Ucidere din culpa in forma agravata. Cerere de schimbare a incadrarii juridice din infractiunea de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 al.2 Cod penal, in infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 al.1, 3 Cod penal. Soluti...

Prin sentinta penala nr. 1651 din 05 iulie 2006 pronuntata de JUDECATORIA SECTORUL 1 BUCURESTI in dosarul nr. 20185/299/2004, s-a respins cererea formulata de aparatorul inculpatului F.R.A., de schimbare a incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare a instantei, respectiv din infractiunea de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 al.2 Cod penal, in infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 al.1, 3 Cod penal, ca neintemeiata. In temeiul art. 178 alin.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul F.R.A. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru infractiunea de ucidere din culpa. In temeiul art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 4 ani, stabilit in conditiile art.82 C.pen. In temeiul art. 359 C.p.p., i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C.p. In baza art.1 din Legea nr.543/2002, s-a constat gratiata pedeapsa. Pune in vedere inculpatului dispozitiile art.7 din Legea nr.543/2002. In baza art.120 al.2 Cod penal, s-a redus termenul de incercare cu durata pedepsei pronuntate, rezultand un termen de incercare de 2 ani. In baza art.14 si 346 Cod de procedura penala, raportat la art.998 si urm. C.civ., a fost obligat inculpatul (proportional culpei de 75% retinute in sarcina sa) la plata sumei de 1.650 lei RON, cu titlu de daune materiale, si 4.000 lei RON, cu titlu de daune morale, catre partea civila K.E. In baza art.106 din O.U.G. nr.150/2002,  a fost obligat inculpatul F.R.V., (proportional culpei de 75% retinute in sarcina sa) la plata sumei de 2.721,0335 lei RON actualizata cu dobanda legala de la data ramanerii definitive a hotararii la data achitarii efective, catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta, si 1.883,5875 lei RON, catre partea civila Spitalul Clinic Colentina, sume reprezentand despagubiri civile, respectiv cheltuieli de spitalizare, ce vor fi recuperate prin grija Casei de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti. In baza art.191 al.1 Cod de procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei RON cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
la data de 16.04.1999, inculpatul F.R.A., in timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1300, pe Str. Piata Amzei, in dreptul imobilului cu nr.124, a lovit-o pe numita G.A., care se angajase in traversarea strazii, aceasta, in urma mai multor internari in Spitalul Clinic de Urgenta si Spitalul Clinic Colentina decedand la data de 09.07.2000.
Potrivit raportului de expertiza tehnica auto intocmit in cauza la 13.03.2003 (f.101-106 d.u.p.), la data de 16.04.1999, inculpatul F.R.A. conducea autoturismul marca Dacia 1300, pe Calea Victoriei, dinspre Bd. Dacia, catre str. Stirbei Voda.
Circulatia se desfasura la lumina zilei, pe carosabil cu invelis asfaltic in stare uscata.
Ajuns in apropierea imobilului cu nr.124, inculpatul a observat ca autovehiculul care rula in fata sa a incetinit la o trecere de pietoni. In aceasta situatie inculpatul a actionat sistemul franei de serviciu, constatand ineficacitatea acestuia. In atare situatie, pentru a evita lovirea din spate a autovehiculului din fata sa, inculpatul s-a inscris cu autoturismul intr-un viraj la stanga, pe str. Piata Amzei.
In momentul producerii accidentului, pe carosabilul strazii Piata Amzei erau parcate mai multe autoturisme pe partea dreapta, in pozitie oblica, la cca. 45o fata de bordura. Intrucat manevra de viraj la stanga a fost efectuata brusc, fara reducerea vitezei, autoturismul s-a inscris pe o traiectorie cu o raza mare de curbura, depasind culoarul de circulatie disponibil pe str. Piata Amzei.
Din aceasta cauza, autoturismul a acrosat cu coltul din dreapta-fata al caroseriei carligul de remorcare al unui autovehicul parcat oblic pe partea dreapta a strazii, in urma acestui acrosaj si posibil prin rotirea volanului catre stanga de catre inculpat autoturismul fiind deviat spre stanga carosabilului.
Impactul autoturismului cu victima s-a produs pe carosabil, in momentele premergatoare acestuia autoturismul condus de inculpat deplasandu-se cu aproximativ 30-35 km/h.
