Apel. Ucidere din culpa. Achitare gresita pe considerentul lipsei vinovatiei sub forma culpei. Aprecierea incorecta a probelor.

Apel. Ucidere din culpa. Achitare gresita pe considerentul lipsei vinovatiei sub forma culpei. Aprecierea incorecta a probelor.

Decizia penala nr.16/2008

Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea impotriva sentintei penale nr. 1702 din 17 octombrie 2006 a Judecatoriei Tulcea, tribunalul retine urmatoarele :
Prin rechizitoriul nr. 719/P/2004 din 22.11.2004 al Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea  s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea  in judecata a inculpatului S.F. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal, de ucidere din culpa.
S-a retinut in actul de sesizare ca inculpatul a condus un autoturism pe drumul public si nu a adaptat viteza in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata  efectua  manevra in conditii de siguranta,  ceea ce a condus la impactul   autoturismului cu o caruta, rezultand decesul numitului P.G..
Pe rolul Judecatoriei Tulcea s-a format initial dosarul  nr. 7065/2004.
Prin sentinta penala nr. 1765 din 3.10.2005 a Judecatoriei Tulcea, inculpatul S.F. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni  inchisoare  pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. c si 76 lit. c Cod penal;  in temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 ani si 6 luni si a fost atrasa atentia  inculpatului asupra consecintelor  nerespectarii dispozitiilor art. 83 Cod penal; a fost  admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila Pelivan Maria si a fost  obligat inculpatul la plata sumei de 20.000.000 ROL, catre partea civila cu titlu de daune materiale si la suna de 50.000.000 ROL catre aceeasi parte civila, cu titlu de daune morale;  in temeiul  art. 191 Cod procedura penala, a fost obligat  inculpatul S.F. la plata sumei de 3.000.000 ROL catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin decizia penala nr. 18 din 31.01.2006 a Tribunalului Tulcea a fost respins apelul declarat de inculpatul S.F. si a fost mentinuta  sentinta penala nr.1765 din 3.10.2005 a Judecatoriei Tulcea ca legala si temeinica.
Prin decizia penal nr.192/P din 10.04.2006 a Curtii de Apel Constanta - Sectia penala si pentru  cauze penale cu minori si familie a fost admis ca fondat recursul penal declarat de inculpatul S.F. impotriva deciziei  penale nr. 18 din 31.01.2006 a Tribunalului  Tulcea si a sentintei penale nr. 1765 din 3.10.2005 a Judecatoriei Tulcea, au fost casate sentinta penala si  decizia penala si s-a dispus rejudecarea cauzei de catre Judecatoria Tulcea in vederea solutionarii fondului.
S-a retinut ca, in mod constant, inculpatul s-a aparat sustinand ca cel care se face vinovat de producerea accidentului este carutasul P.P., care a patruns pe partea carosabila, iar inculpatul - conducator auto - avea vizibilitatea limitata de soarele stralucitor la asfintit. S-a mai retinut ca sustinerea inculpatului se confirma cu raportul de expertiza  tehnica judiciara auto si suplimentul la acest raport efectuat in cursul urmaririi penale si ca, in aceste conditii, concluzia la care ajuns instanta de fond si apel ca atelajul se afla pe carosabil inca dinaintea impactului si ca  impactul a fost unul fata-spate, intr-un unghi ascutit al axelor longitudinale ale autovehiculelor, nu se bazeaza pe probele administrate  atat in cursul urmaririi penale cat si a cercetarii judecatoresti care sa aduca in cele din urma la inlaturarea oricarui dubiu care vizeaza vinovatia sau nevinovatia inculpatului.
Prin sentinta penala nr. 1702 din 17 octombrie 2006, Judecatoria Tulcea a dispus in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod pr. penala, achitarea inculpatului S.F. pentru infractiunea prevazuta de art. 178 alin 2 Cod penal.
Totodata fost respinsa actiunea civila formulata de partea civila P.M., ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut urmatoarele :
La data de 5.10.2003, inculpatul S.F. si fratele sau, martorul S.D., s-au hotarat sa mearga in satul B. Calatoria a fost programata a se face cu doua masini. In prima masina se aflau M.M., M.C., S.D. si S.M..  In cea de-a doua masina, o autoutilitara cu doua locuri se aflau inculpatul si martora S.G.  Plecarea din municipiu a avut loc in jurul orelor 1730, iar cele doua masini au ajuns in comuna N. in jurul orelor 1800 . Din aceasta localitate, cele doua vehicule au urmat drumul  judetean 277 spre localitatea I. Dupa parcurgerea catorva kilometri dinspre N. spre I., drumul judetean vireaza catre stanga, in directia de mers catre comuna I. A mai retinut instanta ca, in momentul in care a armat drumul si a virat stanga, inculpatul S.F. a fost orbit de razele soarelui. La orele 1800 - 1815 soarele apunea si lumina cadea perpendicular pe parbrizul vehiculului, cu atat mai mult cu cat drumul era in usoara panta. Din acest motiv, inculpatul a folosit parasolarul din dotarea vehiculului fara insa a reduce viteza de deplasare. Din cauza soarelui, partea carosabila  a drumului era vizibila intrucat asfaltul stralucea,  insa nu acelasi  lucru se intampla si cu acostamentul, ce nu era vizibil tocmai din cauza razelor soarelui si, pentru ca  vegetatia nu are proprietatea de a "straluci", inculpatul S.F., aflat la volanul autoutilitarei, se ghida dupa partea stralucitoare a drumului si dupa masina din fata sa, condusa de martorul M.M. si aflata la circa 400 m mai in fata. In aceste conditii de vizibilitate, inculpatul a intrat in coliziune cu o caruta  in care se aflau P.G. si  P.P., primul dintre ei decedand ca  urmare  a accidentului.
A mai retinut Judecatoria Tulcea ca, potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnica judiciara auto, intocmit in cauza, s-a apreciat ca accidentul de circulatie din data de 5.10.2003, orele 1830, produs pe drumul judetean 227 la km 10 + 400 m intre localitatile N. si I., a avut loc datorita neasigurarii carutasului P.P. la patrunderea pe partea carosabila, pe care circula autoizoterma Dacia nr.1304 cu nr. de inmatriculare X., condus de  S.F., care avea vizibilitatea limitata de soarele stralucitor la sfintit, iar prin folosirea parasolarelor inculpatul nu putea observa in bune conditii decat traficul de pe partea carosabila, astfel incat a fost surprins inauntrul timpului de reactie de aparitia atelajului in traiectoria sa de deplasare, iar accidentul nu a mai putu fi evitat.
Potrivit concluziilor suplimentului la raportul de expertiza tehnica judiciara auto intocmit  in cauza, s-a apreciat ca, in raport de probele administrate  la dosar, cea mai posibila teorie este aceea ca accidentul de circulatie din data de 5.10.2003 orele 1830, produs pe drumul judetean 227 la km 10 + 400 m, intre localitatile N si I., a avut loc din cauza neasigurarii carutasului P.P. la patrunderea pe partea carosabila, pe care circula autoizoterma Dacia 1304 cu nr. de inmatriculare X, condusa de S.F., care avea vizibilitatea limitata de soarele stralucitor la asfintit, iar  prin folosirea parasolarelor inculpatul nu putea observa  in bune conditii decat traficul de pe partea carosabila, astfel incat a fost surprins inauntrul timpului de reactie de aparitia atelajului in traiectoria sa de deplasare, iar accidentul nu a mai putut fi evitat.
A mai retinut judecatorul fondului ca aceste concluzii se coroboreaza cu declaratiile martorilor S.D., S.M. si M.M., care au  precizat ca aflandu-se  in fata inculpatului, in prima masina, nu au depasit in drumul lor nici o caruta sau vreun alt obstacol, dar si cu declaratiile inculpatului S.F. si ale martorei S.G., care au precizat ca  respectiva caruta le-a aparut  in fata.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat apel Pachetul de pe langa Judecatoria Tulcea, care a criticat-o pentru nelegalitate
In motivarea apelului, s-a aratat in esenta ca prima instanta nu a retinut corect situatia de fapt intrucat impactul autovehiculului condus de inculpat s-a produs in  partea din spate a carutei condusa de victima.
Tribunalul a dispus efectuarea unui raport de expertiza criminalistica de catre Laboratorul interjudetean de expertize criminalistice Bucuresti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente :
Astfel, versiunea retinuta de catre instanta de fond, bazata pe primul raport de expertiza tehnico judiciara potrivit caruia accident ul de circulatie a avut loc din cauza neasigurarii carutasului P.P. la patrunderea pe partea carosabila pe care circula autoizoterma  condusa de inculpatul  S.F.,  nu este sustinuta de unele probe administrate in cauza.
Din procesul verbal de cercetare la fata locului intocmit la data de 6 octombrie 2003 de I.P.J. Tulcea - Serviciul Politiei Rutiere alaturi de schita si plansa foto realizate in cauza a reiesit ca impactul a avut loc pe partea dreapta a soselei, avand in vedere sensul de mers al celor doua vehicule, ( autoizoterma Dacia 1304  si caruta  condusa de victima, precum si ca la fata locului nu s-au descoperit  urme de franare.
Totodata, in procesul verbal, s-a consemnat de catre agentii politiei rutiere ca inculpatul S.F. a relatat ca, din cauza soarelui puternic ce apunea in fata sa, nu a vazut o caruta care se deplasa pe sensul sau de mers in aceeasi directie, intrand in coliziune fata - spate cu aceasta, rezultand decesul unei persoane.
Desi ulterior,  in prezenta aparatorului ales, inculpatul a revenit asupra declaratiei, sustinand ca vehiculul cu tractiune animala a iesit brusc in fata sa din santul sau acostamentul din dreapta, in opinia tribunalului, aceasta versiune nu este confirmata de probele stiintifice administrate in cauza.
Astfel, prima expertiza efectuata in cauza, are concluzii contradictorii, in sensul ca, desi initial expertul a retinut ca impactul s-a realizat cu partea frontala dreapta a autoutilitarei si zona laterala stanga din spatele scaunului carutei, ulterior, nu a fost exclusa ipoteza ca atelajul cu tractiune animala sa se fi aflat deja pe partea carosabila, impactul realizandu-se fata-spate.
In opinia tribunalului, aceasta ultima versiune este cea mai plauzibila, mai ales ca sustinerea privind aparitia  intempestiva a carutei pe partea carosabila nu poate fi retinuta avand in vedere viteza de deplasare a atelajului hipo, unghiul in care vehiculele s-au impactat, modul in care, "inima" carutei s-a deformat.
Aceasta ultima versiune, este sustinuta si de  raportul de expertiza criminalistica nr. 314 din 16 octombrie 2007, intocmit de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti, care a concluzionat ca accidentul  putea fi prevenit in situatia  in care conducatorul auto ar fi adaptat viteza autoutilitarei la conditiile de drum existente la acel moment (conducatorul auto era deranjat de razele soarelui si observarea carutei pe sosea necesita o atentie sporita din partea conducatorului auto).
Au mai concluzionat expertii I.N.E.C. ca, in raport de avariile provocate vehiculelor, relevate de plansa foto si procesul-verbal de cercetare la fata locului ca, initial, atelajul a fost lovit in partea din stanga spate de partea din dreapta a planului frontal al autoutilitarei, fiind posibil ca la momentul respectiv, axele lor longitudinale sa fi fost in pozitii aproximativ paralele ( impactarea rotii din stanga - spate prin forta aplicata asupra puntii spate, in stanga acesteia, provocand un proces  de incovoiere a axului ce uneste puntea din spate cu cea din fata, rezultand ulterior indoirea acesteia, la partea cea mai putin rezistenta la incovoiere, respectiv cea din mijloc).
S-a mai precizat in raportul I.N.E.C. ca, in situatia in care caruta ar fi fost lovita in partea laterala stanga, asa cum sustine inculpatul, atelajul ar fi fost proiectat din impact in partea laterala dreapta a autovehiculului inca din momentele imediat ulterioare impactului, iar cadrul metalic al carutei nu s-ar fi deplasat impreuna cu autoutilitara pana in locul in care aceasta a fost gasita.
Fata de o atare situatie, s-a concluzionat  in raportul de expertiza ca, in momentele imediat anterioare producerii accidentului, atelajul hipo nu a patruns pe partea carosabila din afara acestuia.
La termenul din 5 februarie 2008, aparatorul inculpatului a invocat faptul ca exista o lipsa de procedura in fata primei instante,  intrucat nu a fost citat asiguratorul, raportat la dispozitiile art. 57 din Legea 136/1995 precum si decizia nr. 1/2005 a I.C.C.J., care a solutionat un recurs in interesul legii.
