Dispunerea masurii controlului judiciar si nepronuntare asupra arestarii preventive solicitate de Parchet, in cursul urmaririi penale

Prin incheierea nr. 7 din 28.09.2014 a judecatorului de drepturi si libertati de la Judecatoria Zimnicea s-a dispus, in baza art. 211 si art. 214 C. proc. pen. luarea masurii controlului judiciar fata de inculpatul C.M. si, in baza art. 215 alin. 1 C. proc. pen. s-au impus inculpatului sa respecte urmatoarele obligatii:
-sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului  de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de cate ori sunt chemati.
-sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
-sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
In baza art. 215 alin. 2 C.proc.pen. s-a pus in vedere inculpatului C.M. ca pe durata masurii controlului judiciar acesta sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale cu partea vatamata, partea civila,  cu martorii audiati in cauza, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii sau de martori;
- sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
- sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
- sa nu participe la adunari in care sunt persoane cunoscute cu comportament antisocial, sa nu comunice cu aceste persoane;
- sa nu consume alcool;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
            In baza art. 215 alin. 3 C. proc. pen. s-a atras atentia inculpatului cu privire la faptul ca in cazul in care incalca cu rea-credinta obligatiile stabilite de instanta, masura poate fi inlocuita cu masura arestarii preventive sau cu masura arestului la domiciliu.
Pentru a dispune astfel, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta de fond a retinut ca potrivit art. 202 alin. 1 C. proc. pen., "masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni."Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., "orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia".
Fata de aceste dispozitii legale, s-a apreciat ca din lucrarile dosarului nu rezulta existenta conditiilor prevazute de art. 223 alin. 1 care sa justifice luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat. Astfel, inculpatul, in seara de 27.09.2014 a fost surprins de partea vatamata impreuna cu alti consateni in timp ce sustragea porumb de pe terenul acesteia. In incercarea de a scapa de urmaritori a lovit-o pe partea vatamata si a fugit de la locul faptei. In acel moment inculpatul C.M. nu avea nici o calitate procesuala, intrucat, ulterior savarsirii faptei s-a pus in miscare actiunea penala prin ordonanta din 28.09.2014 fata de acest inculpat. Prin urmare instanta a apreciat ca fuga de la locul faptei nu echivaleaza cu sustragerea suspectului sau a inculpatului de la urmarirea penala. Dupa ce s-a pus in miscare actiunea penala fata de inculpatul C.M.  acesta nu a mai savarsit acte materiale de natura a crea convingerea instantei ca ar incerca sa impiedice efectuarea actelor de urmarire penala.
 Fata de masura retinerii dispusa prin ordonanta din 28.09.2014 orele 14:00 s-a apreciat ca aceasta a fost dispusa in mod nelegal, intrucat audierea suspectului s-a facut intre orele 14:40-15:20. Conform art.209 alin.5 C.proc.pen. "masura retinerii poate fi luata numai dupa audierea suspectului sau inculpatului, in prezenta avocatului ales sau numit din oficiu." De asemenea la orele 14:00 avocatul din oficiu a depus la dosar delegatie pentru asistenta juridica obligatorie, delegatie eliberata la data de 28.09.2014 orele 14.00.
Pentru aceste argumente a fost respinsa propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpatul C.M.
Conform art. 227 alin. 2 C.proc.pen. daca judecatorul de drepturi si libertati respinge propunerea parchetului de luare a masurii arestarii preventive poate dispune aplicarea uneia din masurile preventive prevazute de art. 202 alin. 4 lit.b-d, respectiv, control judiciar, control judiciar pe cautiune si arestul la domiciliu. In baza art. 211 C. proc. pen. luarea masurii controlului judiciar poate fi dispusa daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin.1 C.proc.pen.
