Ordin de protectie

R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA
DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILA Nr. 720/2014
Sedinta publica de la 20 Noiembrie 2014

TRIBUNALUL,

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Babadag la data de 20.02.2014, reclamanta X a solicitat in contradictoriu cu paratul Y emiterea unui ordin de protectie in sensul emiterii unui ordin de protectie impotriva fostului sot Y cu acelasi domiciliu, pentru ca prin hotararea sa se dispuna, cu caracter provizoriu, pe durata maxima prevazute de lege, a urmatoarelor masuri :
1. Evacuarea temporara a fostului sot din locuinta familiei pe care o detin in coproprietate in localitatea Salcioara str. Principala nr. 50, comuna Jurilovca jud. Tulcea;
2. Reintegrarea sa si a copilului minor C in varsta de 12 ani in locuinta familiala pe care am fost nevoiti sa o parasim datorita atitudinii violente si amenintatoare a paratului;
3. Obligarea paratului de a pastra o distanta minima de 30 m. fata de
reclamanta si fata de copilul minor.
4. Interdictia oricarui contact, inclusiv telefonic sau prin mesaje tip SMS
sau oricare alta forma de corespondenta a paratului cu reclamanta sau cu
copilul minor.
In motivarea cererii,  reclamanta invedereaza ca este despartita prin divort de parat, divort ce a fost pronuntat ca efect al vointei comune a acestora in anul 2013, prin hotararea de divort domiciliul copilului fiind stabilit la reclamanta. Pana la lichidarea starii de indiviziune a ramas impreuna cu copilul in locuinta familiala din localitatea Salcioara pe care o detine impreuna cu paratul in coproprietate, insa dupa pronuntarea divortului paratul, care are un psihic labil cu stari de pronuntata depresie si cu iesiri extrem de violente, a inceput sa se comporte tot mai necontrolat. Arata reclamanta ca acesta aduce in locuinta femei cu care nu se sfiieste sa se afiseze chiar in ipostaze care nu trebuie sa fie vazute de copil. De asemenea, sustine ca are o atitudine tot mai violenta, ne ameninta cu moartea iar pe reclamanta a lovit-o de cateva ori. De asemenea, parata relateaza ca in ziua de 19.02.2014 atat ea cat si copilul si mama sa care locuieste au fost victimele violentei paratului, acesta surprinzandu-le in una din incaperile imobilului si lovindu-le, iar numai prezenta acestora de spirit( au reusit sa fuga) le-a salvat. Sustine parata ca le este insa teama chiar pentru viata lor sa se reintoarca acasa si sa locuiasca impreuna cu paratul. Apreciaza reclamanta, avand in vedere si antecedentele paratului, ca integritatea lor fizica, psihica, libertatea si chiar viata le este pusa in pericol de actele de violenta extreme ale acestuia motiv pentru care solicita admiterea cererii.
Paratul, legal citat, nu a formulat intampinare, insa s-a prezentat in fata instantei personal si prin reprezentant ales si a solicitat incuviintarea probei cu martori.
Prin sentinta civila nr. 21/16.04.2014 Judecatoria Tulcea a respins cererea ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 217/2003, in sensul prezentei legi, prin membru de familie se intelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie.
Avand in vedere faptul ca partile au avut calitatea de sot si sotie, acestia fiind divortati potrivit sentintei civile nr. 16/08.10.2013, instanta constata ca sunt aplicabile in cauza prevederile Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
  Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre masurile detaliate la literele a - h ale aceluiasi articol.
In conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. nr. 217/2003 violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.
Prin urmare, reclamantul are obligatia de a dovedi actele de violenta exercitate asupra sa, caracterul intentionat al acestor acte dar si starea de pericol in care se afla datorita acestor agresiuni.
Ordinul de protectie, avand in vedere ca este o masura restrictiva de drepturi si ca are caracter executoriu conform art. 29 din Legea nr. 217/2003, nu poate fi emis decat in baza unor probe certe din care sa rezulte fara echivoc actele de violenta fizica, psihologica sau de alta natura, intentia agresorului in exercitarea acestor acte precum si starea de pericol in care se gaseste reclamantul datorita acestor acte de violenta.
Prin sentinta civila nr. 16/08.10.2013 s-a pronuntat divortul partilor, acestea intelegandu-se sa locuiasca in continuare in acelasi imobil.
In speta, reclamanta invedereaza ca este despartita prin divort de parat, divort ce a fost pronuntat ca efect al vointei comune a acestora in anul 2013, prin hotararea de divort domiciliul copilului fiind stabilit la reclamanta. Pana la lichidarea starii de indiviziune a ramas impreuna cu copilul in locuinta familiala din localitatea Salcioara pe care o detine impreuna cu paratul in coproprietate, insa dupa pronuntarea divortului paratul, care are un psihic labil cu stari de pronuntata depresie si cu iesiri extrem de violente, a inceput sa se comporte tot mai necontrolat. Arata reclamanta ca acesta nu aduce in locuinta femei cu care nu se sfieste sa se afiseze chiar in ipostaze care nu trebuie sa fie vazute de copil. De asemenea, sustine ca are o atitudine tot mai violenta, ne ameninta cu moartea iar pe reclamanta a lovit-o de cateva ori. De asemenea, parata relateaza ca in ziua de 19.02.2014 atat ea cat si copilul si mama sa care locuieste au fost victimele violentei paratului, acesta surprinzandu-le in una din incaperile imobilului si lovindu-le, iar numai prezenta acestora de spirit( au reusit sa fuga) le-a salvat. Sustine parata ca le este insa teama chiar pentru viata lor sa se reintoarca acasa si sa locuiasca impreuna cu paratul. Apreciaza reclamanta, avand in vedere si antecedentele paratului, ca integritatea lor fizica, psihica, libertatea si chiar viata le este pusa in pericol de actele de violenta extreme ale acestuia motiv pentru care solicita admiterea cererii.
Din ansamblul probator administrat in cauza, rezulta ca relatiile dintre parti au fost bune pana in vara anului 2013. Astfel, din declaratiile tuturor martorilor audiati in cauza (cu exceptia martorei D, care nu avea cunostinta despre relatiile anterioare dintre parti) relatiile dintre parti au fost bune pe tot parcursul casatoriei, tensiunile incepand din vara anului 2013. Astfel, atat martora S cat si martora D arata ca motivul neintelegerilor dintre soti era gelozia, paratul reprosandu-i reclamantei ca are un amant si ca relatiile s-au deteriorat din momentul in care reclamanta a inceput sa aiba o relatie extraconjugala.
Episodul suicidal invocat nu are nicio relevanta in prezenta cauza, acest incident neputand fi incadrat in categoria actelor de violenta care sa puna in pericol integritatea fizica sau psihica a reclamantei si a minorei. Motivul acestui act reprobabil nu-l poate cunoaste decat paratul, astfel incat orice depozitie a vreunui martor care sa incerce sa demonstreze acest fapt este fara relevanta.
De asemenea, in cauza nu prezinta relevanta nici conflictele paratului cu alte persoane ce nu se incadreaza in notiunea de "membru de familie" prevazuta de art. 5 din Legea nr. 217/2003, motiv pentru care a fost inlaturata declaratia autentificata sub nr. 310/17.04.2014, intrucat nu are legatura cu obiectul cauzei. Pentru acelasi motiv instanta nu a avut in vedere decat partile din declaratiile martorilor care relateaza incidentele violente petrecute intre reclamanta si parat, percepute in mod direct de catre acestia.
Din adresa emisa de Postul de politie Jurilovca nr. 152399/14.03.2014 (fila 29), instanta a retinut ca paratul a fost sanctionat contraventional potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu avertisment, acesta facandu-se vinovat de acte de violenta verbale fata de fosta sa sotie X, potrivit procesului verbal seria PA nr. 1139253 din 27.11.2013.
In ceea ce priveste sesizarea reclamantei din data de 26.09.2013 pentru motivul ca reclamanta a fost agresata verbal si fizic, instanta nu poate retine acest eveniment ca fiind un act de violenta exercitat de catre parat asupra reclamantei, intrucat incidentul a fost solutionat printr-un proces verbal de mediere care nu a fost depus la dosar, astfel incat instanta nu poate trage nicio concluzie cu privire la exercitarea de violente de catre parat asupra reclamantei.
Aceleasi observatii vor fi facute  si cu privire la incidentul din data de 28.01.2014 (sesizare facuta de catre reclamanta pentru motivul ca paratul a ascultat muzica la intensitate prea mare), cu mentiunea ca cel in cauza a fost avertizat verbal si ca, in opinia instantei, ascultarea de muzica la intensitate mare nu reprezinta un act de violenta care sa puna in pericol integritatea fizica si psihica a reclamantei si a minorei.
Din declaratia martorei D (fila 33) rezulta ca la sfarsitul lunii septembrie 2013 a mers acasa la parat pentru a-i da acestuia sfaturi pentru amenajarea bucatariei, deplasarea avand loc dupa ora 23.00. Cu ocazia acelei vizite, a fost agresata fizic de catre reclamanta, fiind luata de par de catre aceasta. De asemenea, in momentul in care parasea locuinta, reclamanta a aruncat in martora cu fructe, perie, lovind-o si provocandu-i vanatai. De asemenea, arata martora ca in momentul in care se urca in masina, reclamanta a aruncat cu o caramida de BCA in directia masinii, lovind-o in partea din fata stanga sus, in zona soferului.
Totodata, martora relateaza un alt incident perceput direct, in cursul lunii octombrie 2013, cand martora a mers la magazinul de constructii ce apartine paratului, iar reclamanta i-a adresat injurii, s-a descaltat si a aruncat cu incaltamintea asupra ei si a intentionat sa arunce si cu o caramida, insa a fost oprita de parat. A declarat martora ca in timp ce pleca a fost amenintata de reclamanta care i-a spus ca daca mai calca pe-acolo ii sparge capul.
Din declaratia martorei S (fila 35) instanta a retinut ca relatiile dintre parti erau tensionate, relatand un episod ce a avut loc prin luna septembrie/octombrie 2013 in care reclamanta dorea sa paraseasca locuinta, fara insa a relata instantei vreun incident dintre reclamanta si parat.
De asemenea, aceeasi martora declara ca prin luna septembrie/octombrie 2013 martora a fost de fata la un incident petrecut intre parti relatand ca, intr-o dimineata cand ii era rau a cerut reclamantei un ceai, iar aceasta a venit in magazin si i-a adus, moment in care in magazin a intrat si paratul. Acesta i-a spus reclamantei ca nu are ce cauta in magazin, intrucat este al lui, iar reclamanta i-a replicat ca magazinul apartine ambelor parti. In acel moment paratul s-a aruncat asupra reclamantei si a apucat-o de par si a tarat-o prin magazin, iar copilul a intervenit intre ei. Afirma martora ca paratul ar fi amenintat-o pe reclamanta ca o va omori si el se va sinucide.
Din declaratia martorului G (fila 36) rezulta ca paratul a devenit violent cu doua luni inainte de a fi dat afara, acesta adresand injurii atat lui cat si reclamantei. Arata martorul ca nu a asistat la nici un episod de violenta fizica intre parti.
Un alt incident petrecut intre parti a fost cel din data de 19.02.2014, in urma caruia reclamanta a hotarat introducerea prezentei actiuni.
Din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 80/19.02.2014 depus la dosar de catre reclamanta (fila 5) rezulta ca aceasta prezinta o tumefactie si doua echimoze, care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, ce pot data din 19.02.2014, aceasta leziune traumatica necesitand 1 zi de ingrijiri medicale de la data producerii leziunii traumatice.
Din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 81/19.02.2014 depus la dosar de catre reclamanta (fila 6) rezulta ca minora C prezinta patru echimoze si o excoriatie, care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, ce pot data din 19.02.2014, aceasta leziune traumatica necesitand 1-2 zile de ingrijiri medicale de la data producerii leziunii traumatice.
Din declaratiile martorilor audiati (I, D si Q) in cauza rezulta faptul ca in data de 19.02.2014 intre cele doua parti a avut loc un incident. Soacra paratului, martora D, declara ca la acea data s-a deplasat la locuinta fiicei sale si a fostului ginere, intrucat un vecin i-a spus ca fiica sa sta fara caldura, martora mergand acasa la acestia pentru a-i impaca. Cand a ajuns acolo, paratul i-a spus ca lumina a fost intrerupta, ca centrala era infundata si ca nu putea s-o desfunde. Intre timp, reclamanta a intrat in magazin, iar paratul a exclamat "uite mamaie, ea este cea care mi-a distrus familia". Martora declara ca partile au iesit afara si a mai vazut cum minora C  a sarit in spatele tatalui sau spunand "las-o pe mami, las-o pe mami".
Martorul N (fila 34) declara ca  in urma cu aproximativ o luna-doua acesta a fost de fata la ultimul incident violent petrecut intre parti, martorul gasindu-se in curtea locuintei lor. Arata martorul ca paratul se gasea in magazin iar fosta soacra a intrat in magazin sa vorbeasca cu acesta. In magazin a intrat si fosta sa sotie, moment in care martorul a auzit cum partile au inceput sa se certe. Martorul l-a auzit pe parat cum i-a cerut reclamantei sa paraseasca magazinul, aceasta nu a iesit, , apoi partile au inceput sa se impinga una pe cealalta si au iesit afara impreuna cu soacra. In curte partile au inceput sa se certe si sa se imbranceasca, paratul i-a dat reclamantei doua-trei palme, iar fiica partilor a intervenit sa-i desparta. Aceasta din urma a venit din partea dreapta prin spatele paratului, l-a apucat de mana si a inceput sa traga, moment in care paratul s-a intors si a lovit-o din greseala.
Din declaratia martorului N (fila 34) instanta retine ca reclamanta adresa paratului cuvinte jignitoare cu orice ocazie, aceasta purtandu-se urat cu clientii din magazin si chiar si cu martorul. In acest sens, martorul a relatat un episod in care reclamanta i-a aruncat apa in cap cu ajutorul unui lighean.
De asemenea, din declaratia martorei D (fila 47) instanta retine ca la ultimul incident ce a avut loc intre parti aceasta a auzit cum reclamanta il ameninta pe parat ca-l va tine la distanta de 30 m de ea si de fetita, ca sa nu se mai atinga de ea.
Minora C, audiata in camera de consiliu, (fila 49) a relatat ca a intervenit in conflictul din data de 19.02.2014, fiind lovita de catre acesta in timp ce incerca sa isi desparta parintii. De asemenea, a declarat ca a mai fost lovita de tatal ei o singura data, cu mult timp in urma si ca isi iubeste tatal foarte mult.
Raportand situatia de fapt rezultata din probele administrate la prevederile art. 23 din Legea nr. 217/2003, prima instanta a constatat neintemeiata cererea reclamantei de emitere a unui ordin de protectie.
Astfel, chiar daca reclamanta a dovedit trei acte de agresiune (recunoscute la modul general si de catre reclamant prin interogatoriu - fila 44) , si anume unul de agresiune verbala relatat prin adresa emisa de Postul de politie Jurilovca nr. 152399/14.03.2014 (fila 29), altul de agresiune fizica si verbala relatat de martora I (fila 35) si un al treilea tot de agresiune fizica relatat  de martorii N, D si B care a avut loc la data de 19.02.2014, instanta nu poate sa nu observe ca si reclamanta are un comportament reprobabil, exercitand la randul ei violente fizice asupra persoanelor din anturajul paratului (asupra martorei D), dar si violente verbale asupra martorilor audiati in cauza (martorul N, prieten cu paratul), precum si asupra paratului, asa cum rezulta din declaratiile martorilor D (fila 47). Mai mult decat atat, reclamanta a sustinut prin cererea introductiva ca paratul a exercitat violente si asupra mamei acesteia, insa martora D, audiata in cauza (fila 47), nu a facut nicio precizare cu privire la acest aspect, motiv pentru care instanta pune la indoiala justetea celor afirmate de catre reclamanta.
Ulterior datei de 19.02.2014 reclamanta a parasit domiciliul conjugal si nu a dovedit faptul ca fostul sot ar mai fi exercitat asupra acesteia acte de violenta sau amenintari care sa demonstreze existenta unei stari de pericol actuale care sa justifice emiterea unui ordin de protectie.
Din probele administrate in cauza, prima instanta a mai constatat ca intre cele doua parti exista neintelegeri si o stare conflictuala permanenta, perpetuata in timp, asa cum rezulta si din adresa nr. 152399/14.03.2014, stare conflictuala aflata in atentia organelor de politie locale. Ambele parti, prin comportamentul lor sicanator, contribuie la mentinerea acestei stari conflictuale, partile agresandu-se reciproc atat verbal cat si fizic, neintelegerile dintre acestea culminand cu introducerea prezentei actiuni.
Prin urmare, din moment ce insasi reclamanta exercita presiuni psihice asupra paratului, provocandu-l pe acesta sa adopte o conduita necorespunzatoare, instanta nu poate retine ca integritatea fizica sau psihica ori libertatea reclamantei ii este pusa in pericol prin actele de violenta savarsite asupra sa de fostul sot, din moment ce ea insasi adopta o conduita similara celei pe care o reclama.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat apel reclamanta X, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea apelulului reclamanta arata  ca imediat dupa ce paratul a aflat de solutia pronuntata de instanta de fond s-a pronuntat in public ca de acum suntem la "mana lui" ca le va lasa muritoare de foame si ca se va razbuna pentru ca a indraznit sa-l cheme in judecata.
Faptul ca instanta nu a admis actiunea atata timp cat la dosarul cauzei sunt probe concludente ca atat reclamanta cat si copilul sunt victime ale violentei exercitate asupra acestora de catre fostul sot, ca au fost alungate de la domiciliul comun iar in prezent sunt nevoite sa traiasca din mila unor persoane straine de familie, apreciaza ca hotararea pronuntata nu a analizat cu echidistanta probele administrate fiind profund nelegala si in totala contradictie cu spiritul legii 217/2003, modificata, respectiv cu dispozitiile art. 27 din acest act normativ.
In cursul judecatii a dovedit cu inscrisuri si martori ca, atat aceasta cat si copilul au fost batute de nenumarate ori de parat si alungate de acasa ca a fost amenintata cu moartea de parat de mai multe ori;
Exista temerea rezonabila ca paratul poate actiona violent deoarece pe fondul consumului de alcool si al unor suferinte psihice mostenite incearca sa-si faca rau si poate reactiona imprevizibil. In acest sens s-au administrat dovezi ca a avut trei tentative de suicid dintre care doua prin spanzurare iar ultima data reclamanta si copilul l-au salvat de la moarte taind funia cu care se spanzurase.
Existenta unui singur act de violenta in familie este suficient in viziunea legiuitorului pentru ca instanta sa instituie, la cererea persoanei vatamate, ordinul de protectie.
In cazul in speta s-au administrat probe din care rezulta ca apelanta a  fost victima mai multor acte de agresiune din partea paratului care ultima data nu a lovit-o numai pe aceasta ci a lovit si copilul acestora. Numai la postul local de politie sunt inregistrate trei plangeri ale apelantei fiind deschis si un dosar penal pentru lovire.
Pe fondul suferintei psihice dovedite combinate cu consumul de alcool paratul, fiind convins ca acum nimic nu-1 mai poate impiedica, poate face un gest necugetat cu consecinte iremediabile.
In consecinta s-a solicitat admiterea apelului si schimbarea hotararii atacate in sensul admiterii actiunii si emiterii ordinului de protectie.
Paratul intimat a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei de interes in promovarea apelului, motivat de imprejurarea ca apelanta s-a reintegrat in domiciliul conjugal, impreuna cu minora.
La termenul de judecata din 18 sept. 2014 apelanta a formulat un motiv suplimentar de apel sustinand ca hotararea atacata este lovita de nulitate deoarece in cuprinsul acesteia nu a fost consemnat cuvantul procurorului mentionandu-se numai participarea acestuia la sedinta de judecata cand au avut loc dezbaterile in fond a cauzei. In raport de acest motiv de apel s-a solicitat admiterea apelului,  anularea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizand cu prioritate exceptia lipsei de interes invocata de paratul intimat, instanta retine urmatoarele:
Prin interes se intelege folosul practic, material sau moral, urmarit de cel care a pus in miscare actiunea civila, indiferent de forma concreta de manifestare a acesteia - cerere in justitie sau aparare de fond ori procedurala. Interesul trebuie apreciat la momentul formularii cererii sau al invocarii apararii.
Conditia determinarii interesului vizeaza stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte in concret in eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalenta cu cerinta existentei interesului insusi.
Exceptia lipsei de interes este o exceptie de fond (vizeaza incalcarea cerintelor interesului - conditie de exercitiu a actiunii civile), absoluta (se incalca norme de ordine publica) si peremptorie (admiterea sa conduce la impiedicarea solutionarii fondului cererii).
Exceptia procesuala este mijlocul tehnic prin care se pun in discutie anumite neregularitati, aceasta nu pune in discutie fondul dreptului si se limiteaza la analiza elementelor formale ale judecatii, fie ca acestea privesc regulile de procedura, fie regulile privind dreptul la actiune sau componentele sale.
Exceptia procesuala poate prelungi judecata sau o poate intrerupe in stadiul in care se afla procesul in momentul invocarii, respectiv solutionarii exceptiei.
Desi si exceptiile au fost incluse in categoria apararilor, fiind alaturi de probe o specie a acestora, intre acestea exista anumite distinctii.
In speta, exceptia lipsei de interes invocata nu este o veritabila exceptie, ci este numai o aparare a paratului intimat fata de apelul formulat de reclamanta impotriva hotararii primei instante prin care i s-a respins actiunea, aparari prin care invoca obiectiuni impotriva fondului pretentiei dedusa judecatii tinzand la respingerea pe fond a apelului.
Examinand hotararea atacata, in raport de criticile aduse acesteia prin apelul de fata, Tribunalul retine urmatoarele:
Referitor la motivul de apel prin carese sustine ca hotararea atacata este lovita de nulitate deoarece in cuprinsul acesteia nu s-a consemnat cuvantul procurorului se constata ca acesta a fost formulat la data de 18.09.2014.
Potrivit art. 468 alin. (1) Cod proc. civila, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 470 alin. 1 lit. c) Cod proc. civ., cererea de apel va cuprinde: c) motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza, iar potrivit art. 470 alin. 5, in cazul in care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decat comunicarea hotararii, motivarea apelului se va face intr-un termen de aceeasi durata, care curge, insa, de la data comunicarii hotararii.
Nemotivarea apelului atrage decaderea in conditiile art. 470 alin. 3 Cod proc. civ.
In speta, termenul de apel este de 3 zile de la pronuntare conform art. 276 din Legea nr. 213/2003, insa acesta se putea motiva intr-un termen de 3 zile de la comunicarea hotararii.
Comunicarea hotararii primei instante catre apelanta s-a facut, conform dovezilor de la dosar, la data de 23.04.2014.
Formularea acestui motiv de apel s-a facut cu mult peste termenul prevazut de lege pentru motivarea apelului, situatie in care cu privire la acest motiv de apel opereaza decaderea in conditiile art. 470 alin. 3 Noul Cod de procedura civila.
Participarea procurorului la judecata cauzei la instanta de fond este obligatorie conform art. 273) din Legea nr. 217/2003 cu modificarile si completarile ulterioare.
Potrivit art. 174 alin. 1 si 2 Cod proc. civ., nulitatea este sanctiunea care lipseste total sau partial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de forma.
Nulitatea este absoluta atunci cand cerinta nerespectata este instituita printr-o norma care ocroteste un interes public.
In conformitate cu dispozitiile art. 176 pct. 4 Cod proc. civ., nulitatea nu este conditionata de existenta unei vatamari in cazul incalcarii dispozitiilor legale referitoare la compunerea sau constituirea instantei.
Potrivit art. 177 alin. 1 si 2 Cod proc. civ., ori de cate ori este posibila inlaturarea vatamarii fara anularea actului, judecatorul va dispune indreptarea neregularitatilor actului de procedura.
Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperita daca a intervenit decaderea ori o alta sanctiune procedurala sau daca se produce ori subzista o vatamare.
Potrivit art. 178 alin. 1 Cod proc. civ., nulitatea absoluta poate fi invocata de orice parte din proces, de judecator sau, dupa caz, de procuror, in orice stare a judecatii cauzei, daca legea nu prevede altfel.
In raport de dispozitiile legale aratate mai sus, instanta constata ca nulitatea absoluta poate fi invocata in apel de catre parte in masura in care hotararea este susceptibila de apel, sub sanctiunea decaderii, potrivit art. 470 alin. 3 Cod proc. civ. Ea poate fi invocata si din oficiu de catre instanta de apel, insa aceasta constituie un drept al sau, iar nu o obligatie, prin raportare la dispozitiile art. 479 alin. 1 teza a II-a din Noul Cod de proc. civila.
Cum in speta apelanta a invocat nulitatea absoluta a hotararii atacate pentru neconsemnarea cuvantului procurorului peste termenul prevazut pentru motivarea apelului cu privire la acest motiv opereaza decaderea in conditiile art. 470 alin. (3) c.proc.civ.
Prin urmare, aceasta neregularitate nefiind invocata nici de instanta din oficiu, ea nu poate face obiectul analizei hotararii atacate de catre instanta de apel.
Oricum, din copia electronica a inregistrarii sedintei de judecata din data de 15 aprilie 2014 si a notelor grefierului din sedinta din data de 15 aprilie 2014 rezulta ca procurorul a participat la sedinta de judecata si i s-a dat si cuvantul care insa nu a fost consemnat in practicaua hotararii primei instante.
Cat priveste motivele de apel ce se refera la fondul cauzei, instanta constata ca sunt neintemeiate.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 217/2003, in sensul prezentei legi, violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.
Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.
Din probele administrate in cauza nu a rezultat asa cum a retinut, in mod corect prima instanta, ca integritatea fizica sau psihica ori libertatea reclamantei este pusta in pericol prin actele de violenta savarsite asupra sa de catre parat, neimpunandu-se emiterea unui ordin de protectie.
Intre parti exista o stare conflictuala permanenta care insa este generata si mentinuta si de comportamentul sicanator al apelantei fata de parat, de presiunile psihice pe care apelanta le exercita asupra acestuia.
In concluzie, apelul a fost respins ca nefondat si pastrat ca legala si temeinica hotararea atacata.