ORDIN DE PROTECTIE

Prin decizia civila nr. 569/23.08.2013, tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii invocata din oficiu si a respins recursul declarat de recurentul-parat BGM, ca inadmisibil.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Turnu Magurele sub nr.1005/329/2013 din data de 11 iunie 2013 reclamanta BNF,  a chemat in judecata pe paratul BGM,  solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna emiterea unui ordin de protectie impotriva paratului in sensul de a-i interzice orice contact cu ea, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in alt mod pe o perioada de 6 luni si obligarea acestuia la pastrarea unei distante minime de 100 metri fata de ea, fata de locuinta sa situata in TM, judetul T si de minorul BAF, nascut la 19 martie 2011, pentru aceeasi perioada de 6 luni.
In motivarea cererii a aratat ca paratul este sotul sau fiind casatoriti din 27 septembrie 2009, iar domiciliul conjugal l-au stabilit la locuinta parintilor paratului in TM, judetul T.
Din casatorie a rezultat minorul BAF nascut la data de 19 martie 2011.
De circa doi ani relatiile conjugale s-au deteriorat datorita comportamentului paratului care a devenit extrem de violent, mai intai verbal, ii adresa injurii, amenintari, cuvinte jignitoare, ulterior lovind-o pe aceasta.
Minorul este o victima colaterala a violentei conjugale, intrucat scandalurile provocate de parat si manifestarile de violenta s-au petrecut de fata cu copilul.
Starea de tensiune a devenit permanenta, iar starea conflictuala a ajuns intr-un asemenea stadiu incat ii este frica pentru integritatea sa fizica si chiar pentru viata.
A mai aratat ca , in seara zilei de 20 aprilie 2013, paratul a provocat scandal si a amenintat-o ca de a doua zi sa nu se mai intoarca in domiciliul conjugal pentru ca o va bate rau., a doua zi reclamanta a mers la serviciu unde a fost sunata de mai multe ori de catre parat, care a amenintat-o ca daca se va intoarce acasa ii va face rau si nu-si mai poate vedea copilul decat atunci cand paratul ii va da voie. De frica s-a temut si a mers la domiciliul mamei sale din TM, judetul T.
Nereusind sa-si mai vada copilul a formulat cerere de ordonanta presedintiala, cererea a fost admisa la 8 mai 2013 si la interventia executorului judecatoresc a putut lua copilul, care se afla in grija si intretinerea sa. 
Paratul a continuat sa aiba un comportament agresiv si intimidant, o suna si de 30 de ori pe zi, o injura, o jignea, folosea cuvinte obscene, o ameninta cu bataia, venea la locuinta unde locuieste cu minorul, il urmarea pe acesta cand iesea pe strada si de cateva ori a intervenit pentru a nu-l lua pe copil, momente in care a fost amenintata.
La data de 7 iunie 2013 in jurul orei 9:30 paratul a venit la domiciliul sau, a urmarit-o cand vroia sa plece in oras cu minorul, a vrut sa-l ia pe copil si pentru ca s-a opus a injurat-o, a tras-o de par, provocand acest scandal pe strada. Acest lucru a determinat-o sa ia masuri de precautie pentru a evita o eventuala intalnire cu paratul, iar pentru ca acesta nu lucreaza vine aproape zilnic pe strada sa, urmarind momentul sa o vada si sa o agreseze.
In seara zilei de 10 iunie 2013 in jurul orei 20:00 paratul a oprit masina pe strada  cand reclamanta era iesita din locuinta, i-a cerut copilul si pentru ca a refuzat a inceput sa o agreseze, aceasta a scos telefonul pentru a suna la politie, iar paratul i-a smuls telefonul din mana, la trantit de trotuar spargandu-l si luandu-i cartela de telefon.  Reclamanta i-a cerut restituirea cartelei, moment in care paratul a strans-o de gat, a tinut-o de mana cu forta si a tras-o puternic de par. 
Cand a reusit sa scape a intrat in locuinta si a sunat la politie de pe telefonul cumnatului sau, moment in care paratul a venit la poarta, a provocat scandal, iar cand mama reclamantei i-a cerut sa plece a inceput sa o injure.  Arata ca este foarte speriata si de frica paratului, tot timpul este nevoita sa stea inchisa in casa.
Precizeaza ca la data de 23 august 2013 s-a fixat primul termen in dosarul de divort nr.797/329/2013 la Judecatoria Turnu Magurele. 
In dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar in copii conforme cu originalul : contract de vanzare cumparare autentificat nr.1100 din 28 aprilie 1986 de fostul Notariat de Stat Turnu Magurele, certificat de casatorie  seria CE nr.550542, certificat nastere seria NH nr.316229, citatie in dosar nr.797/329/2013, proces verbal si incheiere in dosar executare nr.66/2013, sentinta civila nr.551/26.04.2013 emisa de Judecatoria Turnu Magurele, copii C.I. parti.
In cauza, paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii, reclamanta nu a facut nicio dovada in sensul sustinerilor expuse prin actiune, prevazut de art.23 alin.1 si 3 din Legea 217/2003. 
Arata ca reclamanta nu se inscrie in prevederile aliniatului 1, nu este in pericol cum prevede textul de lege, iar paratul prin faptele sale, amenintari, injurii, aruncarea telefonului, nu se incadreaza in situatia prevazuta de alin.3 ce ar necesita emiterea unui ordin de protectie.
Precizeaza ca un ordin de protectie nu ar avantaja minorul, despartit de bunicii paterni unde a crescut si pe care ii simte apropiati, ruptura de tata de care minorul este foarte atasat.