Starea de pericol a fost creata de defectiunea aparuta la sistemul franei de serviciu care a condus la ineficienta acesteia, determinand virajul la stanga, cu patrunderea autoturismului pe str. Piata Amzei.
Victima putea preveni accidentarea sa daca renunta la patrunderea pe carosabil prin loc nepermis.
De asemenea, accidentul putea fi evitat daca autoturismul inculpatului ar fi avut o stare tehnica corespunzatoare circulatiei pe drumurile publice, chiar daca victima patrundea pe carosabil, in situatia data, in care sistemul de franare era nefunctional, accidentul neputand fi evitat de inculpat.
Se mai precizeaza ca dislocarea placutei de frana a fost posibila in conditiile in care aceasta si discul de frana erau uzate excesiv, pe un parcurs mai indelungat, iar la actionarea sistemului de franare cu placutele uzate peste limita se producea un zgomot specific frecarii a doua piese metalice, zgomot care putea fi perceput de conducatorul auto.
Potrivit procesului-verbal din data de 16.04.1999, intocmit in urma verificarii tehnice a autoturismului inculpatului, autoturismul in cauza prezenta defectiuni la sistemul de franare si jocuri intre elementele componente ale sistemului de directie, uzurile mecanismului de directie si rulare putandu-se sesiza de catre conducatorul auto
De asemena, uzurile constatate nu se incadrau in normele tehnice impuse de catre autoritatea competenta privind admiterea in circulatie a autovehiculelor pe drumurile publice.
Potrivit constatarilor si concluziilor din Raportul de expertiza medico-legala nr.A.1/10241/03.09.1999 (f.25 d.u.p.), partea vatamata G.A. a fost internata intre 16.04.1999, ora 16,44, si 30.04.1999, cu diagnosticul „Accident rutier. Politraumatism. Traumatism cranio-cerebral grav. Dilacerare cerebrala frontala dreapta si temporala stanga. Fractura coasta VI stanga. Contuzie genunchi si gamba dreapta”, fiind operata la data de 16.04.1999 si apoi transferata la Sectia de neurochirurgie a Spitalului Clinic N.Ghe. Lupu. Se concluzioneaza ca numita G.A. a prezentat la data de 16.04.1999 leziuni corporale posibil produse in conditiile unui accident de trafic rutier, ce necesita 50-55 de zile de ingrijiri medicale, leziuni care, prin caracterul lor, au pus in primejdie viata victimei.
Potrivit celor consemnate in biletul de iesire din spital eliberat victimei de la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca (f.35 d.u.p.), partea vatamata s-a internat cu o stare generala alterata, cu 4-8 scaune diareice pe zi, de 2 saptamani, obnubilata grav la un an de la un traumatism rutier care s-a soldat cu hidrocefalie severa ce a necesitat drenaj pe valva Holter.
Potrivit Raportului de noua expertiza medico-legala nr.A.5/3246/2003 din 30.05.2003, avizat de Comisia de Avizare si Control a IML „Mina Minovici” (f.54-57 d.u.p.), internarile partii vatamate, ulterioare accidentului din 16.04.1999 (16.04.1999-30.04.1999, 06.03.-10.03.2000, 08.06.-15.06.2000, 20.06.-07.07.2002) sunt urmare a leziunilor suferite in accident si complicatiilor acestora.
Intre leziunile traumatice suferite de numita G.A. in conditiile accidentului rutier din 16.04.1999 si cauzele decesului (Certificat medical constatator al decesului nr.12/10.07.2000) exista legatura de cauzalitate indirecta predominant violenta, sub rezerva neefectuarii autopsiei medico-legale.
Potrivit Suplimentului la Raportul de expertiza medico-legala nr.A.5/3246/2003 din 30.05.2003 (f.110-112 dosar instanta), moartea numitei G.A. s-a datorat complicatiilor survenite in evolutia unui traumatism cranio-cerebral grav, consecutiv unui accident rutier ce poate data din 16.04.1999, intre leziunile traumatice suferite in conditiile accidentului rutier ssi cauzele decesului existand o legatura de cauzalitate indirecta predominant violenta.