In baza art. 227 alin.2 si art.211 C.proc.pen. instanta a dispus luarea masurii preventive a controlului judiciar fata de inculpatul C.M. intrucat este suficienta pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal. Aceasta masura reprezinta tot o forma de restrangere a libertatii, si in acest caz instanta o considera a fi cea mai adecvata fata de atitudinea procesuala a inculpatului de recunoastere a faptei si fata de lipsa antecedentelor penale. De asemenea s-a apreciat ca inculpatul nu prezinta un pericol pentru  ordinea publica, intrucat actele de violenta exercitate reprezinta un mecanism de aparare al persoanei, manifestat intr-o situatie de criza. Desigur ca imprejurarile in care a fost savarsita fapta, vor fi avute in vedere ulterior de instanta, cu ocazia efectuarii cercetarii judecatoresti.
Fata de aceste considerente, in baza art.227 alin.1 C.proc.pen., a fost respinsa propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpatul C.M. si in baza art.211 si art. 214 C.proc.pen. s-a dispus luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, facandu-se aplicarea dispozitiilor  art. 215 alin. 1 si 2 C.proc. pen.
Impotriva acestei incheieri a formulat contestatie Parchetul de pe langa Judecatoria Zimnicea, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea acesteia si desfiintarea incheierii atacate si rejudecand cauza sa se dispuna admiterea propunerii de arestare preventiva fata de inculpatul C.M.
In motivarea contestatiei, parchetul a aratat ca in mod eronat instanta a considerat ca inculpatul C.M. nu s-a sustras de la urmarirea penala, in incheierea mentionata se arata ca la data comiterii faptei numitul C.M. nu avea calitatea de inculpat pentru aceasta fapta si ca astfel nu se poate retine asadar ca s-a sustras de la urmarirea penala, neexistand alte acte materiale de natura a incerca sa impiedice efectuarea actelor de urmarire penala.
Considera ca in general este imposibil ca autorul sa aiba deja calitatea de inculpat la momentul comiterii faptei, deoarece organele de cercetare nu au cum sa prevada cine si ce fapta va comite. De altfel, nu se poate pune in miscare actiunea penala inainte ca fapta sa se fi savarsit.
Mentioneaza ca dupa comiterea faptei si fuga de la locul savarsirii acesteia, inculpatul C.M.  a sesizat prin 112 organele de cercetare cu privire la faptul ca persoane necunoscute i-au sustras in acea noapte calul si caruta. Considera ca scopul acestei sesizari este tocmai sustragerea de la urmarirea penala prin inducerea in eroare a organele de cercetare.
A mai aratat ca in mod eronat instanta a considerat ca nelegala masura retinerii. Instanta face referire in mod eronat la ora retinerii raportat la ora la care a fost audiat inculpatul de catre procurorul de caz,dupa punerea in miscare actiunii penale, nu raportat la ora audierii ca suspect, calitate ce o avea persoana cercetata la momentul luarii acestei masuri.
Considera ca eventuala nelegalitate a masurii retinerii nu face imposibila luarea masurii arestarii preventive, instanta putand fi sesizata cu propunere de arestare preventiva cu inculpatul aflat in stare de libertate.
Desi in referatul cu propunere de arestare preventiva procurorul face
referire si la necesitatea luarii masurii arestarii preventive in considerarea
pericolului pentru ordinea publica pe care il reprezinta inculpatul (situatii prevazute de art. 223 alin. 2 din codul de procedura penala, instanta in mod nelegal nu a luat in considerare si aceste situatii, sustinand in motivarea incheierii contestate ca inculpatul nu prezinta pericol pentru ordinea publica.
Potrivit art. 223 alin. 2 C. proc. pen., masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Comiterea faptei de catre inculpatul C.M.  rezulta din urmatoarele probe: plangere si declaratii partii civile, proces verbal de cercetare la fata locului, planse foto, proces verbal de reconstituire, fisa de interventie la eveniment, proces verbal verificare registru camera de garda a Spitalului Z., procese verbale predare - primire bunuri sustrase, declaratii martori, declaratii inculpat, fiind indeplinita cerinta prevazuta de lege in sensul sa existe suficiente probe, toate acestea, aflate la dosarul de urmarire penala si care formeaza un material probator din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunea pentru care este cercetat penal.
