CONSTATARE NULITATE ACT JURIDIC

Hipoacuzia reclamantei nu constituie o cauza care sa duca la nulitatea  contractului cata vreme nu s-a demonstrat ca aceasta afectiune ar fi impiedicat-o sa aiba reprezentarea actului incheiat.

Prin actiunea inregistrata sub nr. 2675/339 din data de 17.09.2013 pe rolul Judecatoriei Z, reclamanta MF a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratii GM si GM, solicitand ca prin   sentinta ce se va pronunta sa dispuna nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.970 din 2 aprilie 2002 Ia B.N.P. CF si inregistrat sub nr.1179 /2002 si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului a carei nulitate se cere;
            In motivarea actiunii, reclamanta  a aratat ca  a incheiat cu paratii GM si GM, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 970 din 2 aprilie 2002 la B.N.P. CF, prin care a vandut acestora o casa de locuit din pamant batut, acoperita cu tigla, compusa din patru camere, bucatarie si doua prispe, avand suprafata construita de 88,55mp, precum si terenul intravilan de 653 m.p. (din masuratori 662m.p.), imobile situate in orasul Z, str. Z, nr. 110, judetul T.                
           A mai aratat  ca a dobandit imobilele de la mama sa, MG, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1008 din 28 ianuarie 1994 de fostul Notariat de Stat al Judetului T, la care se face referire in contractul a carei nulitate o solicita.
          Reclamanta a mai mentionat ca anterior incheierii contractului, nepoata sa, GM si sotul acesteia, GM, o  ajutau la diferite treburi gospodaresti, i-au reparat gardul locuintei, ii pregateau mancare si i-au propus sa le vanda locuinta si terenul intravilan in schimbul intretinerii sale pana la sfarsitul vietii.
          In continuare,  a mai invederat ca fiind vaduva, fara copii, avand o varsta inaintata in anul 2002 (74 de ani) si cu venituri foarte reduse (in prezent are o pensie de numai 350 lei) a fost de acord sa incheie cu paratii un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere.
           Imobilul locuinta si terenul intravilan de 653mp (662mp,din masuratori) erau singurele bunuri ale reclamantei.
           Reclamanta a mai sustinut ca in baza intelegerii avute cu paratii, urmau sa incheie la notariat un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, insa, la notar, desi reclamanta nu stie carte, nu i s-a citit continutul contractului si nici nu i s-au adus la cunostinta prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, spunandu-i-se semneze contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, cu rezerva dreptului de uzufruct viager.
             Cat priveste pretul de 3000 lei, reclamanta a sustinut ca nu a beneficiat niciodata de acesti bani, desi  i-au fost numarati si remisi in fata notarului, i-a dat inapoi paratilor pentru a-i folosi la asa-zisa intretinere a sa.
              A mai precizat reclamanta ca  locuieste in casa ce face obiectul contractului insa numai o camera o poate folosi, imobilul este intr-o stare avansata de degradare, intrucat paratii, dupa incheierea contractului nu s-au mai ingrijit nici de imobile si nici de ea .
          In final, a mai mentionat  ca a fost in eroare cu privire la natura juridica a contractului si Ia substanta obiectului acestuia, ceea echivaleaza cu lipsa totala a consimtamantului - cauza de nulitate absoluta a contractului incheiat - grevat pe eroarea obstacol, care, de asemenea ,atrage nulitatea absoluta a contractului..
           In drept,  si-a intemeiat actiunea pe disp.art.953 si art.954 C.CIV.
In sustinerea actiunii , a depus la dosarul cauzei inscrisurile invocate.
A solicitat si instanta, a incuviintat, proba cu interogatoriul paratilor,-  la termenul din 15.05.2014, procedandu-se la administrarea acesteia, precum si proba cu martorii VO si SN, la  acelasi termen, procedandu-se la audierea acestora.
In cauza, paratii au depus intampinare,  prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata pentru urmatoarele motive: contractul mentionat a fost incheiat fara clauza de intretinere fiind citit partilor de catre notar, de la data incheierii contractului, 02.04.2002, reclamanta nu a atacat acest act tocmai pentru faptul ca a cunoscut toate conditiile incheierii acestuia, nefiind in eroare;  paratii, i-au platit reclamantei pretul de 30001ei , contravaloarea imobilelor ce fac obiectul contractului.
          Paratii au mai  aratat ca au reparat casa de 3 ori, gardul, au achitat energia electrica consumata de reclamanta, desi nu aveau aceasta obligatie, iar de un an aceasta nu le-a mai permis accesul in curte si casa.
          In drept,  paratii si-au intemeiat  cererea pe dispozitiile art.205-208 N. Cod proc.civila.
Intampinarea a fost insotita de inscrisurile invocate.
Paratii au solicitat si instanta a incuviintat, proba cu interogatoriul reclamantei,- la termenul din 15.05.2014, procedandu-se la administrarea acestuia, precum si proba cu martorii BA si AG la acelasi termen, procedandu-se la audierea acestora.
Prin sentinta civila nr. 891 din 19 iunie 2014 a Judecatoriei Z s-a admis actiunea formulata, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.970 din 02.02.2002 la B.N.P. CF, s-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului si obligarea paratilor la plata sumei de 1771 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta, iar in baza disp.art.18 din OUG 51/2008 obligarea acestora la plata sumei de 5254,5 lei taxa de timbru in favoarea statului de care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, potrivit art. 249 din Noul C.proc.civ., cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege, iar potrivit art. 953 din vechiul C.civ.,- in vigoare la data conventiei partilor, consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol. Eroarea nu produce nulitate, - potrivit art.954 din acelasi cod,  decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei. Eroarea nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara numai cand consideratia persoanei este cauza principala, pentru care s-a facut conventia.
In cauza, instanta a retinut ca prin mijloacele de proba administrate, reclamanta a facut dovada ca la incheierea contractului a avut reprezentarea ca incheie cu paratii un contract de intretinere si nu unul de vanzare - cumparare si ca   nu s-a facut dovada neechivoca a respectarii de catre notarul public a  obligatiilor ce ii incumbau, in sensul de a se fi asigurat ca reclamanta a avut reprezentarea exacta a actului pe care il incheie.
A mai avut in vedere instanta imprejurarea ca, potrivit inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta este hipoacuzica, iar potrivit martorului  SN, acesta are suspiciuni si fata de starea de sanatate mintala a reclamantei, intemeiate pe aceea ca, in urma unui ajutor acordat de martor reclamantei, aceasta il saluta de cate ori in intalneste,"Sa traiesti Nicule", i-a cerut sa o duca tot el la groapa cand o  muri,   in acelasi mod, reclamanta salutand si alte persoane pe care le cunoaste.
Instanta de fond a mai retinut ca, desi, la data contractului, reclamanta se afla in situatia prev. de art.1, 3 si 30 din Legea nr.17/2000, la incheierea actului, aceasta nu a fost asistata de un reprezentant al autoritatii tutelare.
In sensul celor prezentate anterior, instanta a mai adaugat ca pentru a intretine eroarea reclamantei,  paratii au prestat acesteia in fapt intretinere, atat inainte, cat si ulterior incheierii actului, si  nu atat in virtutea gradului de rudenie intre acestia. Altfel, cum si-ar fi instrainat reclamanta, in mod absolut si fara a se fi asigurat ca pe calea unui contract de intretinere are o batranete  la adapost,- in conditiile in care aceasta nu avea alte locuinte sau alte persoane obligate la intretinere.
In acelasi sens, a constatat ca este si declaratia martorului BA, propus chiar de catre parati, -  martorul insusi avand calitatea de debitor al obligatiei de intretinere fata de o persoana cu care incheiase in conditii asemanatoare contract de intretinere.
Cu argumentele prezentate anterior, instanta a apreciat ca la incheierea contractului, reclamanta s-a aflat intr-o eroare obstacol, distructiva de vointa  cu privire la natura juridica a contractului incheiat, ceea ce echivaleaza cu lipsa totala a consimtamantului si care determina nulitatea absoluta a contractului incheiat in aceste conditii.
Avand in vedere solutia pronuntata  in cauza, instanta a dispus si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului.
In baza disp. art.451 si urmatoarele din C.proc.civ., a obligat paratii la plata sumei de 1771 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta, iar in baza disp.art.18 din OUG 51/2008 i-a obligat si la plata sumei de 5254,5 lei taxa de timbru in favoarea statului de care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel in termen, paratii, care au formulat critici pentru nelegalitate si netemeinicie, prin care au solicitat desfiintarea hotararii, in sensul respingerii actiunii.
