru fiecare perioada impozabila (anual) si, intrucat nu exista incheiat contract de asigurare, nu exista nici temei juridic pentru plata sumelor pretinse.
A sustinut ca in anul 2006 a lucrat in Israel, in 2007 a declarat un venit net de 958 lei, in 2008 un venit net de 4100 lei iar in anul 2009 un venit net de 4400 lei.
A mai aratat ca in perioada 21.04.2009 - 23.05.2009 a fost incadrat la SC E SRL, cu un salariu de 780 lei, la data de 21.09.2010 a fost angajat la SC HOC SRL iar in anul 2012 nu apare cu venituri impozabile.
In dovedirea contestatiei, contestatorul a depus inscrisuri.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare, ca nefondata.
Prin sentinta civila nr. 5312 din 18 octombrie 2012, Judecatoria A a respins, ca nefondata, contestatia la executare formulata de contestatorul MS.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca potrivit art. 213 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, in afara exceptiilor prevazute de lege, asigurarea de sanatate este obligatorie, iar in lipsa contractului de asigurare, izvorul obligatiei de plata, il reprezinta legea.
A mai retinut ca, contestatorul nu se afla printre persoanele indreptatite sa beneficieze de asigurare, fara plata contributiei, radierea din registrul comertului, ca si persoana autorizata, avand loc la data de 04.08.2010.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs recurentul-contestator MS, acesta criticand sentinta ca fiind netemeinica si nelegala.
A motivat recurentul-contestator ca prima instanta nu a analizat sustinerile sale din contestatie, asa incat se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In drept, recursul a fost incadrat in prevederile art. 304 pct. 5, 7 si 9 Cod procedura civila.
Tribunalul, analizand recursul, constata ca acesta este nefondat.
Din considerentele sentintei recurate rezulta ca prima instanta a analizat pricina pe fond, retinand ca recurentul-contestator nu este scutit de plata contributiei lunare pentru asigurarile de sanatate, ca a avut calitatea de persoana autorizata, radierea din registrul comertului, fiind ulterioara datei pentru care s-a emis decizia de impunere, situatie in care nu se justifica masura casarii cu trimitere spre rejudecare.
Pe de alta parte, suplinind motivarea fondului, tribunalul constata critica potrivit careia decizia nu respecta conditiile de forma si continut prevazute de art. 87 Cod Procedura Fiscala, ca fiind una pur formala, recurentul-contestator neprecizand, in concret, lipsurile deciziei de impunere.
De asemenea, nefondata este si critica potrivit careia decizia de impunere nu cuprinde suma datorata pentru fiecare perioada impozabila, din continutul acesteia (f. 4 dosar fond) rezultand ca debitul este calculat si individualizat pentru fiecare an, corespunzator perioadei 2007 - 2009.
Pe de alta parte, prin decizia de impunere nr. 5428/30.11.2011, recurentului-contestator i s-a calculat contributia potrivit art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 in functie de veniturile impozabile realizate de acesta, in calitate de persoana care desfasoara activitati independente.
Or, radierea recurentului-contestator din registrul comertului s-a dispus prin rezolutia nr. 3265 din 04.08.2010 (f. 7 dosar fond), ulterior datei pentru care s-a emis decizia de impunere.
De asemenea, imprejurarea ca, in perioadele 2006, 21.04.2009 - 23.05.2009, ar fi avut calitatea de salariat, nu il exonereaza pe acesta de plata contributiei la asigurarile de sanatate, atata timp cat nu a facut dovada ca a achitat contributia potrivit art. 257 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/2006.
Privitor la cuantumul debitului mentionat in decizia de impunere nr. 5428/30.11.2011, este de observat ca, la fond, recurentul-contestator desi avea posibilitatea, nu a solicitat administrarea probei cu expertiza contabila, in dovedirea sustinerilor sale potrivit carora debitul nu a fost corect stabilit.
In fine, fata de obligatia virarii contributiei de asigurari de sanatate, prevazuta de art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 si documentele care atesta calitatea de asigurat, mentionate de art. 212 alin. 1 teza I din aceeasi lege, sustinerea recurentului-contestator in sensul ca nu datoreaza debitul, in lipsa contractului de asigurare incheiat intre parti, este nefondata, astfel ca recursul a fost respins, ca nefondat.