In dovedirea sustinerilor sale paratul a depus la dosar copii conforme cu originalul de pe adeverinta nr.1356/07.05.2013, citatie in dosar nr.797/329/2013, reteta medicala, portalul justitiei dosar 800/329/2013.
Prima instanta a incuviintat probele solicitate de parti, respectiv proba cu inscrisuri, interogatoriu si cate doi martori.
Prin sentinta civila nr. 301/21/06/2013 , Judecatoria Turnu - Magurele a admis  cererea pentru emiterea ordinului de protectie formulata de reclamanta BNF,  impotriva paratului BGM ; a emis ordin de protectie cu caracter provizoriu conform caruia pe durata de 6 luni de la data emiterii acestuia: a dispus   interzicerea oricarui contact al paratului, inclusiv telefonic, prin corespondenta, sau in orice alt mod cu reclamanta; a dispus  pastrarea unei distante de minim 100 m fata de minorul BAF nascut la data de 19 martie 2011 pana la solutionarea cererii de divort, dar nu mai mult de 6 (sase) luni de la data emiterii prezentului ordin de protectie, in cazul in care solutionarea cererii de divort s-ar prelungi peste acest termen de 6 luni ; a dispus pastrarea unei distante de minim 100 m fata de reclamanta si locuinta acesteia situata in TM, judetul T, pentru o perioada de 6 (sase) luni.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut , potrivit probatoriului administrat , ca cererea pentru emiterea ordinului de protectie , este intemeiata, violenta in  familie fiind  o problema sociala destul de grava, una din formele de violenta cel mai frecvent intalnite, dar si una din cele mai ingrijoratoare,  prea putin vizibila ,  avand loc , in cele mai multe cazuri in spatele usilor inchise fiind  ascunse de catre victima, din cauza sentimentului de teama fata de agresor si  jena fata de societate.
A apreciat astfel, drept intemeiate dispozitiile art. 23 alin.1 din legea nr. 217/2003/R si art. 2 alin. 3 din legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului , retinand totodata trauma minorului care, dezvoltandu-se  intr-o atmosfera de violenta , chiar daca  nu este victima directa ci doar martor al violentei parintilor, fiind o victima colaterala, isi pune amprenta atat asupra copilariei dar si asupra vietii de adult in viitor.
Impotriva acestei sentinte,  a declarat recurs recurentul -parat BGM , acesta criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea caii de atac formulate, a aratat ca ,  prima instanta nu a facut o corecta apreciere a probelor administrate in cauza , pronuntand astfel o sentinta nelegala si netemeinica.
Intimata - reclamanta BNF a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica probatoriul administrat fiind corect apreciat , prin raportare la dispozitiile art. 23 alin.1 din legea nr. 217/2003/R .
La termenul de judecata din data de 23/08/2013  , Tribunalul , a invocat exceptia inadmisibilitatii caii de atac promovate de recurentul - parat in raport de dispozitiile art. 457alin.3 CPC pe care a admis-o pentru considerentele ce succed:
Dispozitiile art. 7 alin 1 din legea nr. 76/24/05/2012 pentru punerea in aplicare a legii nr. 134/2010 privind CPC prevad : daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de cate ori printr-o lege speciala se prevede ca hotararea judecatoreasca de prima instanta este definitiva , de la data intrarii in vigoare a CPC , aceasta va fi supusa numai apelului la instanta ierarhic superioara.
Dispozitiile art. 457 privitoare la legalitatea caii de atac stabilesc la alin. 1 ca hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege , in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei,  iar la alin. 2  ca mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac deschisa contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege.
In considerarea textelor  de lege mentionate  , se retine ca o cale de atac neprevazuta de lege atrage inadmisibilitatea ei , instanta ierarhic superioara respingand ca inadmisibil apelul sau recursul.
Potrivit jurisprudentei anterioare , instanta proceda la calificarea corecta a caii de atac in temeiul art. 84 CPC , la solutionarea incidentului procedural al legalei compuneri a completului de judecata , potrivit art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioara , iar dupa aceea proceda la solutionarea respectivei cai de atac de catre un complet in compunerea prevazuta de lege.
Optiunea actuala a legiuitorului nu mai permite o astfel de abordare asa incat , ori de cate ori , instanta , investita cu un apel care, potrivit legii , este suprimat - hotararea fiind supusa numai recursului - sau cu un recurs neprevazut de lege - hotararea fiind susceptibila de apel sau numai de apel , ori dimpotriva , acea hotarare nu este supusa niciuneia dintre aceste cai de atac - va proceda la punerea in dezbatere a calificarii corecte a caii de atac , conform art. 152 CPC , si la invocarea exceptiei inadmisibilitatii caii de atac gresit formulate de parte care a urmat mentiunea eronata din dispozitiv , iar nu calea legala de atac , aceasta urmand a fi respinsa ca inadmisibila.
Prin introducerea acestei norme s-a urmarit a se da expresie principiului potrivit caruia o cale de atac neprevazuta de lege este inadmisibila , instanta investita cu solutionarea ei nemaifiind indreptatita sa o converteasca intr-o cale de atac admisibila , prevazuta de lege , fara insa , ca drepturile partilor sa fie in vreun fel prejudiciate , ci dimpotriva , conferind acestora ragazul de a-si adapta conduita procesuala la dispozitiile legii.
Potrivit consideratiilor teoretice deja expuse , Tribunalul constatand ca prima instanta a indicat o cale de atac neprevazuta de lege , in baza dispozitiilor textelor de lege mentionate ,va admite exceptia inadmisibilitatii caii de atac gresit formulate de parte,  care a urmat mentiunea eronata din dispozitiv si a respins, ca inadmisibil, recursul declarat.