In raport cu continutul acestor mijloace de proba, apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 202 alin. 1 C. proc. pen., existand suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunea si ca se impune arestarea acestuia bazata pe elemente de fapt ferme.
Mai mult, in art. 5 parag. 1 din C.E.D.O, una din conditiile prevazute pentru masurile privative de libertate este sa existe motive verosimile de a banui ca persoanele au savarsit infractiunea, bazate pe fapte sincere si autentice.
Pentru infractiunea savarsita de inculpat, legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare, respectiv infractiunea de talharie calificata, prevazuta de art. 233 rap. la art. 234 alin. 1 lit. a si lit. d C. penal care este pedepsita de legiuitor cu inchisoare de la 3 la 10 ani.Nu exista o cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, nefiind incident in cauza vreunul din cazurile prevazute la art. 16. alin. 1 C. proc. pen. A fost pusa in miscare actiunea penala pentru infractiunea pentru care exista suspiciunea ca a fost savarsita de inculpat iar privarea de libertate sa fie necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Se apreciaza ca fapta inculpatului prezinta un grad de pericol social ridicat si impune luarea fata de acesta a masurii arestarii preventive deoarece, in concret, actiunea sa evidentiaza o periculozitate sporita.
Gravitatea infractiunii savarsite de inculpat este reflectata si de pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa, privita si din perspectiva noii politici penale.
In cazul infractiunilor, pericolul concret pentru ordinea publica este dat si de pericolul social generic stabilit de legiuitor pentru aceste infractiuni, (tinand cont si de rezonanta si implicatiile negative majore si asupra opiniei publice) astfel ca probele care privesc existenta faptei si faptuitorului fac in acelasi timp si dovada pericolului social concret.
Sub acest aspect, existenta pericolului public concret rezulta din insusi pericolul social al infractiunii de care este acuzat inculpatul, de reactia publica la comiterea unor astfel de infractiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemanatoare din partea unor alte persoane, in lipsa unei reactii ferme fata de cei banuiti ca autori ai unor astfel de fapte.
Tinand seama si de faptul ca procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, se considera ca buna desfasurarea a procesului penal implica si apararea ordinii publice.
De asemenea, s-a aratat ca instanta nu s-a pronuntat asupra propunerii de arestare preventiva a inculpatului C.M. formulata de parchet prin referatul din 28.09.2014.
 Desi in motivarea incheierii instanta precizeaza ca va respinge propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea, in dispozitiv instanta nu s-a pronuntat cu privire la admiterea/respingerea propunerii, asa cum prevad dispozitiile art. 227 alin. 1 din codul de procedura penala, ci a dispus direct luarea unei alte masuri, in baza unui alt text de lege decat cel legal.
Temeiul juridic al luarii masurii controlului judiciar dispuse de instanta este gresit.
Instanta a luat masura controlului judiciar in baza art. 214 Cod de procedura penala, articol ce face referire la luarea acestei masuri de catre judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata si nu in temeiul art. 227 alin. 2 din codul de procedura penala, articol care prevede posibilitatea judecatorului de drepturi si libertati atunci cand respinge propunerea de arestare preventiva de a dispune aplicarea uneia dintre masurile preventive prevazute la art. 202 alin. 4 lit. b si d Cod procedura penala.
Examinand contestatia, prin prisma motivelor invocate si in baza art. 4251 Cod procedura penala, judecatorul de drepturi si libertati de la Tribunalul Teleorman o apreciaza ca fiind intemeiata avand in vedere urmatoarele:
La data de 28.09.2014, prin referatul intocmit de procuror in dosarul penal nr. 1181P/2014, Parchetul de pe langa Judecatoria Zimnicea a sesizat judecatorul de drepturi si libertati de la Judecatoria Zimnicea cu propunere de arestare preventiva a inculpatului C.M., cercetat pentru comiterea infractiunii de talharie in forma calificata prev. de art. 233 CP comb. cu art. 234 al 1 lit a si d Cod penal.