Prin Avizul din 16.02.2006 (f.109 dosar instanta), Comisia de Avizare si Control a IML „Mina Minovici” arata ca nu sunt suficiente elemente cu valoare criteriologica care sa permita stabilirea unei legaturi de cauzalitate intre traumatismul din data de 16.04.1999 si decesul victimei, in anul 2000, pentru leziunile suferite la data de 16.04.1999 si in raport de evolutia acestora sus-numita necesitand peste 120 de zile de ingrijiri medicale, iar prin afectiunile sechelare constituite a prezentat si infirmitate si punerea vietii in primejdie.
In Avizul nr.E1/3311/2006 al Comisiei Superioare de Medicina Legala (f.154 dosar instanta) se precizeaza ca nu poate fi ignorata probabilitatea unei infectii nosocomiale contractante cu ocazia internarii precedente a victimei, dar ca nu se poate pronunta asupra consecintelor ulterioare ale sindromului diareic si in ce masura acesta a fost sau nu cauzator de moarte, respectiv daca decesul a avut sau nu corelatie cu accidentul suferit.
Fata de probele administrate, instanta apreciaza ca a fost dovedita vinovatia inculpatului F.R.A. in savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 al.2 din Codul penal.
In acest sens, instanta a analizat intregul material probator, in conditiile art.63 al.2 Cod de procedura penala, fara a da o relevanta mai mare vreunei probe administrate si retinandu-le doar pe acelea care se coroboreaza, in vedera stabilirii adevarului judiciar.
In ceea ce priveste cauzele producerii accidentului, instanta constata ca rapoartele de expertiza tehnica intocmite in cauza nu difera in ceea ce priveste retinerea faptului ca inculpatul a condus un autoturism care nu se afla intr-o stare tehnica corespunzatoare, lucru pe care ar fi trebuit si ar fi putut sa-l sesizeze la o verificare normala a autovehiculului si avand in vedere si ca la actionarea sistemului de franare cu placutele uzate peste limita se producea un zgomot specific frecarii a doua piese metalice, zgomot care putea fi perceput de conducatorul auto (v. procesul-verbal din data de 16.04.1999, intocmit in urma verificarii tehnice a autoturismului inculpatului, precum si ultimul raport de expertiza tehnica intocmit in cauza). In aceste conditii, faptul ca se efectuase inspectia tehnica periodica a autovehiculului nu poate fi exonerator de culpa.
In ceea ce priveste legatura de cauzalitate dintre leziunile suferite de victima in urma accidentului si decesul acesteia, va avea in vedere ca potrivit Raportului de noua expertiza medico-legala nr.A.5/3246/2003 din 30.05.2003, avizat de Comisia de Avizare si Control a IML „Mina Minovici” (f.54-57 d.u.p.), internarile partii vatamate, ulterioare accidentului din 16.04.1999 (16.04.1999-30.04.1999, 06.03.-10.03.2000, 08.06.-15.06.2000, 20.06.-07.07.2002) sunt urmare a leziunilor suferite in accident si complicatiilor acestora, intre leziunile traumatice suferite de numita G.A. in conditiile accidentului rutier din 16.04.1999 si cauzele decesului (Certificat medical constatator al decesului nr.12/10.07.2000) existand legatura de cauzalitate indirecta predominant violenta, sub rezerva neefectuarii autopsiei medico-legale, legatura de cauzalitate confirmata si prin Suplimentului la Raportul de expertiza medico-legala nr.A.5/3246/2003 din 30.05.2003.
Instanta nu va retine concluziile avizului din 16.02.2006 al Comisiei de Avizare si Control a IML „Mina Minovici” (care intelege sa nu avizeze nici concluziile Raportului de noua expertiza medico-legala nr.A.5/3246/2003 din 30.05.2003, avizat deja de Comisia de Avizare si Control a IML „Mina Minovici”).
Va mai avea in vedere faptul ca, dupa cum se precizeaza in Avizul nr.E1/3311/2006 al Comisiei Superioare de Medicina Legala (f.154 dosar instanta), nu poate fi ignorata probabilitatea unei infectii nosocomiale (specifica mediului spitalicesc) contractante cu ocazia internarii precedente a victimei, or este vorba de internarea din perioada 08.06.-15.06.2000, tocmai in urma altor complicatii ale leziunilor suferite de victima in accidentul din anul 1999.
Or, este evident ca in cauza suntem in prezenta unor imprejurari posterioare/survenite, date de realitati intervenite dupa ce activitatea infractionala a ajuns la capatul ei, si care fac sa se prelungeasca (si nu sa se intrerupa) procesul cauzal care a determinat urmarea socialmente periculoasa, respectiv moartea victimei.
