cerere in tem Lg nr 10-2001

R O M A N I A

TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINTA CIVILA Nr. 1342/2014
Sedinta publica de la 11 Iulie 2014 Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata sub nr. 1894/88/8.07.2014, reclamantul GM a solicitat anularea dispozitiei Primarului comunei Crisan nr.40/28.05.2013 si admiterea notificarii nr.308/08.11.2001 privind acordarea despagubirilor cuvenite pentru constructiile ce au apartinut autorului sau, GP, constand in cherhana situata in comuna Carmen Silva, actualmente Crisan, situata pe partea stanga a Dunarii, impreuna cu tot inventarul sau si casa de locuit, cu anexele aferente.
In motivare, se arata ca, prin notificarea nr. 308/08.11.2001 a solicitat Primariei comunei Crisan - fosta Carmen Silva- sa ii acorde despagubirile ce i se cuvin in calitate de fiu a lui GP pentru toate constructiile ce compuneau cherhanaua din aceasta localitate, formata din cherhanaua propriu zisa, ghetaria, depozitul de sare, WC, imprejmuiri, debarcader si o casa de locuit, cu anexele aferente.
Se mentioneaza ca, dupa aproape 13 ani de la depunerea notificarii si a probelor pe care le-a detinut, Primarul comunei Crisan a respins notificarea, cu motivarea ca nu s-ar fi dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor notificate, ulterior intocmirii actului de partaj, autentificat de Tribunalul Tulcea cu nr. 918/15.06.1945, transcris sub nr. 1377 din aceeasi data, si ca nu ar fi dovedit preluarea abuziva a imobilelor notificate, insa decizia emisa este nelegala si netemeinica  deoarece, potrivit  art. 1 din Legea nr 10/2001, aceasta lege se aplica imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 06.03.1945-22.12.1989, iar actul de partaj depus la dosar, din care rezulta ca autorul PG a devenit proprietar si asupra acestui imobil, dupa cum insasi emitentul arata in dispozitia pe care o contesta, a fost emis la 10.06.1945 si transcris la 15.06.1945, conditii in care este vadit eronat si in contradictie cu art. 23.1 din Normele aprobate prin HG 250/2007 sa se sustina ca nu ar fi dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor notificate ulterior intocmirii actului de partaj deoarece - actul de partaj - care face dovada proprietatii, cel putin in acceptiunea Legii nr 10/2001 si normelor de aplicare unitara, este emis in perioada 06.03.1945 - 22.12/1989, astfel incat  o alta dovada a proprietatii, ulterioara acestui act autentic este absolut inutila.
Se invedereaza ca  sustinerea ca nu s-a facut dovada preluarii abuzive este neintemeiata deoarece se omite declaratia autentica data de reclamant pe propria raspundere la care nu se face nicio referire si se omite ca, in conformitate cu art. 16 din Legea nr.247/2005 - titlul VII, Cap. V si art. 16.1 din normele metodologice de aplicare a acestei legi, dispozitia Primarului trebuie sa aiba in vedere si toate inscrisurile din arhivele proprii la care Primarul de asemenea nu face nici o referire, in pofida faptului ca, atat inainte, cat si ulterior datei de 06.03.1945, cherhanaua G a fost unica cherhana din aceasta localitate.
           Reclamantul mai arata ca Primarul - ca si institutie - omite ca la propunerea Comisiei Locale al carui presedinte este, i s-a emis titlu de proprietate pe o suprafata de 4 ha teren, in baza unor probe si documentatii din care rezulta inclusiv existenta acestor constructii, documentatii la care de asemenea nu se face nici o referire si in conditiile in care existenta acestora dupa 1945 este de notorietate, fiind imposibil sa nu existe nici o mentiune in evidentele primariei.
In continuare, se sustine ca emitentul dispozitiei contestate a omis faptul ca, in conformitate cu alin. 2 pct.4 din anexa nr. 1, parte integranta din L.10/2001, pentru a  se respinge notificarea pentru despagubire trebuia motivat ca preluarea imobilului respectiv nu s-a facut in mod abuziv, iar, fata de dovada existentei proprietatii in perioada de referinta a Legii nr.10/2001 (06.03.1945-22.12.1989) si inexistenta ei la 22.12.1989, pentru a nu se putea respinge cererea, trebuia sa existe dovada ca aceasta a fost preluata si demolata in mod legal, aceasta mentiune incumbandu-i cu atat mai mult emitentului actului, cu cat prin actul de partaj 918/15.06.1945 a dovedit indubitabil existenta bunului in patrimoniul autorului sau, ce, dupa instaurarea regimului totalitar, a fost folosit de stat pana cand s-a construit in locul lui fostul hotel Lebada.
In drept, reclamantul isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art. 26 din Legea nr.  10/2001.
In dovedirea cererii, s-au depus la dosar, in copie, actul de partaj nr. 918/1945, notificarea  nr. 308/2001, declaratia autentica pe propria raspundere a reclamantului, titlul de proprietate emis  pentru suprafata de 4 ha si alte inscrisuri, solicitandu-se si administrarea probei testimoniale, precum si proba cu interogatoriul institutiei parate.
In aparare, parata a depus intampinare prin care se solicita respingerea cererii ca nefondata, la care a anexat inscrisurile ce au stat la baza emiterii dispozitiei contestate, precum si acte de stare civila.
Examinand cauza, in raport cu probatoriul administrat, instanta retine ca numitii GV si GM au formulat notificare, in baza Legii nr.10/2001, solicitand acordarea de despagubiri pentru casa de locuit si cherhanaua  ce au apartinut sotului si respectiv tatalui GP si caruia i-au fost preluate abuziv in anul 1948.
Prin dispozitia nr.40/28-05-2013 emisa de Primarul com.Crisan, jud.Tulcea, s-a respins notificarea formulata, motivandu-se ca nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor notificate ulterior intocmirii actului de partaj si nici preluarea abuziva a imobilelor notificate.
Pentru dovedirea dreptului de proprietate al autorului GP s-a anexat notificarii actul de partaj  autentificat la data de 10 iunie 1945 din care rezulta ca, in urma impartirii averii tatalui sau, acestuia i-a revenit o cherhana situata in com. Carmen Silva, jud.Tulcea, situata pe partea stanga a Dunarii, impreuna cu tot inventarul, precum si o casa de locuit construita din lut si stuf si acoperita cu stuf, compusa din doua incaperi.
Probele initiale constand doar din actul de partaj si o declaratie in forma autentica data de reclamant, au fost completate in cursul procesului cu depozitiile a doi martori ce au relevat ca de la parintii lor au aflat cum cherhanaua si celelalte constructii ce au apartinut familiei G au fost nationalizate, preluate de stat, ajungand ulterior in stare de degradare si ca urmare a neintrebuintarii in continuare pentru destinatia ce o aveau, dar si prin actiunea apelor, terenul zonei fiind expus direct eroziunii, dupa care in aceeasi zona s-a construit un hotel.
Nicio proba administrata nu conduce la concluzia ca pe terenul de 4 ha reconstituit reclamantului s-ar fi aflat aceste constructii pentru care s-au solicitat despagubiri, in actul de preluare al terenului nefiind cuprinsa nicio mentiune relativa la existenta unor constructii, fie ele si in stare avansata de degradare.
Potrivit art.1 alin.1 ?i 2 din Legea nr.10/2001, cu modificarile ulterioare, imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie in natura sau in echivalent, cand restituirea in natura nu mai este posibila, in conditiile prezentei legi; in cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
In continuare, art.2 alin.1 lit.i din acela?i act normativ stipuleaza ca, in sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege: orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.
Raportand probatoriul completat la dispozi?iile legale relevate in cauza, rezulta ca autorul reclamantului, GP, a de?inut construc?iile descrise anterior ?i ulterior partajului, dupa care au facut obiectul na?ionalizarii ?i au fost preluate de stat, fara vreun titlu, situa?ia intrand sub inciden?a Legii nr.10/2001.
Numai ca, potrivit certificatului de mo?tenitor nr.S.593/1972 din 20 februarie 1973, in urma defunctului GP, decedat la 25 noiembrie 1972, a ramas in calitate de mo?tenitor GS, in calitate de fiica, in timp ce mo?tenitorii GS, so?ie suprevie?uitoare, ?i GM, in calitate de fiu, au renun?at la succesiune.
Or, conform art. 4 din Legea nr.10/2001, cu modificarile ulterioare, in cazul in care restituirea este ceruta de mai multe persoane indreptatite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constata sau se stabileste in cote-parti ideale, potrivit dreptului comun; de prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite;succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi; cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi;de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire.
Interpretarea coroborata a prevederilor legale invederate eviden?iaza ca de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii beneficiaza numai mo?tenitorii care, ulterior datei de 6 martie 1945, nu au acceptat succesiunea, fara ca textul sa vizeze ?i renun?atorii la succesiune, excep?iile fiind de stricta reglementare ?i aplicare.
In acest context, se impune aratat ca, prin decizia nr.11/2007, pronun?ata intr-un recurs in interesul legii ?i avand, in consecin?a, caracter obligatoriu, Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a statuat, in aplicarea dispozi?iilor art.8 ?i art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicata, ca beneficiaza de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai mo?tenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevazut de art.700 din Codul Civil, iar nu ?i cei care au renun?at la mo?tenire.
Pentru identitate de situa?ie, decizia in interesul legii se aplica ?i in cazul Legii nr.10/2001, unde textul ce reglementeaza categoriile de beneficiari ai legii este cu mult mai clar ?i permite o interpretare ?i aplicare unitara.
In condi?iile date, cum reclamantul a renun?at la succesiunea autorului GP, nu poate avea calitatea de beneficiar al Legii nr.10/2001, modificata, pentru averea tatalui sau ce intra sub inciden?a acestui act normativ.
S-a prevalat reclamantul, urmare a invocarii renun?arii la succesiunea tatalui sau, ca a formulat notificarea in calitate de mo?tenitor al surorii sale, GS, insa, atat in cuprinsul notificarii, cat ?i in ac?iunea introductiva, se precizeaza expres ca ambele sunt formulate in calitate de mo?tenitor al defunctului GP.
Pe de alta parte, din actele de stare civila anexate, reiese ca defuncta GS, decedata la 6 aprilie 1989, are un fiu, NG, in via?a, ?i relativ la care nu s-a dovedit ca a renun?at la succesiunea mamei sale, dupa cum nu s-a probat nici ca nu a acceptat succesiunea in termenul impus de lege, venind la mo?tenire fratele defunctei, reclamantul in cauza, ce nu a prezentat cel pu?in un certificat de calitate de mo?tenitor in acest sens.
A?a fiind, cum reclamantul nu are calitatea de mo?tenitor al defunctului GP, fiind renun?ator, nu poate beneficia nici de prevederile legii nr.10/2001, modificata, neavand calitatea de persoana indrepta?ita, ceea ce justifica concluzia ca se impunea respingerea notificarii de catre entitatea sesizata.
Valorificand aspectele prezentate, instan?a va respinge cererea formulata, men?inand solu?ia adoptata cu privire la notificarea reclamantului, promovata in baza Legii nr.10/2001.