S-a retinut in sarcina inculpatului ca, in fapt, in noaptea de 27/28.09.2014 impreuna cu mai multe persoane au hotarat sa se deplaseze cu caruta in extravilanul com. P., la cultura de porumb a numitului CMG pentru a sustrage stiuleti, stiind ca nu exista paza si ca exista suficienta vizibilitate pentru cules, datorita apropierii de sat.
In timp ce sustrageau stiuleti de porumb, datorita distantei mici de la cultura pana la marginea satului si a zgomotului facut, acestia au fost auziti de martorul D.L. care a luat legatura telefonic cu CMG. proprietar al terenului, si l-a avertizat despre ce se intampla.
Urmare a avertismentului, CMG s-a deplasat la fata locului insotit de mai multi prieteni, printre care si F.I. Acestia s-au apropiat de locul de unde se sustragea porumb, au vazut o caruta plina pe trei sferturi cu stiuleti si au recunoscut dupa voce pe autorii furtului. CMG a strigat la hoti sa se opreasca, insa acestia s-au urcat in caruta si au fugit pentru a nu fi prinsi si pentru a pastra bunurile sustrase. CMG si prietenii sai au fugit dupa ei.
F.I. a ajuns caruta din urma, a strigat la C.M. pe porecla sa se opreasca deoarece l-a recunoscut, a prins calul de haturi si a oprit caruta. In acest timp restul urmaritorilor se apropiau rapid de caruta si de autorii furtului.
Pentru a-si asigura scaparea si a pastra bunurile sustrase, C.M. a coborat din caruta, a mers la F.I. si a incercat sa il loveasca cu un obiect taietor-intepator. F.I. s-a ferit, insa in cele din urma a fost lovit de doua ori. Una din lovituri a taiat doar hainele de pe el, iar cealalta i-a produs o plaga injunghiata profunda la nivelul omoplatului stang. Imediat C.M. si celelalte persoane aflate cu el au fugit, lasand calul si caruta la fata locului. F.I. a fost dus de urgenta la spital pentru a i se acorda ingrijire medicala.
Ulterior, pentru a induce in eroare organele de cercetare, inculpatul a apelat prin 112 organele de politie reclamand ca i s-au sustras calul si caruta.
Prin incheierea nr. 7 din 28.09.2014 pronuntata in dosarul 2525/339/2014 judecatorul de drepturi si libertati de la Judecatoria Zimnicea a dispus luarea fata de inculpatul C:M. a masurii controlului judiciar, retinand ca temei legal dispozitiile art. 211 si art. 214 C. proc. pen.
Sub aspectul temeiului legal retinut de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta de fond, la respingerea propunerii de arestare preventiva formulata de parchet, se constata ca acesta este gresit, avand in vedere dispozitiile art. 227 Cod procedura penala care reglementeaza procedura de solutionare in cazul respingerii propunerii de arestare preventiva de catre judecatorul de drepturi si libertati.
Se retine ca dispozitiile art. 211 Cod procedura penala invocate de judecatorul de drepturi si libertati reglementeaza posibilitatea dispunerii masurii preventive a controlului judiciar de catre organul de urmarire penala, de catre judecatorul de camera preliminara si de catre instanta de judecata.
Totodata, se constata ca in mod gresit, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta de fond nu s-a pronuntat asupra propunerii de arestare preventiva, desi potrivit dispozitiilor art. 223 si urm. Cod procedura penala acesta avea obligatia de a pronunta o solutie, fie de admitere, fie de respingere a acestei propuneri.
In aceste conditii, se apreciaza ca incheierea pronuntata in fond este nelegala, motiv pentru care se impune desfiintarea acesteia in tot, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta de control judiciar urmand a solutiona cauza in fond.
