Verificarea masurii arestarii preventive in cursul judecatii

Prin incheierea din 15.03.2013 Judecatoria Zimnicea a constatat legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatei V.C.E.
A constatat ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat si nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate a inculpatei.
A revocat arestarea preventiva si a dispus punerea de indata in libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 45/U.P. din data de 28 august 2012, emis de Tribunalul Teleorman, daca nu este arestata in alta cauza.
A dispus inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatei cu  masura obligarii de a nu parasi tara, fara incuviintarea instantei.
In baza  art.145/1 alin. 2 Cpp., cu referire la art. 145 Cpp.,  pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, inculpata a fost obligata sa respecte urmatoarele obligatii:
 a) sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori este chemata;
 b) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
 c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;
 d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.
A impus inculpatei ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, sa respecte si urmatoarele obligatii:
a) sa nu se apropie de partile civile si sa nu comunice cu acestea, cu martorii sau expertii desemnati;
b) sa nu se afle in locuinta partilor civile;
c) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta.  
A atras atentia inculpatei ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul nr. 65/D/P/15.10.2012 Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Teleorman a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest  preventiv a inculpatei V.C.E. pentru savarsirea infractiunilor prev. de :
- art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (introducerea de date informatice, fara drept, rezultand date necorespunzatoare adevarului, in scopul de a fi utilizate in vederea producerii unei consecinte juridice in forma continuata);
- art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (cauzarea unui prejudiciu patrimonial prin introducerea de date informatice in forma continuata);
- art. 215 alin. 1, 2 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (inselaciunea prin folosirea de mijloace frauduloase, cu consecinte deosebit de grave in forma continuata);
- art. 2151 alin. 1 si 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (delapidare cu consecinte deosebit de grave in forma continuata);
 - art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (fals in inscrisuri sub semnatura privata in forma continuata), toate savarsite in conditiile concursului real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal.
Se retine in actul de sesizare ca, inculpata in calitate  de consilier clienti zona rapida - operatiuni rapide cu clienti la B.C.R. - Agentia Z., in cursul anilor 2010 si 2011 si-a insusit si folosit in interes propriu diferite sume de bani din conturile unor persoane fizice si din patrimoniul angajatorului, prin inducere in eroare, introducerea de date informatice false in sistemul informatic propriu B.C.R. - Agentia Z. intocmind documente fictive de depozit sau eliberare de numerar si falsificarea de semnaturi.
Prin incheierea nr. 40/28.08.2012 a Tribunalului Teleorman, s-a dispus arestarea preventiva pentru 29 de zile, a inculpatei V.C.E. arestarea preventiva fiind ulterior prelungita.
Verificand masura preventiva potrivit art. 300/2 Cpp., instanta de fond a retinut ca luarea masurii preventive a fost legala, in cauza au existat nu doar indicii temeinice ca inculpata a savarsit faptele retinute in sarcina ei,  ci chiar probe.
Si in ceea ce priveste temeinicia masurii, instanta de fond a constatat ca in speta cerinta este indeplinita. Astfel,  actele efectuate in cauza se constituie in probe ca lasarea in libertate a inculpatei prezinta pericol pentru ordinea publica, ce trebuie inteles ca un sentiment de insecuritate pentru comunitate, cat si ca o rezonanta pentru aceasta ca  o persoana acuzata de savarsirea  unei fapte grave  este lasata in libertate. In acelasi sens, circumstantele concrete in care inculpata a savarsit faptele retinute in sarcina ei, perseverenta infractionala - desprinsa din caracterul continuat al infractiunilor retinute in sarcina sa si intr-un numar extrem de mare - peste 100 de acte materiale ce intra in continutul infractiunii continuate - savarsirea mai multor infractiuni in concurs, fara ca inculpata sa constientizeze  gravitatea faptelor sale si sa inceteze activitatea infractionala, fara sa-si puna problema prejudiciului fie si de imagine cauzat angajatorului si, cu atat mai putin, sa manifeste in  timp util empatie cu persoanele pagubite.
A adaugat instanta de fond si argumentul ca lasarea in libertate a inculpatei ar putea constitui o incurajare pentru alte persoane, sa savarseasca fapte de acelasi gen, astfel incat se impune o interventie prompta din partea autoritatilor judiciare in contextul in care infractiunile informatice, avand o rezonanta sporita in randul opiniei publice, determina o reactie negativa si un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivitatii fata de imprejurarea ca persoane asupra carora planeaza acuzatia savarsirii unor astfel de fapte grave sunt cercetate in stare de libertate.
