Arestare preventiva. Aprecierea pericolului social

Prin incheierea nr. 1 din 14 februarie 2013, Judecatoria Videle a respins propunerea de arestare preventiva a inculpatilor B.M.O. si F.G.M., cercetati pentru infr. prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cp.
S-a dispus impotriva lor masura obligarii de a nu parasi tara, pentru o perioada de 29 de zile.
In temeiul art.145/1 Cpp., rap. la art.145 alin. 1/1 si alin. 1/2 Cpp.,
S-a stabilit ca pe durata masurii de a nu parasi tara, inculpatii sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori sunt chemati;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus masura;
- sa se prezinte la organul de politie din localitatile de domiciliu conform programului de supraveghere sau ori de cate ori sunt chemati;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
- sa nu intre in legatura directa sau telefonica unul cu celalalt, precum si cu  partile vatamate si martorii din dosar.
S-a atras atentia inculpatilor ca, in caz de incalcare cu rea credinta a masurii sau a obligatiilor care le revin, se va lua fata de acestia masura arestarii preventive.
S-a retinut de prima instanta ca in cauza exista probe si indicii temeinice, potrivit art. 143 Cpp., rap. la art. 681 Cpp., din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit fapta pentru care sunt cercetati, iar din perspectiva dispozitiilor art. 148 Cpp., s-a constatat ca faptele sunt pedepsite de lege cu inchisoare mai mare de 4 ani.
Cat priveste insa conditia referitoare la existenta in cauza a probelor din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica - art. 148 lit.f Cpp., precum si existenta unor probe si indicii temeinice ca inculpatii incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partilor, martorilor (art. 148 lit. b Cpp.) instanta de fond a constatat ca acestea  nu sunt indeplinite.
Din economia dosarului de urmarire penala nu rezulta potentialul risc al afectarii societatii, in mod critic, nici desfasurarea normala a urmaririi penale daca inculpatii ar fi cercetati in stare de libertate.
Masura de arestare preventiva, in contextul existentei prezumtiei de nevinovatie dar si al reglementarilor art. 5 din CEDO, reprezinta o masura exceptionala, care trebuie sa dea eficienta atat normelor dreptului intern (cele continute in legile penale si in Constitutia Romaniei), dar si art. 5, potrivit caruia nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, decat pentru motive intemeiate.
In cauza, Parchetul a motivat propunerea de arestare preventiva pentru cei 2 inculpati raportandu-se generic la ideea ca - fapta, prin continutul ei concret, modul in care a fost organizata activitatea infractionala, prin urmarile produse si incercarea vadita a celor 2 inculpati de a zadarnici adevarul, prezinta un real pericol pentru ordinea publica si infaptuirea actului de justitie. Se mentioneaza ca cei 2 inculpati, desi au recunoscut si descris amanuntit faptele in prima faza, ulterior au revenit asupra declaratiilor, schimband rolul si contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii.
De asemenea, se arata ca cei 2 inculpati, prin revenirea asupra declaratiilor, au incercat sa infatiseze ca prin activitatea lor nu au savarsit fapte cu caracter penal. Instanta a constatat ca aceste aspecte sunt contrazise de probatoriile administrate pana in prezent, cei 2 inculpati recunoscand savarsirea faptelor de furt din locuinta partii vatamate, atitudinea oscilanta a acestora vizand gradul de participare in concret al fiecaruia la activitatea infractionala. Acest aspect urmeaza insa sa fie avut in vedere de judecatorul fondului, care va corobora declaratiile inculpatilor cu celelalte probe stranse in cursul urmaririi penale, pentru a retine situatia de fapt exacta. Inculpatul este liber sa declare ceea ce doreste si poate reveni asupra declaratiei de cate ori vrea, insa organul de urmarire penala si apoi instanta trebuie sa stabileasca, prin coroborarea probelor, care este adevarul si reala situatie de fapt.
Este indubitabil  faptul ca infractiunea savarsita este grava, dar aceste aspecte vor fi avute in  vedere la momentul  judecarii fondului cauzei. Trebuie remarcate si imprejurarile si circumstantele savarsirii faptei, respectiv relatiile apropiate, chiar de rudenie in care se afla inculpatii cu partea vatamata,  dar si starea de ebrietate in care se aflau inculpatii, stare in care consecintele faptelor nu mai pot fi apreciate in mod adecvat. In acest context al desfasurarii activitatii infractionale, instanta  a apreciat ca lasarea inculpatilor in libertate nu prezinta un pericol real, concret pentru ordinea publica.
Cat priveste urmarile faptei, instanta de fond a constatat ca prejudiciul suportat de partea vatamata, ruda cu inculpatul F.G.I este unul redus ca valoare - 2500 lei si a fost recuperat in intregime.
Cu privire la inculpatul F.G.I prima instanta a apreciat ca lasarea lui in libertate nu prezinta un pericol real, concret pentru ordinea publica, conform analizei circumstantelor referitoare la fapta sa, dar si a persoanei inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o varsta frageda -18 ani (abia iesit din minorat), este elev aflat in continuarea studiilor.
Nu a existat nici o dovada ca inculpatul s-ar sustrage de la urmarire penala sau de la judecata sau ca ar savarsi o noua infractiune, luand in considerare faptul ca lipsirea de libertate prin dispunerea arestului preventiv este o masura exceptionala, care nu se justifica in privinta sa fata de comportamentul infractional retinut (acesta recunoscand fapta in fata organelor de politie si la instanta, insa cu nuantarile ulterioare), rezumandu-se in ceea ce il priveste un discernamant abia conturat, dar si faptul ca masura ar produce o ruptura de mediul familial si ca nu exista un interes public real care sa aiba o greutate mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate (cauzele Labita c. Italiei, Neumeister c. Australiei).
Referitor la inculpatul B.M.O., desi recidivist, aceasta cauza de agravare nu trebuie sa cantareasca covarsitor in luarea unei anumite masuri preventive, urmand a fi avuta in vedere la solutionarea fondului cauzei.
Luand in considerare si jurisprudenta  Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 5 din Conventie, stabilita prin hotararile Letellier si Kemmache c. Frantei, s-a apreciat ca respingerea propunerii de arestare preventiva a acestui inculpat nu tulbura efectiv ordinea publica, acuzarea nedemonstrand ca punerea lui in libertate ar tulbura, in mod real, regulile de convietuire sociala, iar pentru persoana cercetata, fata de care s-a analizat natura faptelor savarsite, privarea de libertate nu se justifica, ordinea publica nefiind amenintata prin luarea masurii obligarii de a nu parasi tara.
Acuzarea nu a prezentat probe din care sa rezulte ca inculpatii zadarnicesc aflarea adevarului, se sustrag urmaririi penale, incearca influentarea martorilor si urmarirea penala nu s-ar putea realiza cu ei in stare de libertate.
Impotriva incheierii nr. 1 din 14.02.2013 pronuntata de Judecatoria Videle a declarat recurs in termenul legal Parchetul de pe langa Judecatoria Videle, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, apreciind ca, in cauza, sunt incidente  dispozitiile art. 148 lit. b si f Cpp. Astfel, inculpatii au incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin intelegere cu privire la modul efectuarii activitatilor concrete desfasurate de fiecare in parte, in derularea intregii activitati infractionale.
De asemenea,  a aratat Parchetul ca fapta savarsita de catre inculpati prezinta in concret un pericol social sporit, atat prin modul in care a fost conceputa si derulata activitatea infractionala, cat si prin urmarile produse.
Analizand recursul, atat sub aspectul motivelor invocate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 3856 alin.3 Cpp., tribunalul l-a apreciat intemeiat, fiind intrunite cerintele art. 143, 146 si 148 lit. f Cpp.
In cauza, din probatoriile administrate pana la acest moment si anume: procesele verbale incheiate de organul de politie, procesele verbale de confruntare, declaratiile martorilor, toate coroborate cu declaratiile inculpatilor, se desprinde presupunerea rezonabila, in sensul  dispozitiilor art.681 Cpp., ca inculpatii au savarsit faptele pentru care sunt cercetati, constand in aceea ca: in seara zilei de 12.02.2013, in intervalul orar 22,30-23,00, inculpatul  B.M.O. in varsta de 22 ani, recidivist, a patruns prin efractie in locuinta partii vatamate L.S.G din orasul Videle, spargand un geam termopan cu un ciocan luat de la locuinta sa in acest scop si dintr-un sifonier a sustras suma de 2500 lei in bancnote de 50 lei ce se afla intr-o cutie metalica, cunoscand acest aspect de la inculpatul   F.G.M, in varsta de 18 ani, ruda cu partea vatamata, si care l-a ajutat pe primul inculpat sa intre si sa iasa din casa, asigurand totodata paza, pentru a nu fi surprinsi.
Cei doi inculpati au fost ajutati, in calitate de complici, de invinuitii: C.A.S. in varsta de 25 ani, recidivist,  care a si fost initiatorul faptei, organizand modul de actiune si concubina acestuia, N.F.D. in varsta de 27 ani, care i-a transportat pe inculpatii  B.M.O si F.G.M. la si de la locul faptei, cu autoturismul Dacia Supernova avand cunostinta despre comiterea furtului banilor din locuinta partii vatamate.
Faptele, asa cum au fost descrise intrunesc in drept elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, g si i Cp., pedepsite cu inchisoarea mai mare de 4 ani, asa incat, prin conditie prevazuta de legiuitor in cuprinsul art. 148 lit. f Cpp., este indeplinita.
Apreciaza Tribunalul ca, in cauza este indeplinita si cea de-a doua conditie prevazuta de acelasi text de lege iar lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce rezida din insasi gravitatea faptelor comise, din modalitatea de savarsire a acestora - cei doi inculpati au actionat impreuna, patrunzand prin efractie in locuinta partii vatamate, pe timp de noapte, spargand un geam termopan, cu un ciocan pe care-l luasera de la locuinta, sustragand suma de bani despre care avea cunostinta de la  ruda unuia dintre inculpati, fiind ajutati si sustinuti in activitatea lor infractionala de alti doi invinuiti, care au avut cunostinta despre comiterea furtului si i-au transportat pe cei doi inculpati cu autoturismul de la locul faptei, la care de adauga starea de insecuritatea care ar genera-o in randul comunitatii lasarea in libertate a celor doi inculpati si oprobiul public, generat de faptul ca organele statului nu au reactie ferma atunci cand trebuie sa decida cu privire la pericolul concret ce l-a prezenta lasarea in libertate a unor persoane care au savarsit fapte ce vizeaza patrimoniul si siguranta bunurilor.
Constata tribunalul ca, in mod nejustificat instanta de fond, dupa ce a retinut ca sunt indicii ca cei doi inculpati au savarsit faptele pentru care sunt cercetati, a apreciat ca lasarea in libertate a acestora nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Este adevarat ca la luarea masurii arestarii preventive trebuie avute in vedere si circumstantele personale ale inculpatilor, insa acestea se analizeaza prin raportare la elementele ce privesc fapta savarsita, gradul acesteia de pericol social concret, imprejurarile comiterii acesteia, dar si urmarile produse, asa incat, in raport de toate aceste criterii, tribunalul apreciaza ca nu se impune cercetarea in stare de libertate a inculpatilor.
Imprejurarea ca unul dintre inculpati este elev, ca in fata instantei cei doi inculpati au recunoscut savarsirea faptelor, prezentata, este adevarat, intr-o maniera favorabila acestora, problemele familiale ale acestora, nu sunt suficiente si nici de natura sa conduca la concluzia ca pot fi cercetati in stare de libertate.
Tribunalul nu a retinut ca sunt indeplinite si dispozitiile art. 148 lit. b Cpp., neexistand probe care sa conduca la concluzia ca inculpatii au incercat sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unui martor, expert ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor materiale de proba.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cpp., tribunalul, a admis recursul Parchetului, a casat incheierea nr. 1 din 14.02.2013 pronuntata de Judecatoria Videle si rejudecand, a dispus arestarea preventiva a celor doi inculpati, in temeiul art. 149/1 Cpp., coroborat cu art. 148 lit. f, art. 146 si art. 143 Cpp. pe o perioada de cate 29 zile, incepand cu data punerii in executare a mandatelor de arestare preventiva.