Astfel, avand in vedere probele administrate in cauza, se apreciaza ca propunerea de arestare preventiva a inculpatului C.M., formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Zimnicea este neintemeiata urmand a fi respinsa.
Se apreciaza astfel, avand in vedere faptul ca in cauza nu sunt intrunite cerintele prevazute de art. 223 Cod procedura penala.
Sub acest aspect, se retine ca prin propunerea formulata a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 223 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, fara a fi motivata sub acest aspect, facandu-se referire numai la pericolul pentru ordinea publica si nu la pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatului.
Trecand peste acestea, judecatorul de drepturi si libertati din cadrul tribunalului, analizand indeplinirea cerintelor prevazute de art. 223 Cod procedura penala, pentru a se putea dispune luarea masurii arestarii preventive, constata ca acestea nu sunt intrunite in cauza.
Astfel, retine ca inculpatul este cercetat pentru savarsirea infractiunii de talharie, in forma calificata, prevazuta de art. 233 raportat la art. 234 alin. 1 lit. a si d Cod penal.
De asemenea se constata, ca din probele administrate de organele de urmarire penala coroborate cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului date in faza de urmarire penala si in fata judecatorului de drepturi si libertati de la instanta de fond si de control judiciar, rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit infractiunea pentru care este cercetat.
Insa, in cauza nu se identifica niciuna din situatiile prevazute de art. 223 alin. 1 Cod procedura penala si, desi pedeapsa prevazuta pentru infractiunea presupus a fi comisa de inculpat este mai mare de 5 ani inchisoare, cea de-a doua conditie prevazuta de alin. 2 al art. 223 Cod procedura penala, ce consta in constatarea ca privarea de libertate a inculpatului este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica, nu este indeplinita. De altfel, nici in motivele invocate de parchet nu se regaseste invocata starea de pericol pe care ar reprezenta-o lasarea in libertate a inculpatului si nici probele in sustinerea acesteia.
Se apreciaza astfel avand in vedere atat circumstantele savarsirii faptei, prejudiciul relativ redus al acesteia, faptul ca acesta a fost recuperat integral cat si circumstantele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, s-a prezentat la organele de urmarire penala si la instanta atunci cand a fost citat, a avut o atitudine sincera recunoscand faptele care i se imputa, regretandu-le, are o familie, are trei copii in intretinere.
Avand in vedere faptul ca in cauza exista probe din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunea pentru care este cercetat precum si argumentele expuse anterior, se apreciaza, in raport de dispozitiile art. 202 Cod procedura penala, ca pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal in cauza este necesara si proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, instituirea masurii preventive a controlului judiciar.
In consecinta, in temeiul art. 227 alin. 2 Cod procedura penala se va dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpatul C.M.
In baza art. 215 alin. 1 Cod procedura penala se va impune inculpatului respectarea urmatoarelor obligatii, pe durata masurii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de drepturi si libertati sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa informeze de indata judecatorul de drepturi si libertati sau instanta cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la IPJ Teleorman, Serviciul Investigatii Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere intocmit de acest organ de politie sau ori de cate ori este chema;
In baza art. 215 alin. 2 Cod procedura penala, pe timpul controlului judiciar,  inculpatul va trebui sa respecte si urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala a judetului Teleorman, decat cu incuviintarea prealabila a organului judiciar pe rolul caruia se afla cauza;
c) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme.
In baza art. 215 alin. 3 Cod procedura penala se va atrage atentia inculpatului C.M. ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar poate fi inlocuita cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
Fata de cele argumentele expuse, s-a dispus admiterea contestatiei formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Zimnicea impotriva incheierii nr. 7 pronuntata in camera de consiliu, la data de 28.09.2014, de judecatorul de drepturi si libertati de la Judecatoria Zimnicea si in baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedura penala s-a desfiintat incheierea contestata, urmand a se dispune in sensul celor de mai sus.
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu, in suma de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei.