Contestatie la executare

Prin decizia civila nr. 541/19.07.2013, tribunalul a admis recursul declarat de recurenta-intimata DGFP T, in contradictoriu cu intimatul-contestator TG - IF, a modificat sentinta atacata, in sensul ca a respins ca nefondata contestatia formulata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca prin cererea inregistrata la Judecatoria V la data de 03.09.2012, sub nr. 1799/335/2012, contestatorul TG - IF in contradictoriu cu intimatul A.N.A.F. AFV, a formulat contestatie, impotriva executarii silite dispuse la cererea intimatei, executare inceputa prin aplicarea sechestrului asigurator asupra unei Semanatoare-Sema 8, conform procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile, inregistrat sub nr. 5443/09.08.2012, incheiat la data de 17.07.2012 si comunicat la data de 17.08.2012, solicitand admiterea contestatiei si anularea formelor de executare,respectiv a sechestrului asigurator, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca prin procesul-verbal de control nr. 1576/01.06.2012, incheiat de Garda Financiara - Sectia T s-a verificat modul de respectare a legislatiei in vigoare privind inregistrarea in evidenta contabila a veniturilor realizate din valorificarea produselor agricole obtinute, cultivarea terenurilor, arendate, urmare a sesizarii nr. 1243/P/133018/2011 emisa de IPJ T - Politia V.
A mai aratat ca, in urma verificarilor efectuate, s-a constatat ca in perioada 2009-2011,  a primit subventie de la stat, prin Agentia de Plati si Interventii pentru Agricultura - CJT, in valoare totala de 27.474,71 lei si in anul 2011 a valorificat catre SC C SA T, cantitatea de porumb boabe de 49.696 kg, in valoare de 31.269,91 lei si catre SC AC SRL V,  cantitatile de 4212 kg floarea soarelui in valoare de 5.572,47 lei si 10.000 kg, in valoare de 12.250 lei.
De asemenea, s-a sustinut, prin actul de control ca, veniturile obtinute din vanzarea produselor agricole, ca urmare a activitatii desfasurate in domeniul agricol, prin arendare, nu fost inregistrate, in evidenta contabila a contestatorului si s-a estimat  ca ar fi produs un prejudiciu la bugetul consolidat al statului, in valoare de 12.250,73  lei, reprezentand impozit pe venit sustras.
Contestatorul a sustinut, ca procesul-verbal de control este nelegal si netemeinic.
In ceea ce priveste subventia acordata de APIA - CJT, in valoare de 27.474,71 lei, aceasta a fost primita de persoana fizica TG si nu de firma TG - IF, astfel incat  nu poate fi luata in calcul pentru stabilirea impozitului pe venit datorat de firma.
Cu privire la livrarile de produse agricole catre societatile specializate, in mod voit organele de control au amestecat activitatea firmei TG - IF si activitatea persoanei fizice TG.
Incepand cu data de 16.02.2011, firma TG - IF si-a suspendat activitatea pentru o perioada de 3 ani, astfel cum rezulta din Certificatul de inregistrare mentiuni nr. 4284/23.02.2011 emis de ORC T si Actul Aditional la Acordul de Constituire al firmei, astfel ca pentru anul 2011 in care s-a constatat ca a livrat produse agricole catre unitati specializate, activitatea firmei TG - IF era suspendata, livrarile facandu-se de persoana fizica TG.
In dovedirea actiunii, contestatorul a depus la dosar inscrisurile aflate la filele.
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin intermediul compartimentului arhiva-registratura, la data de 26.02.2013, 27.02.2013, intampinare.
Prin sentinta civila nr. 728 din 11 aprilie 2013 pronuntata de Judecatoria V a  fost  respinsa contestatia formulata si anulate formele de executare, respectiv sechestrul asigurator aplicat prin procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile, incheiat la data de 17.07.2012, de catre intimata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca la data de 01.06.2012 Garda Financiara T a efectuat, un control la TG - IF.
In procesul-verbal incheiat cu ocazia controlului, s-a constatat incalcarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 si art. 83 din Codul Fiscal privind declaratiile fiscale, stabilindu-se un prejudiciu la bugetul consolidat al statului in suma de 12250,73 lei, reprezentand impozit pe venitul sustras de 76567,09 lei.
