Penal - vatamarea corporala din culpa (art. 184 C.p.)

                                                                     
                                              R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA NR.100
Sedinta publica din 05 aprilie 2011
  

          Ministerul public reprezentat prin procuror : L. S.
                S-au luat in examinare recursurile declarate de asigurator SC G. SA- Agentia T., cu sediul in T. si inculpatul C. J. domiciliat in T.  impotriva sentintei penale nr. 149/03.02.2011 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr. 5852/327/2010.
                La apelul nominal au raspuns recurentul-inculpat asistat de avocat ales S. V. in baza imputernicirii avocatiale de la dosar si intimata-parte civila asistata de avocat ales M. E. in baza imputernicirii avocatiale de la dosar, lipsa fiind recurentul-asigurator.
                Procedura de citare este legal indeplinita.
                S-a facut referatul cauzei de catre grefier cu mentiunea ca recursurile sunt declarate in termen, dupa care:
                Fata de declaratia recurentului -inculpat personal si prin aparator, a intimatei-parte civila personal si prin aparator si a reprezentantului parchetului ca nu mai au cereri de formulat, instanta constata ca dosarul se afla in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
                Avocat S. V. avand cuvantul in recurs pentru inculpat, arata ca hotararea instantei de fond este nelegala, deoarece sanctiunea aplicata inculpatului este mult prea mare in raport de scopul urmarit, de persoana inculpatului. Trebuie avut in vedere ca inculpatul nu a vrut decat sa-si parcheze masina pe trotuar. Avand in vedere ca fapta comisa de inculpat nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, solicita achitarea acestuia in temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 Cod pr.penala si aplicarea unei sanctiunii cu caracter administrativ. In subsidiar solicita ca instanta sa faca aplicarea dispoz.art.81 C.p.
                In ceea ce priveste recursul asiguratorului, solicita respingerea acestuia ca nefondat.
                Avocat M. E. avand cuvantul in recurs pentru partea civila, in temeiul art.38515  alin.1 pct.1 Cod pr.penala, solicita respingerea ambelor recursuri ca nefondate. Arata ca, fapta asa cum a fost retinuta de instanta de fond prezinta un grad de pericol suficient pentru a constitui o infractiune si pentru aplicarea unei sanctiunii, asa cum a fost aplicata corect de prima instanta. Sustine ca, critica inculpatului referitor la latura penala a cauzei este nefondata.
                In ce priveste recursul asiguratorului arata ca acesta se intemeiaza pe art.27 care contine acele obligatii potrivit carora asiguratorul nu acorda despagubiri, iar in cazul de fata amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducatorul vehiculului asigurat, raspunzator de producerea prejudiciului. In opinia sa, despagubirile civile stabilite de instanta a fi platite de inculpat in solidar cu asiguratorul nu se incadreaza in dispoz.acestui articol, motiv pentru care solicita respingerea recursului ca nefondat. Nu solicita cheltuieli de judecata.
                Reprezentantul parchetului avand cuvantul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat atata timp cat fapta acestuia prezinta un pericol pentru ordinea publica, fiind just si corect individualizata de instanta de fond. Cu privire la recursul asiguratorului avand cuvantul apreciaza ca acesta este intemeiat, intrucat instanta de fond gresit a dispus obligarea acestuia alaturi de inculpat la plata cheltuielilor de judecata.
                Recurentul-inculpat avand cuvantul arata ca ii pare rau si ca nu a dorit sa se intample astfel. Mai arata ca isi insuseste concluziile aparatorului sau.

T R I B U N A L U L :         Prin rechizitoriul nr. 4540/P/2 august 2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria T., inculpatul C. J. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 Cod Penal.
        In fapt s-a retinut ca in ziua de 15 octombrie 2009 inculpatul ar fi produs un accident de circulatie, soldat cu ranirea partii vatamate B. E., vatamari ce au necesitat pentru vindecare ingrijiri medicale timp de 15 zile.
        Prin sentinta penala nr. 149/3 februarie 2011 a Judecatoriei T. inculpatul C. J. a fost condamnat la o pedeapsa de 1000 lei amenda penala pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 c.pen., iar sub aspect civil, inculpatul, alaturi de asiguratorul SC G. SA, a fost obligat la plata sumei de 3000 lei cu titlul de despagubiri morale.
        De asemenea, in baza art. 191 c.pr.pen. inculpatul a fost obligat alaturi de asigurator la plata sumei de 360 lei reprezentand cheltuielile judiciare avansate de stat.
        In fapt instanta de fond a retinut ca la data de 15 octombrie 2009, inculpatul C. J. se afla la volanul autoturismului Dacia cu numarul de inmatriculare XXXX, intorcandu-se de la serviciu. Intentionand sa isi parcheze masina in fata blocului unde locuieste, a incercat sa o urce pe trotuar, insa datorita turarii prea puternice a motorului, aceasta a avut o miscare violenta mai ampla decat intentiona inculpatul, lovind-o in zona inferioara a corpului pe partea vatamata B. E., care se intorcea pe trotuar catre casa.
        Dupa lovirea partii vatamate, inculpatul a parasit locul accidentului, plimbandu-se cu masina in zona, pana cand au sosit organele de politie, alertate de catre partea vatamata prin intermediul serviciului de urgente 112. In urma testarii sale, a rezultat ca inculpatul nu a consumat in acea zi bauturi alcoolice.
        A mai retinut instanta de fond ca vinovatia inculpatului este dovedita de declaratiile date de catre acesta in cursul urmaririi penale si a judecatii, de declaratiile martorilor C. C. si C. A. , dar si de certificatul medico-legal emis de Serviciul Medico - Legal T., care atesta faptul ca B. E. a suferit leziuni (echimoze) in zona membrelor inferioare si a bazinului pentru a caror vindecare au fost necesare 15 zile de ingrijiri medicale (filele 31-34 dosar urmarire penala).
        Prima instanta mai retine ca o serie din sustinerile partii vatamate nu au putut fi confirmate de catre probele administrate in cauza, respectiv ca aceasta, dupa ce a fost lovita, a fost imobilizata intre autoturism si un gard de mici dimensiuni, neputand sa se elibereze decat atunci cand inculpatul a dat inapoi si a plecat fara a cobori de la volan. Desi declaratia sa se coroboreaza cu cea a martorei C. C., ea este in contradictie atat cu declaratia inculpatului, cat si cu cea a martorului C. A., care a aratat ca lovitura suferita de partea vatamata a fost usoara ca intensitate si ca inculpatul a coborat din masina cu intentia de a vorbi cu partea vatamata, insa acest lucru nu a fost posibil datorita violentelor verbale din partea acesteia din urma.
        Se arata insa ca aceste imprejurari nu sunt de natura a influenta hotararea din prezenta cauza, ceea ce este relevant pentru fondul cauzei fiind faptul ca urmare a unei manevre gresite, autoturismul condus de inculpatul C. J. a acrosat-o si a lovit-o pe partea vatamata B. E. in timp ce aceasta se deplasa regulamentar pe trotuar, lovitura ce i-a provocat acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 zile de ingrijiri medicale.
        La stabilirea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, instanta a tinut cont de persoana inculpatului, de atitudinea acestuia in fata organelor judiciare, de faptul ca si-a exprimat regretul fata de comiterea infractiunii, dar si de faptul ca nu este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, instanta a tinut cont si de faptul ca dupa producerea accidentului, inculpatul a parasit locul faptei, fara sa mai astepte sosirea organelor de politie, toate aceste elemente de fapt justificand orientarea catre aplicarea unei amenzi penale in limitele prevazute de lege, in loc de pedeapsa alternativa a inchisorii.
        In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, avand in vedere starea de recidiva, instanta a apreciat ca scopul sanctionator si educativ al acesteia poate fi atins doar prin executarea efectiva a pedepsei.
        Sub aspect civil instanta de fond a retinut ca in cauza, partea vatamata B. E. s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei, reprezentand daune morale, dar a apreciat ca actiunea civila este intemeiata doar in parte. Astfel, cu exceptia leziunilor aratate in certificatele medico-legale aflate la dosarul cauzei, nu s-a facut dovada ca fapta inculpatului ar fi avut si alte urmari grave. Lipsa unor criterii exacte de stabilire a cuantumului daunelor in cazul prejudiciilor nepatrimoniale impune pentru instanta de judecata obligatia de a actiona cu retinere si de a cenzura orice pretentii exagerate, se arata in considerentele hotararii atacate.
        Pentru aceste motive, instanta  a admis in parte actiunea civila formulata, obligandu-l pe inculpat la plata a doar 3.000 de lei cu titlu de daune morale catre partea vatamata.
        
        Intrucat la data savarsirii faptei (15 octombrie 2009), autoturismul condus de catre inculpat era asigurat cu o polita tip R.C.A. la societatea de asigurare SC G. SA si cum potrivit Capitolului III din legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile, societatea de asigurare acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, respectiv pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
        In aceste conditii, in ceea ce priveste actiunea civila din prezenta cauza, instanta a obligat societatea de asigurare la plata alaturi de inculpat a despagubirii catre partea vatamata.
        Cat priveste cheltuielile judiciare avansate de stat in prezenta cauza, instanta a obligat pe inculpat la plata acestora, de asemenea alaturi de asiguratorul SC G. SA.
                Impotriva acestei hotarari au declarat recurs atat inculpatul C. J., cat si asiguratorul SC G. SA.
                In recursul sau, inculpatul a aratat ca pedeapsa aplicata de instanta, chiar daca este minora, se inscrie in cazierul judiciar si este mult prea grea fata de fapta comisa, respectiv vatamarea corporala a partii vatamate.
                A mai aratat inculpatul - recurent ca este de acord sa plateasca partii vatamate pretentiile civile stabilite de instanta, dar nu vrea sa-i ramana sanctiunea penala in cazierul judiciar.
                Mai sustine inculpatul ca fapta retinuta de prima instanta nu este reala deoarece lovirea partii vatamate s-a produs din cauza acesteia, care s-a speriat si s-a lovit de masina sa, care era deja parcata, cu motorul oprit, iar cele 4-5 zile de ingrijiri medicale au fost acordate usor.
                Asiguratorul SC G. SA a aratat in recursul sau ca in mod gresit a fost obligata si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat alaturi de inculpat, deoarece potrivit art. 27, pct. 6 din ordinul RCA nr. 20/2008 asiguratorul nu acorda despagubiri pentru cheltuielile penale la care a fost obligat proprietarul, utilizatorul sau conducatorul vehiculului asigurat, raspunzator de producerea accidentului.
                Analizand recursul declarat de inculpat, tribunalul constata ca acesta este neintemeiat.
                Astfel, tribunalul retine ca instanta de fond a stabilit in mod corect situatia de fapt si incadrarea juridica, acestea fiind in concordanta cu probele administrate in cauza, atat in faza de urmarire penala cat si in fata instantei de fond.
                In ce priveste pedeapsa stabilita, tribunalul o considera corect individualizata si in concordanta cu criteriile generale de individualizare avute in vedere de instanta de fond precum si cu imprejurarile comiterii infractiunii.
                A aprecia ca fapta de vatamare corporala din culpa ce a avut ca urmare vatamari ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de ingrijiri medicale nu ar prezenta pericolul social al unei infractiuni ar fi, in opinia tribunalului, excesiv in conditiile in care urmarea socialmente periculoasa s-a produs, iar partea vatamata a avut de suferit atat sub aspect fizic cat si moral.
                Sustinerea inculpatului ca fapta retinuta de instanta de fond nu este reala si ca partea vatamata s-a lovit singura de masina sa care era deja parcata nu va fi retinuta de instanta de recurs, aceasta nefiind probata cu niciun mijloc de proba (nici macar cu declaratiile inculpatului, care a recunoscut situatia de fapt retinuta de prima instanta).
                Astfel fiind, recursul inculpatului C. J. va fi respins ca nefondat recurentul - inculpat C. J. urmand a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare in valoare de 50 lei.
                 Referitor la recursul declarat de asigurator, tribunalul constata ca acesta este intemeiat.
                Astfel, potrivit art. 27 pct. 6 din  Ordinul nr. 20/2008 al Comisiei de supraveghere a asigurarilor asiguratorul nu acorda despagubiri pentru amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducatorul vehiculului asigurat, raspunzator de producerea prejudiciului.
                Este adevarat ca potrivit art. 50 alin. 1 din legea nr. 136/1995 despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri, insa textul are in vedere doar cheltuielile judiciare efectuate de partea civila dintr-un proces penal sau cheltuielile de judecata dintr-un proces civil, nu insa si cheltuielile judiciare avansate de stat in procesul penal.
                In aceste conditii, instanta va admite recursul formulat de SC G. SA Tulcea si va casa in parte sentinta penala atacata, numai cu privire la modul de stabilire a cheltuielilor judiciare si, rejudecand, va inlatura obligarea asiguratorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
                Celelalte mentiuni ale sentintei atacate vor fi mentinute ca legale si temeinice.
                Va fi obligat recurentul-inculpat C. J. la plata sumei de 50 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

                

                Respinge recursul declarat de inculpatul C. J. domiciliat in T.  ca nefondat.
                Admite recursul declarat de asiguratorul SC G. SA Tulcea.
                Caseaza in parte sentinta penala nr.149/3 februarie 2011 a Judecatoriei Tulcea cu privire la modul de stabilire a cheltuielilor judiciare si rejudecand, inlatura obligarea asiguratorului SC G. SA Tulcea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
                Mentine celelalte dispozitii ale hotararii atacate ca temeinice si legale.
                Obliga recurentul-inculpat C. J. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare catre stat.
                Definitiva.
                Pronuntata in sedinta publica din 5 aprilie 2011.