CONTESTATIE LA EXECUTARE TAXA DE POLUARE.

Prin contestatia adresata Jud. Alex. La nr. 4526/740/19.09.2013, ANAF T a solicitat in contradictoriu cu creditorul MNS si bej anularea actelor de executare silita emise si constatarea inadmisibilitatii acestei executari pentru suma reprezentand taxa poluare obtinuta printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila.
A sustinut contestatoarea ca in speta, creditorul MNS a apelat la executarea silita prin intermediul executorului judecatoresc in loc sa faca uz de procedura speciala de recuperare a unei astfel de creante impotriva statului roman, aprobata prin Ordinul Ministrului finantelor nr. 2626/02.11.2010.
Prin sentinta civila nr. 602/20.02.2014, Jud. Alex. A a respins contestatia, a constatat ca executarea silita prin poprire a fost pornita pentru cheltuieli de executare, intrucat debitul reprezentand taxa poluare a fost achitat si a apreciat caracterul legal al actelor de executare intocmite si faptul ca executarea silita insasi se desfasoara cu respectarea tuturor conditiilor cerute de disp. art. 372 si urm. Cpc.
Prin motivele de recurs formulate de contestatoare s-a sustinut in esenta ca executarea contestata are ca temei un raport juridic generat de o lege speciala, respectiv OUG nr. 50/2008, aplicandu-se procedura de restituire prevazuta de Ordinul Ministerului finantelor nr. 2626/2010 si nu dreptul comun in materia  executarii silite, ignorarea acestei proceduri atragand nelegalitatea hotararii instantei de fond.
Prin decizia civila nr. 166/02.05.2014, trib. T a respins recursul ca nefondat.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a constatat ca nu exista nici un temei legal care sa il oblige pe intimatul-creditor sa urmeze o alta procedura decat cea  reglementata de normele procedurale civile privind punerea in executare a unui titlu executoriu.
Odata stabilita calitatea de debitor a unei institutii a statului,  aceasta nu are alte drepturi decat cele ale oricarui alt debitor, adica poate de bunavoie sa procedeze la executare sau poate fi supus executarii silite. Creanta creditorului intimat a fost stabilita printr-o hotarare judecatoreasca, asa incat recurenta avea cunostinta de aceasta,  fiindu-i opozabila.
Cum recurenta debitoare nu a inteles sa execute creanta benevol, in mod legal si temeinic, intimatul creditor a cerut punerea in executare.
Se mai retine ca, protectia dreptului subiectiv al creditoarei isi are izvorul atat in disp. art. 6 C.E.D.O., cat si in art. 1 Protocolul 1 la Conventie, jurisprudenta C.E.D.O,. fiind constanta in a admite ca o intarziere in executarea unei hotarari judecatoresti s-ar putea admite in circumstante exceptionale, din lipsa de fonduri banesti, fara a aduce atingere termenului rezonabil si caracterului practic si efectiv al dreptului consacrat de prevederile conventionale (vezi cauzele Sandor si Sabin Popescu c. Romaniei ori Sacaleanu c. Romaniei).
De asemenea, nu se poate retine  critica potrivit careia,  instanta de fond nu a avut in vedere dispozitiile OUG nr. 50/2008, atata vreme cat acest act normativ era abrogat la data formularii contestatiei la executare si acesta privea numai procedura de stabilite, contestare a taxei e poluare si nu executarea silita, dupa obtinerea titlului, recursul fiind astfel respins, ca nefondat.