CONTESTATIE LA EXECUTARE

Prin decizia civila nr. 203/06.06.2014, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei BEJ TF si a respins recursul declarat de recurentul-contestator  PCC, ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei A la data de 29.08.2013, sub nr. 4241/740/2013, contestatorul PCC a formulat, in contradictoriu cu intimata CNADNR, contestatie la executare impotriva executarii silite pornite in dosarul de executare nr. 2293/2012, emisa de BEJ TF , anularea procesului-verbal de cheltuieli privind executarea din data de 13.02.2013.
In fapt, contestatorul a aratat ca a fost amendat la data de 13.12.2010, de catre un reprezentant al intimatei, pentru contraven?ia prev. de art. 8 alin. 1 O.G. nr. 15/2002, iar in urma formarii dosarului execu?ional mai sus amintit, petentul a fost somat sa achite atat suma men?ionata in titlul executoriu-procesul verbal de contraven?ie, cat ?i suma de 508,59 lei, cu titlu de cheltuieli de executare.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare, contestatorul a sus?inut ca nu se regasesc in vreo reglementare, insumand triplul debitului, cu atat mai mult cu cat onorariul executorului judecatoresc nu putea sa depa?easca 10% din suma reprezentand valoarea crean?ei, conform art. 39  alin. 1 lit. a Legea nr. 188/2000 rep..
           A mai aratat contestatorul ca restul cheltuielilor cuprinse in procesul -verbal, exceptand onorariul care ar fi trebuit sa fie cuantificat astfel cum a argumentat mai sus, trebuie inlaturate, intrucat prin decizia nr. 58/18.10.2012 a Plenului Consiliului Concuren?ei s-a dispus, intre altele, eliminarea listei cu cheltuieli de executare silita-art. 3 din dispozitivul deciziei-pentru ca exced cadrului legal instituit de Codul de procedura civila, respectiv de Legea nr. 188/2000 repub. .
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 223 N.C. proc. civ., solicitandu-se  judecarea cauzei in lipsa.
In dovedire, contestatorul a depus la dosarul cauzei, in copie, urmatoarele inscrisuri: adresa de infiintare poprii (f. 8); proces-verbal din 13.02.2013 privind cheltuieli de executare (f. 7); proces-verbal de constatare a contraven?iei seria ROV nr. 0005685/13.12.2010 (f. 6).
La data de 28.02.2013, prin serviciul registratura, s-a atasat intampinarea formulata de BEJ TF, prin care s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia, cu motivarea ca executorul judecatoresc este organul investit cu autoritatea de stat pentru a putea impune debitorului sau/si tertilor ce detin bunuri, obligatia de a executa dispozitiile din titlul executor, in conditiile legii.
Pe fond, s-a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata, aratandu-se ca aspectele relevate de contestator sunt nereale.
In drept, au fost invocate dispozitiile codului de procedura civila.
A fost anexat, in copie, dosarul executional nr. 2293/2012.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a  BEJ TF instanta s-a pronuntat in sedinta publica, pe care a admis-o, potrivit motivarii retinute in practicaua prezentei si, in consecinta, a respins contestatia la executare in contradictoriu cu acest intimat, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Prin urmare, instanta a analizat contestatia la executare in considerarea cadrului procesual creat intre contestator si intimata-creditoare CNADNR S.A. .
Legal citata, intimata-creditoare CNADNR S.A. a formulat intampinare, solicitand respingerea contesta?iei ca neintemeiata, prin sus?inerea, in esen?a, ca atat onorariul, cat ?i cheltuielile de executare silita au fost stabilite de executorul judecatoresc in limitele legii, conform art. 37 alin. 1 Legea nr. 188/2000 ?i ale Ordinului ministrului justi?iei nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale ?i maximale.
In cauza, instanta a incuviintat si administrat pentru contestator ?i pentru intimata proba cu inscrisurile atasate dosarului.
Prin sentinta civila nr. 790/05/03/2014  Judecatoria A a respins  actiunea civila avand ca obiect contestatie la executare formulata de contestatorul PCC, in contradictoriu cu intimata CNADNR,  ca neintemeiata.
 Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca obiectul contestatiei la executare l-a  reprezentat , in esenta, cenzurarea neregularitatilor procedurale savarsite cu prilejul executarii silite, contestatorul fiind indreptatit ca, sub rezerva respectarii termenelor procedurale si a justificarii interesului precizat de prevederile art. 399 Cod procedura civila, sa solicite instantei de executare verificarea modului de aducere la indeplinire a titlului executoriu.
Din aceasta perspectiva prima instanta, analizand pozitia procesuala a contestatorului care a solicitat anularea procesului-verbal de cheltuieli privind executarea din data de 13.02.2013, criticandu-l  pentru nelegalitate, a retinut ca, in cadrul executarii silite incepute, au fost comunicate contestatorului, fata de disp. art. 388 C. proc. civ.,  soma?ia ?i procesul-verbal, la data de 05.09.2013.
  A aratat ca, nu poate valorifica argumentele contestatorului din ac?iunea introductiva, intrucat cheltuielile de executare au fost calculate ?i sunt datorate in temeiul art. 39 alin. 1 Legea nr. 188/2000 ?i ale Ordinului ministrului justi?iei nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale ?i maximale, astfel cum acesta a fost modificat prin Ordinul ministrului justi?iei nr. 2561/2012.
 Astfel, in spe?a, pentru crean?ele de pana la 500 lei inclusiv, onorariul minimal este stabilit la nivelul de 10% din suma reprezentand  valoarea crean?ei ce face obiectul executarii silite, iar in cauza aceasta  cerin?a a fost  respectata, cheltuielile de executare silita efectuate fiind necesar a fi apreciate in contextul activita?ii de executare silita indirecta (urmarire imobiliara) ori de poprire,  alese de catre executor.
 Retinand asadar, caracterul legal al actelor de executare intocmite de intimata impotriva contestatoarei si faptul ca  executarea silita insasi s-a desfasurat  in baza unui titlu executoriu valabil si cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de art. 372 si urm.  C. proc. civ.,  a respins   contestatia la executare formulata de contestator in contradictoriu cu intimata CNADNR, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a  declarat recurs, recurentul  contestator PCC solicitand, admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate cu consecinta  admiterii contestatiei la executare .  
Criticand  sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie a aratat ca, prima instanta in mod gresit a procedat la respingerea contestatiei la executare al carei obiect l-a constituit diminuarea cheltuielilor de executare in valoare de 508,59 lei  motivand ca, cheltuielile de executare au fost calculate ?i sunt datorate in temeiul art. 39 alin. 1 Legea nr. 188/2000 ?i ale Ordinului ministrului justi?iei nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale ?i maximale, astfel cum acesta a fost modificat prin Ordinul ministrului justi?iei nr. 2561/2012., si se inscriu in limite legale.
A aratat ca  aceste cheltuieli ar fi trebuit sa se regaseasca in onorariul stabilit si care nu putea sa depaseasca 10% din suma reprezentand valoarea creantei ce face obiectul executarii silite .
In drept au fost invocate dispozitiile art. 483 CPC.
Prin intampinarea formulata intimata BEJ TF a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in raport de dispozitiile art. 2 alin. 1  si art. 7 alin. 1 lit. a din legea nr. 188/2000 .
In cursul cercetarii judecatoresti a recursului  nu au fost  administrate  probe noi.
 In ceea ce priveste recursul declarat, tribunalul constata in virtutea rolului sau activ impus de art. 306 alin. 3 Cod de procedura civila si art. 129 alin. 5 Cod de procedura civila, ca motivele concrete formulate de recurentul contestator, se subsumeaza motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila.
Cat priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei BEJ TF, tribunalul, analizand cu prioritate aceasta exceptie, in baza dispozitiilor art. 137 CPC, o va admite pentru urmatoarele considerente :
Intimata BEJ TF nu poate fi parte in raportul juridic executional potrivit dispozitiilor art. 57-58 din legea nr. 188/2000 si art. 399 CPC, raportul procesual in cauza dedusa judecatii vizeaza numai interesele partilor, executorul judecatoresc indeplinind atributiile de serviciu de interes public fara a apara interesele vreunei parti.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei recurate prin prisma motivului  de recurs invocat, tribunalul constata ca recursul este nefondat avand in vedere urmatoarele considerente:
Astfel,  motivul de recurs prin care se critica sentinta instantei de fond pe considerentul ca, prima instanta in mod gresit a procedat la respingerea contestatiei la executare  motivand ca, cheltuielile de executare au fost calculate in mod corect , fiind  datorate in temeiul art. 39 alin. 1 Legea nr. 188/2000 ?i ale Ordinului ministrului justi?iei nr. 2550/2006 , se  constata ca este nefondat.
Din perspectiva prevederilor art. 371/7 CPC , instanta de judecata poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind sa verifice daca aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal de cheltuieli   au fost necesare pentru efectuarea executarii, daca sunt reale si daca sunt disproportionate fata de cuantumul creantei si volumul de munca efectuata de cei implicati in executare. Intrucat executarea silita este considerata o parte a procesului civil, dispozitiile art. 274 alin. 2 si 3  C.proc.civ. sunt aplicabile si in faza executarii silite.
 Prin aplicarea acestor dispozitii, instanta nu intervine in relatia dintre avocat si client si nu cenzureaza onorariul stabilit prin contractul de asistenta juridica, dar are posibilitatea de a micsora cuantumul cheltuielilor pe care si le recupereaza creditorul cu acest titlu, in situatia in care sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea creantei sau de munca indeplinita de avocat.
Potrivit art. 669 alin.1 din Codul de procedura civila, partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Ratiunea textului de lege are in vedere asigurarea tuturor conditiilor in vederea executarii cu celeritate a titlului executoriu, astfel incat desavarsirea executarii silite sa nu fie ingreunata sau perturbata spre exemplu de refuzul debitorului de conformare sau de colaborare cu organul de executare ori de lipsa fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de executare.
 In mod firesc, executarea silita fiind declansata la cererea creditorului, in interesul sau, acestuia ii incumba avansarea cheltuielilor de executare. Nimic nu impiedica insa ca onorariul executorului judecatoresc sau al avocatului sa fie achitate din creanta executata, atata timp cat executorul sau avocatul nu se opun, acestia fiind singurii in masura sa refuze efectuarea actelor respective datorita neavansarii cheltuielilor corespunzatoare de catre creditor.
Cat priveste cuantumul onorariului de executor,  critica este de asemenea nefondata .
Sumele platite cu titlu de onorariu pentru executorul judecatoresc reprezinta cheltuieli ocazionate de efectuarea executarii silite si fata de dispozitiile art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, si ale Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550//14/11/2006, onorariul executorului nu poate depasi un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligatiei de plata a carei executare se urmareste.
Potrivit textelor de lege mentionate, pentru crean?ele de pana la 500 lei inclusiv, onorariul minimal este stabilit la nivelul de 10% din suma reprezentand  valoarea crean?ei ce face obiectul executarii silite, iar in cauza aceasta  cerin?a este respectata, cheltuielile de executare silita efectuate fiind necesar a fi apreciate in contextul intregii activita?i de executare silita indirecta (urmarire imobiliara) ori de poprire,  alese de catre executor.
In cauza, tribunalul constata ca onorariul de 60  lei stabilit prin procesul verbal de cheltuieli din 13/02/2013  pentru activitatea depusa de catre executorul judecatoresc a fost determinat prin aplicarea corecta  a dispozitiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, situandu-se in  limita ceruta de Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2550//14/11/2006.
 Instanta nu poate interveni pentru a mari sau micsora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, avand in vedere ca legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit, oferind astfel protectie debitorului .
In speta onorariul  executorului judecatoresc, nu depaseste limitele impuse de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, asa incat fata de considerentele expuse, tribunalul a respins recursul, ca nefondat.