La data de 17.07.2012 ANAF- Administratia Financiara V a incheiat procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile, inregistrat sub nr. 5443/09.08.2012 si comunicat contestatorului la 17.08.2012.
A mai retine instanta, ca, incepand cu data de 16.03.2011 IF TG si-a suspendat activitatea pentru o perioada de 3 ani, asa cum rezulta din Certificatul de inregistrare mentiuni nr. 4284/23.02.2011 emis de ORC T si Actul Aditional la Acordul de Constituire al firmei.
Contractele de arendare inregistrate la Consiliul Local al comunei C sub nr. 35, 36, 37, 38, 39, 40 si 41din data de 21.03.2011, au fost incheiate cu persoana fizica TG, in calitate de arendas in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 16/1994 -Legea arendarii in care la art. 3 se prevede ca "Arendarea se face prin contract scris_Partile contractante pot fi persoane fizice sau juridice.
Contractele de arendare au fost incheiate pe o durata de 5 ani, incepand cu data de 21.03.2011 si anul agricol 2011.
Potrivit documentelor, ce au stat la baza valorificarii productiei TG, persoana fizica a vandut SC "C" V cantitatea de 46696,00 kg de porumb boabe si a incasat suma de 31269,91 lei si SC Argo Com SRL Videle 14212,00 kg de floarea-soarelui si a incasat suma de 17.822 lei.
Suma totala de 49092, 38 lei a fost incasata in nume propriu de catre TG si nu a fost inregistrata in evidenta Intreprinderii Familiale.
Cum activitatea acestei Intreprinderi Familiale era suspendata pe o perioada de 3 ani, incepand cu 23.02.2011 si contractele de arendare au fost incheiate la 21.03.2011, cu persoana fizica TG, productia obtinuta in anul 2011, respectiv floarea-soarelui si porumb, a fost vanduta si banii au fost incasati de catre persoana fizica TG, borderourile de achizitii fiind datate 07.09.2011 si 21.09.2011.
Prin intampinare, intimata a sustinut ca impozitul pe venit estimat de organele fiscale este aferent anilor 2009 si 2010, iar contractele de arendare, incheiate cu persoana fizica TG, nu au nici o relevanta in speta de fata.
Prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de 01.06.2012 si inregistrata la Administratia Finantelor Publice a orasului V, sub nr. 4877/13.07.2012, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunului mobil Semanatoare-SEMA 8, pentru suma de 12250,73 lei.
In cuprinsul deciziei, s-a mentionat in mod expres faptul ca, in temeiul art. 9 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003, cand urmeaza sa se ia masuri de executare silita, nu este obligatorie audierea contribuabilului.
In contextul acestei precizari, s-a retinut  ca organele fiscal au apreciat ca ne gasim in situatia de exceptie, care nu implica in mod necesar audierea contribuabilului.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Codul de procedura fiscala "Inaintea luarii deciziei, organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului, posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante, in luarea deciziei", cu exceptia situatiilor de la alineatul 2.
In ceea ce priveste cazul de la art. 9 alin. 2 lit. d, mai sus mentionat, privind neobligativitatea ascultarii contribuabilului, atunci cand urmeaza sa se ia masuri de executare silita, acesta trebuie coroborat cu dispozitiile art. 145 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, conform caruia "Executarea  silita incepe prin comunicarea somatiei".
Masurile asiguratorii nu reprezinta masuri de executare silita, ci doar mijloace procedurale, avand drept scop asigurarea organului fiscal, prin indisponibilizarea bunurilor urmaribile ale contribuabilului, asupra posibilitatii de realizare efectiva a executarii, atunci cand se va emite titlul executoriu.
Dar si decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie sa respecte prevederile general aplicabile ale Codului de procedura fiscala, privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat anterior emiterii actului contestat.
Procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile din 17.07.2012 inregistrat la Administratia Financiara V, sub nr. 5443 din 09.08.2012 a fost incheiat in baza Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 121386/TR/01.06.2012 emisa de Garda Financiara T. Si in cuprinsul acestuia, se arata ca potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 2 litera d din O.G 92/2003, cand urmeaza sa se ia masuri de executare silita nu este obligatorie audierea contribuabilului.
Potrivit art. 31 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei, dreptul la informatie trebuie respectat in raporturile juridice, care se stabilesc intre autoritatile publice si cei carora li se adreseaza actele emise de acestea, in sensul motivarii oricarui act administrativ, fie el normativ sau individual.
Potrivit Codului European al Bunei  Conduite Administrative "Fiecare decizie adoptata de Institutie, care poate afecta in mod negativ, drepturile sau interesele unei persoane particulare, va mentiona temeiurile, pe care se bazeaza, indicand, in mod clar, faptele relevante si baza legala a deciziei".
Instanta de fond a mai retinut ca, in speta, prin decizia de mai sus, organul fiscal a apreciat, ca motiv al dispunerii masurilor asiguratorii - Riscul ca persoana fizica sa instraineze bunurile ce apartine acesteia, fara a indica, in mod concret datele si faptele care au determinat concluzia  ca TG, prin manevre  dolosive, isi instraineaza patrimoniul, in scopul de a se sustrage de la indeplinirea obligatiilor fiscale.
Dispozitiile art. 129 alin. 2 din codul de procedura fiscala impun ca pericolul de instrainare a patrimoniului sa existe, la data instituirii masurilor asiguratorii, organul de control, avand obligatia de a indica probele, din care rezulta pericolul de instrainare.
Or, procesul-verbal contestat,  nu face vreo mentiune privitoare la motivul aplicarii sechestrului asigurator.
Art. 45 din O.G nr. 9/2003 prevede ca actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Avand in vedere, ca decizia de impunere nu a fost comunicata contestatorului, ci numai procesul-verbal atacat, instanta a apreciat ca aceasta nu ii este opozabila si nu produce efecte, astfel executarea  silita inceputa in temeiul acestei decizii de impunere este nelegala, creanta nefiind exigibila, astfel cum impune art. 379 C.pr.civ.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, DGFP T, care a formulat critici pentru nelegalitate si netemeinicie, prin care a solicitat modificarea hotararii, in sensul, respingerii ca nefondata a contestatiei formulate.
A motivat ca, in mod gresit, instanta de fond a anulat sechestrul asigurator instituit pentru bunuri mobile nr. 5443/9.08.2012, avand in vedere ca, in mod corect, AFP V a emis decizia de instituire a masurilor asiguratorii din 6.10.2012 prin care s-au constatat obligatii de plata aferente impozitului pe anii 2009 si 2010, la care au fost calculate dobanzi si penalitati aferente in suma totala de 12.250,73 lei.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 299-316 C. proc.civ.
Intimatul nu a depus intampinare, insa, fiind prezent la termenul de judecata din 19 iulie 2013 a solicitat respingerea ca nefondat a  recursului declarat.
A depus in copie xerox, ordonanta nr.378/P/3.07.2013 a Parchetului de pe langa Tribunalul T.
Verificand legalitatea si temeinicia hotararii atacate, in raport de criticile si apararile formulate, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite recursul declarat pentru considerentele care vor succede.
Prin contestatia formulata, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare silita incepute in temeiul procesului-verbal de sechestru asigurator nr. 5443/9.08.2012.
Prin procesul-verbal incheiat la data de 17 iulie 2012 de AFP V s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unei semanatoare SEMA 8 apartinand IFTG, act care nu a fost contestat in termenul de 15 zile de la comunicare in conformitate cu prevederile art. 129 alin.1 coroborate cu dispozitiile art. 172 si 173 din OG nr. 92/2003.
Potrivit art. 399 alin.3 C. proc.civ., in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale.
Intrucat in cauza, contestatoarea nu a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru pentru care OG nr. 92/2003 prevede o cale separata de contestare, in cadrul contestatiei la executare nu se puteau face aparari de fond impotriva intemeiate pe nerespectarea unor prevederi legale cu ocazia incheierii actului respectiv.
Fata de considerentele expuse, se apreciaza ca, in mod nelegal, prima instanta a anulat procesul-verbal de sechestru, desi nu s-a solicitat anularea acestuia, ci numai a formelor de executare pornite in temeiul acestuia.
Intrucat nu a existat temei legal pentru anularea formelor de executare, in baza art. 312 alin.2 C. proc. civ., sentinta atacata a fost modificata, in sensul ca s-a respins, ca nefondata, contestatia formulata