Contestatie impotriva masurii arestarii preventive dispuse de judecatorul de drepturi si libertati in cursul urmaririi penale

Prin incheierea nr. 10 din 13 martie 2014 judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Judecatoriei  Alexandria  a dispus arestarea preventiva a inculpatului B.S. pe o durata de 30 de zile, de la 13.03.2014 la 11.04.2014 inclusiv.
Pentru a hotari astfel, judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Judecatoriei  Alexandria a retinut ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului.
Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., "masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni."
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia".
De asemenea, conform art. 223 alin. (1), lit. b C. proc. pen.,  "masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale, ... numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
b) inculpatul incearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;"
Potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, "masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica."
Analizand dispozitiile legale invocate, judecatorul de drepturi si libertati a apreciat ca, in cauza, exista indicii temeinice ca inculpatul a savarsit infractiunea de viol asupra partii vatamate S.I.M.
In cauza s-a apreciat ca sunt incidente doua motive pentru arestarea inculpatului:
- in primul rand, cea mai mare parte a probatoriului este alcatuit din depozitii ale unor persoane apropiate inculpatului. Fata de acestea, prezenta inculpatului insufla o anumita teama in a da marturie despre faptele sale. Respectivele persoane, desi cunosteau de mai multa vreme faptele inculpatului, au ezitat sa il denunte, din cauza fricii. Lasarea inculpatului in libertate ar influenta depozitia martorilor in sensul ascunderii adevarului.
- in al doilea rand, infractiunea savarsita de inculpat este pedepsita cu inchisoare mai mare de 5 ani si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, s-a constatat ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Pericolul social rezida din urmatoarele aspecte:
- gravitatea sporita a faptei savarsite - viol in forma agravata, asupra unei minore aflate in intretinerea inculpatului;
- crearea unei stari de nesiguranta in randul locuitorilor din localitatea de domiciliu a inculpatului, ca urmare a faptelor si atitudinii lui;
- existenta posibilitatii ca inculpatul sa mai savarseasca si alte fapte prevazute de legea penala - unii martori declarand ca inculpatul obisnuieste sa isi trimita copiii la furat;  mai mult, inculpatul are in intretinere si o fiica de 13 ani, care se afla la varsta la care era partea vatamata la primele abuzuri. Exista posibilitatea ca si propria fiica sa aiba parte de acelasi tratament din partea inculpatului ca si fiica vitrega a acestuia.
- imprejurarea ca, desi a mai fost condamnat in trecut pentru alte fapte penale, totusi nu are o conduita corespunzatoare in societate.
Fata de aceste considerente, in baza art. 202 Cod procedura penala, art.223 alin. (1) lit. b si alin. (2) C. proc. pen. si art. 226 C. proc. pen., a admis propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria si a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o durata de 30 de zile, de la 13.03.2014 la 11.04.2014 inclusiv.
Impotriva acestei incheieri la pronuntare a declarat contestatie inculpatul B.S. care a criticat incheierea pentru aspecte de nelegalitate si netemeinicie .
In motivarea orala a contestatiei inculpatul - prin aparatorul desemnat din oficiu - a aratat ca  pozitia inculpatului a fost de nerecunoastere a faptei. In baza materialului probator administrat in cauza, a solicitat, in temeiul dispozitiilor art.204 alin.12 Cod procedura penala, admiterea contestatiei formulata de inculpat, impotriva incheierii nr. 10 din data de 13 martie 2014, pronuntata de Judecatoria Alexandria, prin care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive si, pe fond, a solicitat respingerea propunerii de arestare preventiva formulata de Parchet ori inlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura privativa de libertate mai usoara - controlul judiciar. De asemenea, a solicitat sa fie avute in vedere la pronuntarea incheierii circumstantele reale si personale ale contestatorului inculpat, cel mai elocvent fiind aspectul ca inculpatul are in prezent in intretinere trei copii minori si nu are cine sa se ocupe de cresterea si educatia lor.
Examinand incheierea atacata sub aspectul motivului invocat, dar si in temeiul art. 425/1 Cod Procedura Penala si art. 204 Cod Procedura Penala, judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Teleorman  retine urmatoarele .
Articolul 202 Cod Procedura Penala prevede ca masurile preventive reglementate de alin. 4 al aceluiasi articol, pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
Conform art. 223 alin. 2 Cod Procedura Penala,  masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Infractiunea savarsita de inculpat - viol, fapta prevazuta de art. 218 al. 1 si al. 3 lit. a Cod  penal, cu aplic. art. 35 al. 1 Cod penal este pedepsita cu inchisoare mai mare de 5 ani  si consta in faptul ca in perioada ianuarie 2012 - februarie 2014, a intretinut raporturi sexuale normale prin constrangere in repetate randuri cu minora S.I.M., fiica fostei sale concubine care se afla in ingrijirea sa; astfel  este indeplinita conditia impusa de art. 228 alin. 2  teza I Cod procedura penala.
In aprecierea judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Teleorman  este intrunita si a doua cerinta a art. 228 alin. 2 si totodata si a art. 202 alin. 3 Cod Procedura Penala ( " Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia"), intrucat lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol pentru ordinea publica datorita modului de concepere si executare a activitatii infractionale, perioada lunga de timp in care a comis abuzarea sexuala a minorei, precum si datorita faptului ca lasarea in libertate a acestuia ar induce in randul societatii civile sentimente de panica si ingrijorare daca cei ce savarsesc  fapte de o asemenea atrocitate ar fi cercetati in stare de libertate.
Constatand ca incheierea judecatorului de drepturi si libertati de la Judecatoria Alexandria  este legala si temeinica, iar motivele invocate in sustinerea contestatiei nu pot constitui temeiuri pentru cercetarea inculpatului in stare de libertate, judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Teleorman  a respins ca nefondata contestatia inculpatului.