Este in general acceptat in literatura si practica judiciara ca in cazul pluralitatii contributiilor trebuie sa se constate legatura dintre ele, lantul lor neintrerupt, tinandu-se seama de faptul ca intreruperea nu poate avea loc decat prin interventia unui nou lant cauzal, fara conexiune cu primul (lucru care nu poate fi insa acceptat in speta de fata). Daca celelalte contributii intervenite ulterior nu apartin unui lant cauzal, ci actioneaza in cadrul aceluiasi proces cauzal, legatura de cauzalitate nu este intrerupta. S-a decis, in acest sens, ca legatura de cauzalitate nu este intrerupta, de exemplu, prin neglijenta victimei constand in netratarea la timp a unei rani produse prin infractiune, nici prin fuga din spital a victimei, care a facut imposibila o interventie chirurgicala salvatoare, sau prin neobservarea la timp de catre medici a unei perforari a intestinului victimei, ceea ce ar fi dus la o interventie salvatoare.
Fata de cele expuse, instanta va retine in sarcina inculpatului F.R.A. o culpa in proportie de 75%, in ceea ce priveste producerea accidentului soldat cu decesul victimei G.A.
In acest sens, instanta a avut in vedere ca victima putea preveni accidentarea sa daca renunta la patrunderea pe carosabil prin loc nepermis (respectand dispozitiile art.63 lit. d din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966 republicat), dar si ca accidentul putea fi evitat daca autoturismul inculpatului ar fi avut o stare tehnica corespunzatoare circulatiei pe drumurile publice, chiar daca victima patrundea pe carosabil, in situatia data.
In drept, fapta inculpatului F.R.A. constand in aceea ca la data de la data de 16.04.1999, in timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1300, care prezenta defectiuni la mecanismele de franare si de directie, pe care inculpatul ar fi putut si ar fi trebuit sa le cunoasca, a lovit-o pe numita G.A., care a suferit leziuni care initial au necesitat 50-55 de zile de ingrijiri medicale, pentru ca ulterior acestea sa se agraveze, provocandu-i decesul, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 alin.2 din Codul penal.
In consecinta, instanta va respinge cererea formulata de aparatorul inculpatului, de schimbare a incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare a instantei, respectiv din infractiunea de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 al.2 Cod penal, in infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 al.1, 3 Cod penal, ca neintemeiata.
Avand in vedere cele expuse, instanta va aplica inculpatului, pentru infractiunea retinuta in sarcina lui, pedeapsa inchisorii, care sa corespunda scopului acesteia, definit prin art.52 C.p., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevazute de art.72 C.p.
Sub acest aspect, instanta retine pericolul social al infractiunii, reflectat in limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, urmarea faptei – decesul victimei, precum si conduita buna a inculpatului inainte de savarsirea infractiunii, relevante in acest sens fiind lipsa antecedentelor penale, si atitudinea sincera a acestuia pe parcursul procesului penal, constand in recunoasterea faptei savarsite, precum si incercarea de a acoperi partial prejudiciul cauzat partii civile prin ajutorul material acordat acesteia.
Cat priveste modalitatea de executare, in raport de criteriile anterior mentionate si apreciind ca scopul pedepsei va putea fi atins chiar fara executarea acesteia, va dispune, conform art.81 din Codul penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 4 ani, stabilit in conditiile art.82 din Codul penal.
In baza art. 359 C.p.p., va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal, privind revocarea suspendarii conditionate.
Avand in vedere incadrarea juridica a faptei si data savarsirii acesteia, in baza art.1 din Legea nr.543/2002, va constata gratiata pedeapsa, iar in baza art.120 al.2 Cod penal, va reduce termenul de incercare cu durata pedepsei pronuntate, rezultand un termen de incercare de 2 ani.
Va pune in vedere inculpatului dispozitiile art.7 din Legea nr.543/2002, cu privire la consecintele pierderii beneficiului gratierii conditionate.
Sub aspectul laturii civile, constata ca partea vatamata K.E., fiica victimei, s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 40.000.000 lei (ROL) daune morale si 60.000.000 lei (ROL) daune materiale. A aratat ca a cheltuit 10.000.000 lei pentru a achita valorii sicriului si a imbracamintii mamei sale, iar 12.000.000 lei – cu parastasul si inmormantarea.
Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 36.280.447 lei (ROL) plus dobanda legala aferenta, despagubiri civile, reprezentand cheltuielile de spitalizare, pentru diferitele perioade de internare, ale partii vatamate G.A. (f.23-24 d.u.p., f.35-36, 37-38, 39-40 – dosar instanta).
Spitalul Clinic Colentina s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 2511,45 lei (RON), despagubiri civile, reprezentand cheltuielile de spitalizare ale partii vatamate G.A. (f.71-72 – dosar instanta).
Prin Adresa nr.42424/24.10.2005 (f.86 dosar instanta), Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti a comunicat ca nu intelege sa se constituie parte civila in cauza (motiv pentru care nici nu a fost citata in aceasta calitate), intrucat in anul 1999 recuperarea cheltuielilor de spitalizare revenea spitalelor, acestea din urma fiind in masura sa se constituie parte civila in cauza..
Instanta retine intrunirea in speta a conditiilor generale ale raspunderii civile delictuale prevazute de art.998 si urm. din Codul civil, respectiv existenta prejudiciului suferit de partea civila K.E., a faptei ilicite savarsita de inculpat, a legaturii de cauzalitate intre aceasta fapta si prejudiciu, precum si a vinovatiei inculpatului in savarsirea faptei, vinovatie care imbraca forma culpei.
Astfel, avand in vedere si principiul disponibilitatii actiunii civile, instanta apreciaza ca in cauza se justifica pe deplin acordarea daunelor morale in cuantum de 4.000 lei (RON), ca pretium doloris, in compensarea traumelor psihice suferite de partea civila ca urmare a faptei inculpatului.
Sub aspectul daunelor materiale solicitate, instanta constata ca partea civila nu a facut dovada cuantumului prejudiciului material, or, sarcina probei ii revenea, in aceasta privinta, in conformitate cu dispozitiile art.1169 Cod civil.
Cu toate acestea, instanta va aprecia ca dovedite cheltuielile facute de aceasta pentru inmormantarea si comemorarea mamei sale, disparuta intempestiv, cheltuieli evaluate in mod rezonabil la suma de 22.000.000 lei (ROL), apreciind ca ar fi absurd si total inechitabil sa se pretinda fiicei victimei ca in momentele de maxima tristete pricinuite de comemorarea mortii celei disparute sa se ingrijeasca de preconstituirea de probe pentru procesul penal.
Nu va scadea din aceste cheltuieli sumele de 10.513.000 lei (ROL) date de catre inculpat partii civile, fapt recunoscut de aceasta, atata vreme cat s-a avut in vedere contribuirea la cheltuielile de ingrijire ale partii vatamate, iar nu la cele de inmormantare si comemorare.
Acestea fiind spuse, in baza art. 14 si 346 C.p.p. rap. la art.998 si urm. din Codul civil,  va obliga inculpatul (proportional culpei de 75% retinute in sarcina sa, in ceea ce priveste daunele materiale) la plata sumei de 1.650 lei RON, cu titlu de daune materiale, si 4.000 lei RON, cu titlu de daune morale, catre partea civila K.E., cu precizarea ca, in ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, instanta a avut in vedere, implicit, culpa comuna a partilor, intelegand sa acorde suma globala de 4.000 lei RON solicitata de partea civila, fara sa mai aplice procentul de 75% la aceasta, si din considerentul ca daunele morale cuvenite rudelor apropiate (in speta fiicei) ale persoanelor ucise in accidente sunt in cuantum mult mai mare.
Cu privire la modalitatea de achitare a acestor despagubiri, constata ca la momentul producerii accidentului autoturismul condus de inculpat nu avea incheiata asigurare de raspundere civila (v.f.158 d.u.p./dosarul Tribunalului Militar Bucuresti).
In baza art.106 din O.U.G. nr.150/2002, persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata, astfel incat, avand in vedere modul de solutionare a laturii penale a cauzei, instanta va obliga inculpatul, proportional culpei retinute in sarcina sa, la plata sumei de 2.721,0335 lei RON, actualizata cu dobanda legala de la data ramanerii definitive a hotararii la data achitarii efective, catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta si 1.883,5875 lei RON, catre partea civila Spitalul Clinic Colentina, sume reprezentand despagubiri civile, respectiv cheltuieli de spitalizare, ce vor fi recuperate prin grija Casei de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti