NULITATE ACT JURIDIC

Prin decizia civila nr. 56/03.04.2015, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-parata BCR S.A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei A sub nr. 7880/740/2012 din data de 27.11.2012, reclamantii RM  si RGF au chemat in judecata parata BCR S.A., motivat de imprejurarea  ca la data de 08.09.2008 a incheiat  contractul de credit bancar nr. 2008738571 cu BCR sucursala judeteana T, contract incheiat pe o perioada de 300 luni  pentru suma de 41700 euro , aceasta suma fiind garantata cu ipoteca apartamentului proprietatea reclamantilor.
 A mai aratat ca in prima perioada a rambursarii creditului nu au avut probleme  cu achitarea lunara a ratelor, insa ulterior, din cauza majorarii  progresive a sumei lunare de achitat au ajuns in imposibilitate de  a plati la timp aceste rate.
Din 2008  si pana in prezent parata nu a diminuat  dobanda desi LIBOR  a scazut in mod constat, ci dimpotriva a majorat  dobanda dupa bunul plac. Reclamantii au solicitat  recuperarea sumelor  retinute abuziv  din momentul semnarii contractului  pana in prezent, precum si compensarea  acestora cu sumele  ramase restante in ultimele luni  si restabilirea unei rate  lunare justificate.
Prin Sentinta civila nr.3846 pronuntata la data de 03.12.2014,  Judecatoria A a  constatat  in baza art. 248 si 252 Cod Procedura Civila perimarea cererii formulata de reclamantii RM si RGF avand ca obiect anulare act si pretentii, a dispus  inchiderea dosarului si a admis  in parte cererea paratei pentru cheltuieli de judecata in sensul obligarii reclamantilor RM si RGF catre parata SC BCR SA la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a  retinut,  din verificarea actelor de la dosar,  ca ultimul act de procedura a fost indeplinit la data de 12.06.2013, cand judecarea cererii avand ca obiect anulare act si pretentii  a fost suspendata in temeiul art. 155/1   Cod procedura civila, iar de la aceasta data dosarul a ramas in nelucrare mai mult de 1 an .
Potrivit art. 248 Cod de procedura civila orice cerere de chemare in judecata se perima de drept, chiar si in contra incapabililor, daca a ramas, in materie civila, in nelucrare timp de un an, iar potrivit art. 252 Cod de procedura civila perimarea se poate constata si din oficiu.
Avand in vedere ca in cauza de fata nu s-a mai indeplinit nici un act de procedura, in vederea judecarii pricinei de mai mult de un an, instanta  de fond a constatat  perimata cererea de chemare in judecata formulata de  reclamantii RM  si RGF , in contradictoriu cu parata BCR S.A.
In ceea ce priveste obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor  de judecata, avand in vedere modul de rezolvare  al cererii de chemare in judecata, in sensul constatarii perimarii de drept a acesteia, instanta de fond a   admis in parte  cererea  paratei cu privire la plata cheltuielilor de judecata , in cuantum de 300 lei. 
S-a  procedat astfel,   deoarece  potrivit art. 274 Vechiul Cod de procedura civila ,   instanta este datoare sa cenzureze  cheltuielile de judecata.
           In cauza, prima instanta a diminuat  onorariul de avocat  proportional cu munca acestuia in prezenta cauza.
Astfel,  instanta de fond a apreciat ca redactarea unei intampinari si prezentarea avocatului  la doua termene  de judecata , primul a depus  intampinare si inscrisuri , iar al doilea la care a  solicitat  suspendarea cauzei nu pot fi  cuantificate  cu un onorariu de 6031,33 lei. A apreciat , in echitate, pentru aceste lucrari  ca ar  fi rezonabil  un onorariu de 300 lei.
  Impotriva acestei sentinte a declarat apel, BCR  SA B, care a solicitat  modificarea  in parte a  sentintei recurate, in sensul obligarii  reclamantilor la plata tuturor cheltuielilor de judecata suportate de  recurenta in faza procesuala a fondului si obligarea intimatilor  la suportarea  cheltuielilor de judecata generate de solutionarea recursului.
A motivat ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica deoarece culpa procesuala apartine reclamantilor care au sesizat instanta cu o cerere de chemare in judecata iar apoi nu s-au mai conformat  dispozitiilor instantei , ceea ce  a dus la suspendarea cauzei din culpa acestora si apoi la perimarea cererii.
 In aceste conditii, acestia trebuiau obligati la rambursarea cheltuielilor efectuate in legatura cu procesul, in masura  in care constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
In dezvoltarea acestui motiv de apel, a aratat ca in cauza s-a facut dovada caracterului real al cheltuielilor de judecata ( contractul de asistenta juridica si plata onorariul stabilit), a caracterului rezonabil (societatea de avocatura care a reprezentat banca este clasificata ca fiind numarul unu de catre firmele de evaluare a avocatilor,  in ceea ce priveste  litigiile si arbitrajul ) si a caracterului lor necesar (activitatea aparatorului a contribuit in mod categoric la redactarea  intampinarii  fata de cererea introductiva cu invocarea unor exceptii procesuale, reprezentarea bancii la   4 termene de judecata in vederea sustinerii drepturilor si apararilor acesteia, identificarea si depunerea la dosarul cauzei a jurisprudentei nationale obtinute de catre banca in litigii similare ).
A mai sustinut apelanta ca  nu poate fi acceptata solutia instantei  de a reduce  cheltuielile de judecata cu aproximativ 95% chiar daca in cauza a fost constatata  perimarea cererii de judecata , intrucat,  asa cum a aratat mai sus, cheltuielile de judecata au fost efectiv realizate, recurenta suportand o serie de costuri privind apararea in dosar pana la constatarea perimarii cauzei ( a  fost formulata  intampinare,  a asigurat  reprezentarea sa la 4 termene de judecata).
Intimatii nu au depus intampinare.
In  recurs , nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Examinand actele si lucrarile dosarului,  prin prisma criticilor formulate si avand in vedere dispozitiile   art. 304 alin. 1 pct. 9 cod procedura civila si 304/1 Cod procedura civila,  Tribunalul, retinand ca instanta de fond a facut o analiza judicioasa a situatiei de fapt si o aplicare corecta a normelor legale incidente in cauza va  respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Potrivit art.274 alin.3 Cod procedura civila, ,,Judecatorii  au  dreptul sa mareasca  sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit  cu cele prevazute in tabloul onorariile minimale, ori de cate ori  vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de  mari, fata de valoarea  pricinii sau munca indeplinita de avocat."
Instanta de fond, in aplicarea dispozitiilor mai sus mentionate, a apreciat ca se impune reducerea onorariului de avocat avand in vedere  activitatea concreta prestata de avocatul paratei  si limitele mandatului acordat conform imputernicirii existente la dosar, retinand in mod justificat ca acesta nu a desfasurat un volum mare de munca pentru executarea mandatului primit de natura sa justifice onorariul perceput in cuantum de 6031,33 lei,  care apare ca nejustificat  in raport cu activitatea desfasurata.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului are la randul sau o jurisprudenta constanta  in aceasta materie, statuand ca un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil.
 Raportand aceste criterii la solutia pronuntata in cauza, se apreciaza ca, suma solicitata de parata BCR B cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat, nu are caracter rezonabil, avand in vedere valoarea mare a onorariului.
Desigur, avocatii isi stabilesc onorariile in functie de piata serviciilor avocatiale, avand in vedere experienta profesionala, istoricul activitatii proprii, resursele de timp de care dispun si pragul de acceptabilitate pentru client, insa un onorariu prea mare, va putea fi apreciat ca fiind nerezonabil, fata de circumstantele spetei.
In cauza, in raport de numarul termenelor de judecata acordate, de apararile care s-au formulat, materializate prin depunerea intampinarii la care s-a anexat practica judiciara, se apreciaza ca munca desfasurata nu a avut un grad ridicat de complexitate, astfel ca, reducerea onorariului se justifica si in raport de jurisprudenta CEDO.
In ceea ce priveste  critica referitoare la celelalte cheltuieli  de judecata  invocata in cadrul cererii depuse   la data de 03.04.2015, se constata ca in mod corect acestea nu au fost avute in vedere de prima instanta in lipsa detalierii lor , nefiind suficienta mentionarea aceluiasi contract  in temeiul caruia s-a achitat si onorariul  de avocat.
             Avand in vedere ca   proportionalitatea onorariului avocatial cu valoarea ori complexitatea cauzei si cu munca prestata de avocat reprezinta o chestiune de temeinicie, lasata la aprecierea instantei de fond iar in cauza aceasta a justificat reducerea onorariului avocatial, astfel incat acesta sa  reflecte valoarea  muncii depuse de aparator pe parcursul prezentului litigiu  se apreciaza ca  nu sunt intemeiate criticile formulate, motiv pentru care, recursul a fost respins, ca nefondat.
Intrucat nu s-a admis calea de atac exercitata de parte, s-a respins si cererea formulata de aceasta in recurs  privind acordarea cheltuielilor de judecata.