Cu toate acestea, s-a concluzionat ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat si nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate a inculpatei. Desi argumentele prezentate anterior se mentin, in concret, fata de imprejurarea ca inculpata a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina sa, solicitand chiar aplicarea art. 320/1 Cpp., probele in majoritatea lor sunt administrate astfel ca prima instanta a apreciat ca inculpata nu ar putea influenta buna desfasurare a procesului penal si nu mai prezinta pericol pentru ordinea publica.
Data fiind complexitate cauzei, precum si incuviintarea partii civile a probei cu expertiza grafoscopica, s-a apreciat de catre instanta de fond ca administrarea acestei probe nu poate fi de natura sa impieteze asupra drepturilor si libertatilor inculpatei, pana la o condamnare definitiva, ea beneficiind de   prezumtia de nevinovatie. S-a retinut ca prin lasarea in libertate nu mai prezinta pericol pentru ordinea publica si ca perioada de detentie executata de inculpata constituie un motiv serios de reflectie pentru aceasta in  sensul de a nu mai savarsi  infractiuni, incat, punerea sa in libertate, prin revocarea  arestarii preventive, constituie un mod de respectarea a garantiilor de care trebuie sa se bucure inculpata in temeiul art. 5 si 6 din CEDO .
Totodata s-a apreciat ca masura obligarii de a nu parasi tara, fara incuviintarea instantei, impiedica sustragerea inculpatei de la judecata, ii ofera posibilitatea de a desfasura activitati licite aducatoare de venituri si este de natura sa contribuie la acoperirea prejudiciilor cauzate, iar prin masurile dispuse conform art.145/1 alin. 2 cu referire la art. 145 Cpp., se exclude posibilitatea ca inculpata sa influenteze buna desfasurare a procesului prin alterarea mijloacelor de proba sau prin influentarea martorilor.
Impotriva acestei incheieri au formulat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Zimnicea, cat si partea civila C.F.
Recursul partii civile a fost respins de tribunal ca inadmisibil, intrucat potrivit art. 141 alin. 1 Cpp., incheierea prin care instanta dispune asupra unei masuri preventive, poate fi atacata numai de procuror sau inculpat, partea civila neavand nici o calitate in cauza ce vizeaza strict masura preventiva.
In privinta recursului declarat de Parchet, tribunalul a retinut ca dispozitiile art. 160/b Cpp., la care fac trimitere prevederile art. 300/2 Cpp., obliga instanta sa dispuna revocarea masurii preventive numai in conditiile in care apreciaza ca masura este nelegala sau ca au incetat temeiurile ce au determinat-o si nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
 Sub acest aspect, incheierea are un caracter contradictoriu nefiind posibila constatarea ca masura este legala, ca subzista temeiurile ce au determinat-o, dar si constatarea ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate a inculpatei.
Mentinerea inculpatei in stare de arest se justifica avand in vedere gravitatea infractiunilor retinute in sarcina sa ce rezida in cuantumul mare al pedepselor prevazute de lege, multitudinea faptelor si actelor care intra in compunerea infractiunilor, pe care le-a si recunoscut, modalitatile diverse de infaptuire si forma continuata a acestora, derularea activitatilor infractionale intr-un interval de timp indelungat, calitatea in care a actionat inculpata, dar si prejudiciul deosebit de mare cauzat persoanelor fizice, unitatii bancare, prejudicii nerecuperate, fara a mai vorbi de prejudiciul de imagine cauzat BCR.
Lasarea in libertate a inculpatei prezinta un pericol social concret major, fiind de natura sa induca, in randul opiniei publice, o perceptie nefavorabila a modului de infaptuire a actului de justitie, generand neincredere in eficienta autoritatilor judiciare, cu atat mai mult cu cat, faptele sunt comise relativ recent, iar rezonanta sociala si reactia opiniei publice nu au fost estompate. Nu in ultimul rand, lasarea in libertate a inculpatei nu este oportuna in acest moment procesual, existand riscul de a fi influentati martorii si chiar partile civile, buna desfasurare a procesului penal neputand fi asigurata, in conditiile punerii in libertate a inculpatei.
In consecinta, recursul Parchetului a fost admis, in baza art. 160/b alin. 4 Cpp., art. 385/15 pct. 2 lit. d Cpp., cu consecinta casarii incheierii si mentinerii masurii privative de libertate, constatandu-se a fi legala si temeinica.