Cerere pentru restituirea timbrului de mediu, Inexistenta discriminarii. Nelegalitatea cererii

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, reclamantul TG a chemat in judecata paratii ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE TELEORMAN - SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL TURNU MAGURELE si MINISTERUL MEDIULUI SI SCHIMBARILOR CLIMATICE PRIN ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU solicitand  instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la restituirea contravalorii timbrului de mediu in cuantum de 6264 lei, cu actualizare la data platii, precum si obligarea paratilor la plata dobanzii.
In motivarea cererii reclamantul, in esenta, a aratat ca a achizitionat un autovehicul marca V., iar pentru a-l inmatricula in Romania a fost obligat sa plateasca timbrul de mediu in cuantum de 6264 lei, precum si faptul ca taxa speciala achitata pentru inmatricularea automobilului a fost incasata in mod nelegal.
De asemenea, reclamantul a aratat ca in cauza sunt aplicabile in mod direct prevederile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul intern, asa cum rezulta din art. 148 din Constitutie, care stipuleaza in mod expres faptul ca reglementarile comunitare au prioritate fata de dispozitiile contrare din legislatia interna, data fiind si imprejurarea ca, prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare la U.E., Romania si-a sumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele comunitatii.
Intrucat, in Romania, stat comunitar, nu se percep taxe de poluare pentru autoturismele produse in Romania, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele deja inmatriculate intr-un stat comunitar, reclamantul a sustinut ca exista o diferenta de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine prevederilor Tratatului CE, incalcand principiul liberei circulatii a marfurilor.
In fine, reclamantul a aratat ca, anterior sesizarii instantei, s-a adresat Administratiei Judetene a Finantelor Publice Teleorman prin care a solicitat restituirea sumei achitate, insa  solicitarea sa nu a primit o rezolvare favorabila, aspect ce rezulta din adresa de raspuns nr. 6489/06.06.2014.
In drept,  au fost invocate  dispozitiile art. 148 alin. 2 si alin. 4 din Constitutia Romaniei, art. 117 din Codul de Procedura Fiscala, art. 90, art. 23 si art. 25 din Tratat CE, O.U.G. nr. 50/2008 - O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 9/2013, iar in dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei, in copie, decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, chitanta de plata a taxei, inscrisuri privind achizitionarea autoturismului, constand in  contract de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit, precum si inscrisuri vizand indeplinirea procedurii prealabile.
AJFP Teleorman a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii, sustinand ca, fata de prevederile art. 205 din O.G. nr. 92/2003, intrucat reclamantul nu solicita anularea deciziei de calcul, restituirea sumei fara anularea titlului de creanta in baza caruia a fost platita, este inadmisibila, astfel cum prevede art. 205 alin. 3 precitat.
In ceea ce priveste fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, pe considerentul ca restituirea taxei de poluare se poate solicita doar ca diferente de taxe platite in anumite cazuri expres si limitativ prevazute de lege, situatii in care reclamantul nu se regaseste.
La randul sau, parata ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU BUCURESTI a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii, sustinand ca actul pretins vatamator a carui anulare se cere nu a fost emis de catre Administratia Fondului pentru Mediu, ci de catre Administratia Finantelor Publice a municipiului Alexandria.
Referitor la fondul cauzei, parata Administratia Fondului pentru Mediu Bucuresti a solicitat respingerea actiunii, ca nefondata, sustinand ca reclamantul nu a facut vreo dovada din care sa rezulte ca, prin achitarea timbrului de mediu, i s-ar fi incalcat dreptul de proprietate si nici dovada existentei unei legaturi directe de cauzalitate intre fapta achitarii taxei si o eventuala incalcare a dreptului de proprietate suferita de partea lezata.
Examinand cu prioritate exceptia invocata, Tribunalul constata ca aceasta este neintemeiata, prin decizia nr. 24/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie stabilindu-se ca procedura de contestare prevazuta la art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod.
Prin aceeasi decizie, pronuntata in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a hotarat ca parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecinta previzibila a respingerii contestatiei, fie ca tardiv formulata, fie ca nefondata, nu poate constitui un remediu national efectiv in sensul Conventiei, ci, dimpotriva, reprezinta un obstacol in calea recuperarii prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme nationale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritatile fiscale nationale aflate in culpa.
In raport de aceste considerente si in conditiile in care din actele dosarului rezulta ca, anterior sesizarii instantei, reclamantul a solicitat paratei restituirea taxei, insa solicitarea sa nu a primit o rezolvare favorabila, Tribunalul va respinge ca nefondata exceptia inadmisibilitatii.
In ceea ce priveste fondul cauzei, Tribunalul constata urmatoarele:
Incepand cu data de 01.01.2007 si pana la 31.06.2008 dispozitiile art. 2141 din Codul Fiscal au instituit taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa datorata ca urmare a primei inmatriculari a unui autoturism in Romania, insa aceasta se aplica autovehiculelor second-hand importate fara a se aplica si autovehiculelor aflate pe piata interna, taxa contravenind dispozitiilor art. 110 TFUE.
Ulterior, a fost adoptata o noua reglementare, respectiv OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ care avea in esenta acelasi continut si aceleasi deficiente in raport de exigentele dreptului european ca si dispozitiile art. 2141 Cod fiscal (in sensul ca aceeasi diferenta de tratament exista si potrivit OUG nr. 50/2008 intre autovehiculele second-hand achizitionate din Uniunea Europeana in vederea punerii in circulatie a acestora in Romania si autovehiculele de ocazie similare inmatriculate deja in Romania). Insa, fata de norma din Codul fiscal, OUG nr. 50/2008 pretindea ca imbraca aspectul unei taxe pentru protejarea mediului inconjurator.
Dupa pronuntarea hotararii preliminare de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-402/09. Ioan Tatu c. Statul roman prin Ministerul Finantelor si Economiei, Directia Generala a Finantelor Publice Sibiu, Administratia Finantelor Publice Sibiu, Administratia Fondului pentru Mediu, Ministerul Mediului prin care instanta de contencios european a statuat ca reglementarea interna in vigoare la acel moment (respectiv OUG nr. 50/2008) este contrara art. 110 TFUE, legiuitorul a reactionat la aceasta decizie a CJUE prin schimbarea denumirii taxei, din taxa de poluare in "taxa pentru emisiile poluante" introdusa prin Legea nr. 9/2012, adoptata la data de 6 ianuarie 2012. Desi initial destinata a se aplica si la inmatricularea autovehiculelor nationale cu privire la care nu s-a achitat taxa speciala prevazuta de art. 2141 Cod fiscal sau taxa de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008, respectiva norma care prevedea aplicarea taxei pentru emisiile poluante si cu privire la autovehiculele nationale aflate in situatia mentionata a fost suspendata prin OUG nr. 1/2012 pana la data de 01.01.2013, astfel incat in aceasta perioada, intre reglementarea anterioara (O.U.G. nr. 50/2008) si Legea nr. 9/2012 nu exista nicio diferenta de natura juridica, singurul aspect modificat fiind denumirea sarcinii fiscale.
La data de 1 ianuarie 2013 au reintrat in vigoare dispozitiile suspendate ale Legii nr. 9/2012 care prevedeau faptul ca obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule prevazuta de art. 2141 Cod fiscal si nici taxa de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008.
Ulterior, prin OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o noua reglementare intrata in vigoare la data de 15 martie 2013 si in esenta quasi-identica cu dispozitiile Legii nr. 9/2012 aflate in vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 si pana la abrogarea acestui act normativ de catre OUG nr. 9/2013.
Dispozitiile art. 110 TFUE prevad faptul ca "(1) Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare", scopul art. 110 TFUE (3) fiind "acela de a impiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea interna discriminatorie!, Tratatul interzicand taxele vamale de import si la export, precum si taxele cu efect echivalent, produsele straine neputand fi supuse unui regim fiscal mai sever fata de produsele interne.
Cu privire la impunerea unor sarcini fiscale referitoare la autovehicule, instanta de contencios european (5) a aratat ca dreptul unional nu interzice folosirea politicii fiscale pentru a atinge scopuri sociale, insa acest lucru este posibil decat atunci cand respectiva sarcina fiscala se bazeaza pe un criteriu obiectiv, nu este discriminatorie si nu are un caracter contencios.
Pe de alta parte, potrivit aceleiasi jurisprudente a CJUE, interdictia prevazuta la articolul 10 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizand produsele nationale.
Analizand legislatia interna anterioara in raport eu art. 110 TFUE, se constata ca aceasta era contrara dreptului unional, intrucat cu ocazia achizitionarii unui autovehicul second-hand deja inmatriculat in Romania (produs national in sensul art. 110 TFUE) dobanditorul nu era obligat la suportarea unei sarcini fiscale, in timp ce pentru ipoteza in care problema s-ar pune in raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru in acceptiunea art. 110 TFUE) in vederea punerii sale in circulatie in Romania, respectiva sarcina fiscala prevazuta de normele dreptului intern se aplica.
In aceste conditii, fiind relativ clar caracterul si efectul discriminator al reglementarii interne in raport de produsele importate, se apreciaza ca aceasta contravine art.  110 TFUE care trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.
Prin O.U.G. nr. 9/2013 s-a urmarit, in principal, gasirea unei formule legislative care sa nu mai contina deficientele vadite a celor anterioare (care instituiau o clara diferenta de tratament in favoarea produselor nationale - care nu erau supuse sarcinilor fiscale - si cele importate - care erau supuse acestor sarcini). Astfel, prin OUG nr. 9/2013 legiuitorul a incercat inlaturarea vaditei diferente de tratament fiscale fata de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulatie in Romania si produsele nationale, prin stabilirea faptului ca timbrul de mediu se va datora si pentru produsele nationale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevazute de reglementarile anterioare (art. 4 alin. 1 lit. c din OUG nr. 9/2013), precum si pentru acele autovehicule pentru care, chiar daca aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele carora li s-au efectuat aceste prelevari de natura fiscala au obtinut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4 alin. 1 lit. d din OUG nr. 9/2013).
Potrivit dispozitiilor acestui din urma act normativ, respectiv a art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datoreaza in urmatoarele ipostaze
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Reglementarea actuala cuprinsa in art. 4 lit. a) din O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu nu se afla in consonanta cu dispozitiile art. 110 TFUE in ceea ce priveste autovehiculele second-hand importate de statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulatie in Romania, intrucat normelor fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vanzarea autovehiculelor second-hand nationale, corelativ, descurajand importul de vehicule second-hand similare, iar aceste dispozitii au acelasi efect favorizant fata de produsele nationale, cel putin in raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Prin acest efect al OUG nr. 9/2013, persoanele care urmaresc achizitionarea unui autovehicul sunt directionate inspre dobandirea unui autovehicul national din categoria acelora nesupuse platii timbrului de mediu, in timp ce in ipoteza achizitionarii unui autovehicul dintr-un alt stat, membru al Uniunii Europene invariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei inmatriculari a acestuia in Romania (art. 4 alin. alin. 1 lit. a OUG nr. 9/2013).
Ca atare, caracterul indirect discriminator al actualei reglementari interne, fata de produsele importate, efect contrar dispozitiilor art. 110 TFUE care prohibesc o atare consecinta, este evident, astfel ca, raportat la cele mai sus-expuse, Tribunalul apreciaza ca dispozitiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozitiilor art. 110 TFUE in ceea ce priveste autoturismele de ocazie achizitionate din alte state membre unionale in vederea punerii acestora in circulatie in Romania, intrucat au drept efect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale exceptate de la plata timbrului de mediu (respectiv autovehiculele pentru care s-au efectuat prelevarile aferente in temeiul reglementarilor anterioare, prelevari care nu au fost restituite de catre organul fiscal), descurajandu-se in acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect pe care jurisprudenta CJUE l-a sanctionat in cauza loan Tatu.
Insa, pentru a analiza sustinerile reclamantului privind gresita aplicare a normelor comunitare si inlaturare a celor interne trebuie stabilit daca s-a dovedit in cauza ca autoturismul provine din Uniunea Europeana si a fost inmatriculat anterior in vreuna din tarile membre ale UE, pentru ca doar acest fapt atrage aplicarea art. 90 al. 1 devenit art. 110 din Tratatul UE.
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul C.E., "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
Asadar, dispozitiile art. 90 alin. 1 TCE, interzic orice discriminare intre produsele nationale si produsele altor state membre, prin urmare si o discriminare determinata de o diferenta intre impozitele aplicate "produselor altor state membre" si impozitele "interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
Asadar, discriminarea la care se refera acest text legal are in vedere o comparatie intre nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, in comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Roman.
Este necontestat ca taxa de prima inmatriculare s-a platit de catre toti particularii care au dorit sa inmatriculeze pentru prima data un autovehicul in Romania, indiferent de unde provine acesta, insa pentru aplicarea normelor comunitare si inlaturare celor interne trebuie stabilit daca s-a dovedit in cauza ca autoturismul a mai fost inmatriculat anterior in vreo tara membra a Uniunii Europene.
In speta, reclamantul, cu inscrisurile depuse, nu a dovedit ca taxa achitata la data de 06.05.2014 pentru inmatricularea autoturismului marca V., a fost platita pentru un autovehicul deja inmatriculat intr-un stat membru al Uniunii Europene.
Prin urmare, avand in vedere ca scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulatie a marfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta, prin eliminarea practicilor protectioniste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natura prin care se discrimineze produsele provenite din alte state, precum si faptul ca, din interpretarea textului tratatului, cat si a jurisprudentei CEJ rezulta ca taxa pentru prima inmatriculare este discriminatorie numai in ce priveste autoturismele folosite care provin din UE, insa nu si in ce priveste autoturismele noi pentru care exista aceleasi criterii de calculare a taxei indiferent ca provin din alte state membre UE sau din Romania, Tribunalul constata ca reclamantului nu ii sunt aplicabile normele comunitare.
Pe de alta parte, potrivit art. 148 din Constitutia Romaniei, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Or, caracterul discriminatoriu al acestor prevederi legale poate fi invocat doar in situatia autoturismelor second-hand, achizitionate dintr-un stat membru al UE si inmatriculate pentru prima data in acel stat pentru care, la inmatricularea aceluiasi autoturism in Romania se pretinde plata acestei taxe, ceea ce nu este cazul in speta de fata intrucat,  din actele dosarului, respectiv din contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit, nu rezulta ca autoturismul pentru care s-a achitat taxa de prima inmatriculare a fost anterior inmatriculat intr-un stat membru UE.
In raport de cele expuse si, in conditiile in care din contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit nu rezulta nici faptul ca acesta ar proveni dintr-un stat membru UE, cererea reclamantului este apreciata ca fiind lipsita de temei legal, urmand sa fie respinsa, ca atare.