Au motivat ca solutia instantei de fond este intemeiata pe simple supozitii si elemente straine cauzei si prin omiterea unor probe administrate.
In dezvoltarea acestui motiv de apel, au aratat ca hipoacuzia reclamantei nu constituie o cauza care sa duca la nulitatea contractului, cata vreme nu s-a demonstrat ca aceasta afectiune ar fi impiedicat-o sa aiba reprezentarea actului incheiat.
Sub acelasi aspect, au mentionat ca inscrisul la care a facut referire instanta este datat 15.07.2013, iar contractul a fost incheiat in anul 2002, iar o imprejurarea care sa duca la alterarea consimtamantului trebuia sa fi existat la momentul exprimarii sale.
Cat priveste suspiciunile martorului S fata de starea de sanatate mintala a reclamantei, au sustinut ca nu au nicio relevanta, deoarece sunt simple afirmatii ale un ei persoane fara pregatire de specialitate, iar reclamanta  nu a invocat starea sa mintala ca motiv de nulitate a contractului, iar in situatia in care ar fi facut referire la  aceasta afectiunea psihica trebuia sa existe la momentului incheierii contractului.
Referitor la concluzia instantei ca prestarea intretinerii inainte de incheierea contractului si dupa aceea pentru ar fi indus in eroare reclamanta, au sustinut ca nu se bazeaza pe probele administrate, ci pe supozitiile judecatorului fondului.
Apelantii au mai sustinut ca reclamanta a avut o atitudine contradictorie in ce priveste plata pretului, prin actiune recunoscand ca a primit pretul in fata notarului, iar la interogatoriu a infirmat, precizand ca notarul a facut notarul un fals.
In privinta intrebarii retorice a judecatorului fondului din considerente conform careia ,, cum si-ar fi instrainat reclamanta bunurile in mod absolut si fara a-si  fi asigurat un adapost la batranete?", s-a precizat ca nu poate primi raspunsul sugerat intrucat vanzarea s-a efectuat cu rezerva dreptului de habitatie viagera, asa cum a procedat si cu alte bunuri.
In fine, apelantii au mai criticat solutia instantei si in ce priveste obligarea lor la plata unei sume catre stat cu titlu de ajutor social de 10 ori mai mare decat cea de care a beneficiar reclamanta prin admiterea cererii de ajutor public judiciar, anume de 5254,5 lei, in loc de 525,45 lei.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 466 si urm. C. proc. civ.
In procedura de regularizare, intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat, cu cheltuieli de judecata.
A motivat ca in mod just, instanta de fond a concluzionat ca la incheierea contractului, reclamanta s-a aflat in eroare obstacol, distructiva de vointa cu privire la natura juridica a actului incheiat, ceea ce echivaleaza cu lipsa totala a consimtamantului si care determina nulitatea absoluta a contractului.
Intimata a mai sustinut ca instanta de fond a retinut in mod just ca la data incheierii contractului s-a aflat in situatia  prevazuta de art. 1,3 si 30 din Legea nr. 17/2000, actul nefiind semnat si de un reprezentant al autoritatii tutelare si ca paratii au prestat intretinere atat inainte, cat si dupa incheierea contractului, pentru a intretine eroarea sa.
A mai mentionat ca apelantii au sustinut fara temei ca instanta ar fi retinut afectarea consimtamantului din cauza starii de sanatatii mintale si a hipoacuziei, desi ea nu a invocat aceste fapte,
Cat priveste ultimul motiv de apel, a precizat ca nu este intemeiat, intrucat eroarea materiala invocata de apelant poate fi indreptata numai prin urmarea procedurii prevazuta de art. 442 C. proc. civ.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 466 -482 C. proc. civ.
Intimata a depus la termenul de judecata din 11.03.2015, contractul de intretinere autentificat prin incheierea nr. 184/25.02.2014.
Apelantii nu au depus raspuns la intampinare.
In apel, nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Verificand in limitele cererii de apel si a apararilor formulate, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul, va a admis apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
In baza contractului autentificat prin incheierea nr. 970 din 2.04.2002 la BNP FC, reclamanta MF a vandut paratilor GM si GM o casa de locuit si terenul aferent in suprafata de 653 m.p.(662 m.p. din masuratori) situate in Z, str. Z, nr. 110, judetul T, pentru suma de 30.000.000 lei vechi, cu rezerva dreptului de uzufruct viager.
Prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului, pe motiv ca a fost in eroare asupra naturii actului incheiat, ea avand convingerea ca a incheiat un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, la notar nu i s-a citit continutul contractului si nici nu i s-au adus la cunostinta prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice.
Din considerentele sentintei apelate, rezulta ca instanta a dispus constatarea nulitatii absolute a contractului, avand in vedere  imprejurarea ca, potrivit inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta este hipoacuzica, declaratia martorului SN care a relatat ca are suspiciuni  fata de starea de sanatate mintala a reclamantei, in raport de modul  in care ii saluta pe el si pe alte persoane, si faptul ca, desi,  la data contractului, reclamanta se afla in situatia prev. de art.1, 3 si 30 din Legea nr.17/2000,  aceasta nu a fost asistata de un reprezentant al autoritatii tutelare
A mai motivat ca pentru a intretine eroarea reclamantei,  paratii au prestat acesteia in fapt intretinere, atat inainte, cat si ulterior incheierii actului, si  nu atat in virtutea gradului de rudenie intre acestia, altfel, cum si-ar fi instrainat reclamanta bunurile in mod absolut si fara a-si  fi asigurat un adapost la batranete?".
In ce priveste hipoacuzia reclamantei, aceasta nu constituie o cauza care sa duca la nulitatea contractului, cata vreme nu s-a demonstrat ca aceasta afectiune ar fi impiedicat-o sa aiba reprezentarea actului incheiat si ca aceasta ar fi existat la momentul incheierii conventiei in anul 2002.
Sub acest aspect, se retine ca inscrisul depus de reclamanta la instanta de fond (audiograma f. 107), din anul 2013, nu face dovada ca afectiunea respectiva ar fi existat la momentul incheierii contractului.
In acelasi timp, trebuia avut in vedere ca reclamanta nici nu a invocat prin actiunea formulata ca eroarea in care s-ar fi aflat ar fi fost cauzata de o deficienta de auz, aspect confirmat si prin intampinarea depusa in apel.
Nici imprejurarea ca reclamanta nu a fost asistata la notar de un reprezentat al autoritatii tutelare, nu constituie un motiv care sa atraga nulitatea absoluta a contractului, avand in vedere ca dispozitiile art. 30 din Legea nr. 17/2000 nu sunt imperative.
Totodata,  se apreciaza ca depozitiei  martorului S care a aratat ca are suspiciuni in ce priveste starea mintala a reclamantei, din cauza modului similar in care il saluta pe el si pe alti vecini, nu i se putea acorda de catre instanta de fond o astfel de semnificatie incat sa fundamenteze ideea ca starea de sanatate  ar fi alterat vointa acesteia, in conditiile in care acesta nu are studii medicale, pretinsa afectiune nu viza perioada in care s-a incheiat conventia, iar reclamanta nu a invocat aceasta imprejurare ca motiv de nulitate.
Nici considerentul instantei de fond potrivit careia prestarea intretinerii de catre parati inainte de incheierea contractului si dupa aceea,  ar fi mentinut in eroare reclamanta, nu este sustinut de probele administrate,  ci se bazeaza pe prezumtia judecatorului fondului, potrivit careia o persoana in varsta nu si-ar instraina bunurile fara a-si asigura un adapost la batranete, fara  a se tine seama ca aceasta si-a rezervat dreptul de uzufruct viager.
In raport de aceste considerente, se apreciaza ca sunt intemeiate criticile formulate cu privire la fondul cauzei,  intrucat din probatoriile administrate la instanta de fond nu rezulta ca reclamanta a fost in eroare asupra naturii contractului, pentru a interveni sanctiunea nulitatii acestuia.
Ca urmare, in baza art. 480 alin.2 C. proc. civ., s-a admis apelul declarat, s-a schimbat hotararea instantei de fond, in sensul ca s-a respins actiunea formulata in intregul ei, atat in ce priveste capetele de cerere principale, cat si accesorii.
In baza art. 453 C. proc. civ., intimata a fost obligata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata catre apelanta.