Tribunalul apreciaza ca sustinerea nu este fondata, intrucat partea civila  nu a solicitat ca inculpatul sa fie obligat alaturi de asigurator la plata despagubirilor civile si, in conditiile in care actiunea civila a fost respinsa de Judecatoria Tulcea, iar partea civila nu a declarat apel, instanta nu poate modifica  in apel modul de solutionare al actiunii civile.
In plus, decizia nr. 1/2005 a I.C.C.J., stabileste doar calitatea in care este citat in procesul penal asiguratorul de raspundere civila si nu obligativitatea ca asiguratorul sa plateasca alaturi de inculpat, in mod automat, despagubirile pretinse de parte civila.
Referitor la obiectiunile ridicate de inculpat, in sensul ca raportul de expertiza realizat de I.N.E.C.  nu a raspuns la toate obiectivele, tribunalul a respins cererea, ca nefondata, deoarece sustinerile inculpatului nu sunt conformate de raportul in cauza, acesta raspunzand la toate obiectivele.
Instanta apreciaza ca, in aceste conditii, este dovedita culpa inculpatului S.F., care nu a rulat cu o viteza optima pentru ca orice manevra sa se faca in conditii de siguranta, conform art. 48 din OUG 195/2002.
Astfel, manevra ce urma a fi executata de inculpat  era, fie franarea, pentru ca putea vizualiza caruta aflata pe asfalt, fie o depasire a carutei.
In  opinia tribunalului, solutia la care au ajuns expertii I.N.E.C. este logica, intrucat, daca atelajul ar fi aparut pe sosea din partea dreapta, asa cum sustine inculpatul, acesta ar fi observat mai intai calul, apoi partea din fata a carutei si abia in final partea din spate ori, ruland cu o viteza adecvata, ar fi avut timpul si posibilitatea efectuarii manevrelor de evitare
Instanta de apel considera ca depozitiile martorilor, aflati  in autoturismul inculpatului si in cel care il preceda, nu pot duce la retinerea unei alte situatii de fapt, intrucat fie nu au fost atenti in momentele premergatoare savarsirii accidentului, fie au dat depozitii pro parte, avand in vedere relatia de prietenie sau rudenie cu inculpatul,  intrucat depozitiile acestora nu se coroboreaza cu probele stiintifice solide administrate in cauza, care releva un alt unghi de impactare a vehiculelor implicate in accident.
Avand in vedre cele expuse, tribunalul retine ca,  in mod gresit, s-a dispus achitarea inculpatului S.F., pe considerentul inexistentei culpei acestuia, motiv  pentru care hotararea va fi reformata.
Vazand si dispozitiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. penala,  urmeaza sa fie admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea si sa fie desfiintata in parte sentinta penala nr. 1702 din 17 octombrie 2006 a Judecatoriei Tulcea cu privire la gresita achitare a inculpatului.
In rejudecare, tribunalul apreciaza ca fapta exista, a fost savarsita de inculpat cu forma de vinovatie a culpei, motiv pentru care va fi aplicata o pedeapsa.
Urmeaza ca, in baza art. 178 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c si art.76 lit. c, sa fie condamnat inculpatul S.F. la pedeapsa de 1 an si 6 luni  inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
Instanta considera ca aceasta pedeapsa este necesara si suficienta pentru reeducarea inculpatului, in conditiile in care ea a fost aplicata si in primul ciclu procesual, prin sentinta penala nr. 1765 din 3 octombrie 2005 a Judecatoriei Tulcea, in situatia in care doar inculpatul a fost cel care a exercitat caile de atac ale apelului si recursului, iar dupa casarea, cu trimitere spre rejudecare dispusa de Curtea de Apel Constanta  prin decizia penala nr. 192/2006, nu se  poate incalca principiul non reformatio in pejus.
Totodata, in baza art. 81 Cod penal, va fi suspendata conditionat executarea pedepsei pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 6  luni, calculat in  conditiile art. 82 Cod penal.
Referitor la modul de solutionare a actiunii civile, solutia de respingere a pretentiilor materiale va fi mentinuta,  intrucat partea civila nu a inteles sa critice hotararea atacata, iar un eventual apel al procurorului in ceea ce priveste latura civila, ar fi inadmisibil in  lipsa apelului formulat de partea civila, in conditiile  in care  actiunea civila nu a fost exercitata din oficiu.
Vazand si dispozitiilor art. 191 Cod pr. penala, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat (judecata in fond).